Engleza, bat-o vina!

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Pentru noul loc de muncă, Poveşti româneşti pe data 12 iulie 2016

Do you speak english

Ca să muncești într-o țară străină și să nu întâmpini dificultăți trebuie să cunoști măcar la un nivel minim limba ce se vorbește acolo. În caz contrar, vei fi acceptat cu greu de patronii care au pretenția să îi înțelegi atunci când vorbesc cu tine. De asemenea, fără să vorbești și să înțelegi limba străină respectivă poți fi subiectul unor incidente de care vei râde până la adânci bătrâneți…

 

Ce a zis englezu’ și ce am înțeles eu

Viorel a venit în Marea Britanie în urmă cu două luni. A venit hotărât să muncească în orice domeniu doar-doar va putea să lase în urmă grijile zilei de mâine. Însă a trecut cu vederea un aspect important: nu vorbește limba engleză! Prin urmare, când a fost să se înscrie la agenția de recrutare, a apelat la un prieten. A trecut cu brio peste acel moment, însă greul abia după aceea a venit. Prima zi de muncă i s-a părut că durează o veșnicie, chiar dacă a lucrat doar 8 ore, și asta pentru că i se cerea să execute diverse munci, iar el nu înțelegea nimic.

Viorel, Warrington: „Nu o să uit cât o să trăiesc prima zi de lucru în Anglia. Îmi venea să plec acasă și doar teama că se vor supăra cei de la agenție și nu îmi vor mai da de lucru m-a făcut să stau acolo și să îndur. Managerul îmi tot spunea să fac una, să fac alta, iar eu ziceam doar «Yes!» fără a avea măcar habar ce mi se cere. Din acest motiv, am făcut o gafă de zile mari și doar pentru că m-a observat un alt român, m-am oprit. Acum, când mă gândesc, zic că poate m-or fi văzut și alți colegi străini, dar s-au mulțumit doar să se întrebe «Ce o face nebunul ăla acolo?!»

Compania la care fusesem trimis la muncă se ocupa cu distribuirea de aparate electronice și electrocasnice. Toate produsele erau așezate de șoferii de FLT pe linii, cu etichetele în față. Treaba mea era să mai pun unele produse ușoare peste altele mai mari, astfel încât să economisim spațiu sau să mă asigur că liniile sunt drepte ca să poată trece în continuare cei cu motostivuitoarele. Care era jobul meu am înțeles mai târziu, când mi-a explicat românul despre care v-am zis. Inițial, când mi-a spus managerul ce să fac am înțeles cu totul altceva. Mi-a răsucit o piesă, a dat cu mâna pe deasupra etichetei ca și când ar fi șters-o, așa încât eu am crezut că trebuie să șterg piesele care aveau ambalajul prăfuit.”

—————————————

„Vă dați seama cum m-am simțit când un șofer român a oprit lângă mine și m-a întrebat ce fac acolo. El mi-a explicat că șeful a zis să țin liniile curate, adică să nu fie piese în calea șoferilor, iar etichetele să fie mereu în față. Am râs împreună pe marginea subiectului, dar în același timp mie îmi venea să intru în pământ de rușine.”

Acum, că știu care îmi sunt responsabilitățile, nu mai am așa probleme și, în plus, de două săptămâni m-am înscris și la un curs de engleză.”

Viorel, Warrington

—————————————

 

Ce zice șefu’, domne’?!

Ca să se pună la „adăpost” de eventuale momente în care nu ar înțelege ce li se spune, românii încearcă pe cât posibil să stea prin preajma altor români și, la nevoie, să le ceară ajutorul. Iată un exemplu care confirmă această teorie:

Mădălina, Londra: „Eu lucrez într-o fabrică ce se ocupă cu ambalarea și livrarea de cafea și ceai. Sunt printre cele mai vechi românce de la acel loc de muncă și de fiecare dată când vine câte o fată nouă încearcă să se împrietenească cu mine pentru a afla detalii despre job. Le-am ajutat de fiecare dată, pentru că și eu știu cum era la început. Au fost însă și momente hazlii…

Îmi amintesc că era o zi de vineri și una dintre mașini se defectase, iar din această cauză managerul de tură a hotărât să trimită acasă câteva fete. Evident, a fost vorba despre cele mai noi. Când i-a spus unei românce că mașina nu mai funcționează și că, din păcate, va trebui să plece acasă, ce credeți că a înțeles ea?! Ea a înțeles că a chemat-o șeful și în weekend. E adevărat că acesta obișnuia să ne întrebe vinerea în care din cele două zile de weekend am vrea să lucrăm, dar e diferență ca de la cer la pământ între cele două situații.”

—————————————

„Chiar și așa, ea insista că înțelesese corect. S-a lămurit când managerul a venit a doua oară la noi și, văzând că nu plecase, m-a pus să îi traduc în limba română ceea ce presupusesem și eu, și anume că trebuie să plece acasă din cauză că nu mai era de lucru.”

Mădălina, Londra

—————————————

 

„Ești din România sau din Polonia?” Yes!

Și Cristina, o româncă stabilită în Marea Britanie de aproximativ patru ani, a fost martora unui incident amuzant cauzat tot de cineva care nu știa engleză.

