Ecuația grecească

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 20 iulie 2015

Grecia scrie o nouă mitologie în aceste zile. Una fără zei, fără destin și fără noroc. Odată cu criza din vara lui 2015, sunt reluate toate subiectele legate de frumoasa țară de la Marea Egee.

Pe unele le auzisem sau, chiar dacă nu le auzisem, ni s-ar fi părut oricând firești. Faptul că Grecia îl aduce pe Aristotel în UE, de exemplu, este la limita dintre mândrie și prostie, dar, fără îndoială, e construită pe un adevăr. Numai că accesul Europei la Aristotel, ca și la Euclide, la Platon, la Thales din Milet sau, ca să ducem lucrurile la capăt, până la Pitagora, nu este condiționat de apartenența Greciei la Uniune. Aceste ilustre nume nu au nicio vină pentru prostul management economic al țării, cel puțin în ultimele decenii. Așa cum nici Decebal, nici Eminescu nu sunt de vină pentru degringolada politică a României de azi. Alte afirmații publice care au călătorit recent pe canalele mass-media ne erau, inevitabil, necunoscute. Majoritatea dintre noi nici n-aveam cum să le cunoaștem, căci ele se referă la intrarea Greciei în UE, adică la începutul anilor 1980. Ele vorbesc despre situația economică și socială precară Greciei și de compromisul făcut de statele Europei Occidentale prin primirea peninsulei în familia Vestică. Ce-i drept, pe vremea aceea nici prin minte nu ne trecea că România socialistă multilateral dezvoltată va ajunge, într-o zi, în vreo Uniune Europeană. Ba mai mult, că va ajunge să sufere, indirect, de pe urma nebuniei economice grecești. Dar iată că istoria în plină evoluție ne surprinde mereu, iar acum, turiștii români sunt sfătuiți să aibă grijă cum și dacă se mai duc pe acele meleaguri, căci una e povestea și alta e realitatea. Povestea cu bancomatele care merg pentru străini e cam răsuflată, iar cea cu banii cash e o țintă sigură pentru hoți. Aceștia din urmă s-au adaptat la situația economică și m-aș mira să nu fi primit și sprijin strategic din România. Odată cu migrația forței de muncă, se produce și migrația infracțională, iar românașii noștri iuți de mână s-ar putea să fi ajuns deja pe malurile însorite ale Egeei, pentru a-și ușura conaționalii de sumele care le prisosesc. Dar nu acestea sunt principalele consecințe ale proaspătului faliment grecesc. Presa europeană vorbește despre o incredibilă scădere a prețurilor, informație care ar trebui luată cu precauție, dar și despre o primă frază lansată, poate din greșeală, de Fondul Monetar Internațional. Spun că poate e o greșeală, fiindcă e pentru prima dată când o instituție internațională precizează că datoriile Greciei s-ar întinde pe durata a treizeci de ani și că nici nu se întrevede vreo speranță ca grecii să se pună pe muncă și să înceapă să returneze ceva din banii primiți. FMI lansează ipoteza că țările membre UE vor fi nevoite să rupă în fiecare an sume din ce în ce mai mari din propriile bugete, pentru a acoperi datoriile crescânde ale veselilor peninsulari de la Egee. Ecuația are cam multe necunoscute, iar soluțiile lui Pitagora s-au cam epuizat. Iar dacă Grecia nu scoate repede o nouă generație de imenși matematicieni și filosofi, ecuația s-ar putea să dea un număr irațional.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!