Ești nou-venit la Londra? Uite la ce să te aștepți!

Articol publicat in sectiunea Acte, Poveşti româneşti pe data 15 septembrie 2014

Să fii nou-venit în Londra pare a fi din ce în ce mai greu. Dacă până la sfârşitul anului trecut cel mai mare coşmar al românilor era National Insurance Number, iată că acum temerile au rămas tot pe domeniul actelor, dar îndreptate către alte două puncte importante pentru nou-veniţi: deschiderea unui cont bancar şi CSCS cardul. Călin L. are câteva săptămâni de când a ajuns în Londra şi spune că, deşi este încrezător, sistemul britanic îi mai dă din când în când fiori reci pe şira spinării.

 

În căutarea unei bănci

Cu speranţe, entuziast şi hotărât să înceapă o nouă viaţă în Anglia. Aşa a plecat Călin din România în urmă cu o lună de zile. Acum, după câteva săptămâni în Londra, i-au pierit toate gândurile pozitive. Sau aproape toate. Deşi locuieşte împreună cu rudele sale şi nu a fost astfel nevoit să treacă prin stresul găsirii unei chirii, tânărul de 23 de ani spune că nu îşi doreşte decât să înceapă să muncească, însă sistemul de aici… nu prea îl lasă…

„Imediat când am ajuns în Londra, rudele mele m-au programat la interviul pentru National Insurance Number. Dar abia pe 10 septembrie voi merge. Aşa că, următorul pas am înţeles că este deschiderea unui cont bancar, ceea ce am încercat şi noi, însă fără rezultat. Timp de patru zile, de dimineaţă până seara, am mers la toate băncile pe care le ştia mătuşa mea. Cred că au fost peste 20 de bănci. Noi am mers cu scrisoarea pe care am primit-o de la National Insurance Number (acea confirmare, cum că sunt programat la interviu), cu paşaportul, cu buletinul şi atât. Nu am reuşit să îmi deschid cont, pentru că toate ne-au cerut o factură de gaz, de curent sau de Council Tax  pe numele meu. Păi, cum să am, dacă doar ce am ajuns în Anglia? A fost obositor şi stresant şi, din păcate, ne-am întors aşa cum am plecat, adică fără un cont bancar. Acum nu îmi rămâne decât să aştept… să primesc Number-ul, să aplic de UTR şi apoi să încerc din nou”, ne spune tânărul de 23 de ani din Bacău.

————————————–

„Nu am crezut că va fi chiar aşa de complicat. Eram foarte optimist, dar m-au descurajat oarecum toate aceste refuzuri. Ştiu că am avantaj faţă de alţi români care vin aici pe cont propriu. Am unde să dorm, ce să mănânc şi nu mă presează grija chiriei, însă îmi doresc să fiu pe picioarele mele cât mai repede, şi nu reuşesc pentru că tot apar piedici.”

Călin L., 23 de ani, nou-venit în Londra

————————————–

 

Nici CSCS-ul nu mai este ce a fost odată

Chiar şi cel mai simplu card, CSCS-ul, pe care românii îl puteau obţine fără probleme, a devenit, în urma schimbărilor recente, un document mai greu de obţinut pentru cei care nu au venit în Londra pregătiţi financiar. Este şi cazul lui Călin. Pentru el, 100 de lire înseamnă enorm.

„Rudele au sunat pentru mine la CSCS. M-am programat la examen, am luat testul şi mi-au dat o hârtie, adică dovada aceea care atestă acest lucru. Mi s-a explicat că doar cu hârtia aceea, eu nu pot lucra pe şantier, am nevoie de card, iar pentru acesta, trebuie să mă programez la un training care durează o zi şi care costă 125 de lire. Plus alţi 35 de lire pe care trebuie să îi plătesc pentru eliberarea cardului. Pentru mine, în acest moment, 160 de lire înseamnă mult. Mai ales că toate datoriile pe care le-am acumulat în ultimele săptămâni faţă de rudele mele va trebui să le onorez la un moment dat. M-ar ajuta mătuşa mea cu banii, dar oamenii au fost în concediu aproape două luni de zile şi este şi pentru ei o perioadă destul de grea. Abia au început munca, facturile trebuie plătite, chiria casei, la fel. Acum nu îmi rămâne decât să aştept… să merg la interviul pentru National Insurance Number, să aştept să îl primesc. Am înţeles că durează câteva săptămâni să primeşti răspunsul. Apoi, să încerc din nou să îmi deschid un cont bancar, să aplic de UTR. Cred că vine iarna şi eu tot umblu după acte”, ne mărturiseşte tânărul din Bacău.

————————————–

„Cel mai important lucru pentru mine în acest moment este să îmi găsesc un loc de muncă. Şi după cum se prezintă situaţia, cred că nu am nicio şansă să lucrez legal. Încă nu am Nino, pentru cardul CSCS trebuie să strâng bani sau să aştept să mă împrumute mătușa mea şi nici măcar cont bancar nu am reuşit să deschid, măcar să am unde să primesc bani.”

Călin L.

————————————–

 

Şi totuşi, se întrezăresc speranţe

Chiar dacă totul în jurul lui Călin are nuanţe de gri, rudele sale i-au promis că îl vor ajuta să îşi găsească un loc de muncă, fie acesta şi la negru.

„Vreau să muncesc, să îmi umplu timpul, să am o ocupaţie. Nu îmi place să stau, pentru că stând, inevitabil apar şi gândurile negative. Am venit ca să muncesc pe şantier, dar se pare că sistemul de aici nu mă lasă nici măcar să fiu labour (muncitor necalificat). Sper ca într-o săptămână-două să mă ajute rudele mele şi să îmi găsesc o agenţie care mă poate lua, pentru început şi fără acte. Este tot ce îmi doresc. Să am un loc de muncă, să îmi plătesc datoriile acumulate, ca să nu mai adun altele şi apoi să am actele necesare pentru a lucra legal”, ne povesteşte Călin despre greutăţile pe care le-a întâmpinat ca nou-venit în Londra.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!