Cristina, Crewe: „Eu locuiesc în Crewe, un orășel situat în apropiere de Manchester și lucrez prin intermediul unei agenții de recrutare. La început, mi-au oferit un job într-un oraș vecin și în fiecare zi ne ducea cineva de la agenție cu mașina. Eram patru fete care lucram într-un depozit de împachetat haine ale unor branduri celebre.

Într-o zi, una dintre colege nu a putut să vină la muncă, iar cei de la agenție au înlocuit-o cu o femeie nou înregistrată, și ea tot româncă. Pe drum, șoferul, un bărbat mereu dornic să socializeze cu noi, a întrebat-o, evident, în engleză, dacă este din România sau din Polonia, iar ea a răspuns «Yes!». Vă dați seama ce hohote de râs a stârnit acest incident, iar șoferul i-a răspuns că se îndoiește că ar fi din ambele țări. Eu m-am simțit puțin stânjenită de moment, dar ziua avea să îmi ofere și alte surprize de acest gen.

La serviciu a trebuit să fac mereu pe translatorul între ea și manager și, sincer, nu m-a deranjat pentru că ajutam un român aflat la început, iar eu consider că așa ar trebui să ne comportăm cu toții. La finalul programului i s-a transmis că trebuie să treacă pe la sediul agenției să completeze câteva formulare pe care nu le completase la înscriere. Am mers împreună, pentru că și eu voiam să mă lămuresc despre niște bani care nu-mi intraseră pe card. Nici nu s-a apucat bine să completeze, că a și venit la mine să mă întrebe ce înseamnă «numberpone». Da, exact așa a citit în engleză «număr de telefon». I-am spus despre ce este vorba și mi-am dat seama că era foarte neliniștită pentru că trebuia să completeze un formular ale cărui întrebări nu le înțelegea. Prin urmare, am luat decizia să o ajut și cu gândul de a nu le mai da încă o dată englezilor din agenție motive să vorbească despre noi, că venim la muncă, dar nu știm să vorbim.

După acea zi nu am mai lucrat împreună, dar am rămas prietene până în prezent. Chiar dacă nu vorbea engleză, managerul de la locul de muncă la care mersesem împreună a fost mulțumit de ea și a chemat-o mai mereu. De altfel, conștientă că nu vorbea această limbă, iar asta o dezavantaja, știu că s-a înscris la niște cursuri gratuite organizate de liceul din oraș.”

—————————————

„Pentru mine, acea femeie reprezintă un exemplu din categoria, «dacă vrei, se poate». La aproximativ 40 de ani s-a dus din nou la școală să învețe ceea ce nu a avut ocazia până atunci, totul pentru a se descurca mai bine în UK.”

Cristina, Crewe

—————————————

 

„Vorbește tu în locul meu”

Chiar dacă sunt ceva mai rare, există și cazuri în care cei nou-veniți în UK trebuie să îi descurce pe cei care au deja experiență pe aceste meleaguri. De ce? Pentru că engleza lor este mult mai bună.

Ionuț, Liverpool: „Eu am venit în Anglia anul trecut, mai mult pentru faptul că aveam câțiva prieteni aici, care mi-au spus că ar mai fi o cameră liberă în casa pe care o închiriaseră recent și că mă vor ajuta ei să îmi găsesc de muncă. Toată povestea a coincis cu faptul că de vreo trei luni îmi pierdusem serviciul în România, așa că am zis să încerc și eu să îmi fac un rost peste hotare. Am învățat engleză din școala generală și până la finalul facultății, așa că am venit destul de sigur pe mine, dar, totuși, mă gândeam că poate o să am probleme de genul că nu voi înțelege ce mi se spune din cauza accentului sau poate pentru că vorbesc repede și folosesc anumite expresii care nu au logică dacă le traduci cuvânt cu cuvânt.”

—————————————

„Când mi-am dat seama cât de puțin cunosc această limbă băieții din casă, care aveau deja joburi, unii dintre ei chiar full-time, m-am liniștit. Amuzant era că, după ce m-am mutat cu ei, unii veneau în fugă cu telefonul spre mine de câte ori îi sunau cei de la agenție. Dacă se întâmpla să dorm sau să nu fiu acasă, nu răspundeau, iar când mă întâlneau, mă rugau să revin eu cu un apel și să vorbesc pentru ei.”

Ionuț, Liverpool

—————————————

Conștienți că le-ar fi mai bine dacă ar cunoaște mai mult limba engleză, majoritatea românilor se înscriu la cursuri, fie ele gratuite sau contra cost.

Autor articol: Loredana Petrescu

Comentarii

4 pareri la “Engleza, bat-o vina!”

  1. Ioana Hritcu Spune:

    Va rog ajutați-mă cu un loc de munca.numarul meu de telefon este 07469644956.

  2. Nicoleta Spune:

    Va rog ajutați-mă cu un loc de munca. Nu vorbesc engleza .Astept raspuns la acest e-mail.Va multumesc.

  3. Nicoleta Spune:

    Viorel, Warrington,poti raspunde aici daca ma poti ajuta

  4. Radu Spune:

    Buns ziua .va rog daca se poate un loc de munca sunt de meserie electrician ,dar si necalificat .Va multumesc.mentionez ca nu cunosc limba engleza

Spune-ti si tu parerea!