Eugen Ovidiu Chirovici și misterele cărții

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 19 octombrie 2015

Eugen Ovidiu Chirovici se dovedește a fi un dublu specialist în miracole. Întâi, fiindcă le cunoaște secretele, istoria și poveștile. Apoi, fiindcă izbutește să le și producă.

Apariția cărții lui, „The Book of Mirrors”, este unul dintre miracolele literare cu care românii nu sunt obișnuiți, căci nu doar că e prima lui carte scoasă în UK, dar, culmea norocului, mai este și comandată deja de edituri din douăzeci și trei de țări. Agenția britanică Peters Fraser and Dunlop mizează pe acest debut în spațiul anglofon, deși câteva edituri americane consultate anterior au strâmbat din nas, refuzând manuscrisul politicos și fără explicații. Ei bine, iată că americanii vor citi oricum volumul, odată ce Editura Simon and Schusterdin SUA a cerut deja drepturile de publicare dincolo de ocean. Ei i se alătură nume mari în lumea editorilor de carte, între care Random House și Goldmann din Germania, Penguin Random House și Century din Marea Britanie sau Les Escales din Franța. Evident, cartea va ajunge și în România, la Editura RAO, care l-a promovat și până acum pe Eugen Chirovici.

Spuneam că scriitorii români nu sunt obișnuiți cu un asemenea succes încă dinaintea apariției unui volum, fiindcă nu am scăpat, încă, de un complex al marginalității, acuzat adesea de Eugen Ionescu și Emil Cioran. Nu am scăpat nici de starea de înapoiere a sistemului nostru de a promova cărți, odată ce încă nu avem nici agenții specializate în așa ceva, nici impresari care să se poată ocupa cu selecția cărților demne de publicare și cu găsirea editurilor interesate. Desigur, sunt aici motive financiare, legate de puterea de cumpărare de carte a românilor, care e, probabil, pe unul din ultimele locuri din Europa. Și, culmea ghinionului, acolo unde este putere de cumpărare, nu se prea cumpără cărți. Categoriile interesate de carte nu și-o permit, iar cele care și-ar putea permite din belșug nu au nicio legătură cu cartea. Iată doar câteva din motivele pentru care un miracol precum cel despre care vorbim n-ar fi fost posibil în țară. În străinătate există, ce-i drept, o muncă apreciabilă a traducătorilor români, care fac și treaba de impresar sau de agenție, căutând cărți românești,  traducând fragmente, trimițându-le unor edituri, căutând o piață pentru scrisul românesc. Uneori reușesc, uneori nu.

„Miracolul” Chorivici arată cât de important este ca un scriitor român să intre în contact direct cu o agenție occidentală, cu un manuscris într-o limbă de circulație internațională. Și mai arată că există zone literare prea puțin exploatate în România, dar de mare succes în afară. „Literary mistery” este una dintre acestea și e absolut remarcabilă încăpățânarea cu care Chirovici a rămas pe această dimensiune, în ciuda audienței ei discutabile în țară. Consecvența și talentul mai dau, uneori, și roade, iar presa engleză ne mai dă și vești bune. Vorba românului, Doamne-ajută!

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!