Evadari inutile

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 20 iunie 2010

Un compatriot al nostru a calatorit ilegal de la Viena la Londra, in trenul de aterizare al unui avion. O ilegalitate moderata si inutila, care pune in discutie o realitate profund schimbata fata de cea de dinainte de 1989. Istoria evadarilor din anii `80 este inca nescrisa, risipita prin ziare, volume de marturisiri sau rapoarte ale Securitatii. Despre ele nu se vorbea nimic in presa vremii. Totul se auzea doar de la postul de radio „Europa libera” si se transmitea de la om la om, ca un secret imens si incredibil. Marile evadari ale acelor ani au ramas in memoria celor care au trait atunci, ca niste aventuri nebunesti, dar si ca dovezi ca, totusi, PLECAREA era posibila. Intr-o tara inchisa ermetic, sufocata de saracie si disperare, marile evadari aveau aerul unor sfidari supreme ale regimului comunist, al unor reusite aproape ireale. Occidentul, cucerit cu acest pret, era cu atat mai ademenitor. Riscul era imens, iar majoritatea temerarilor sfarseau in sarma ghimpata, cu cate un glont in ceafa. Cu toate astea, dorinta de libertate inlatura frica. S-a plecat cu un avion de stropit culturile agricole, ramas fara combustibil la frontiera Ungariei cu Austria. S-a plecat cu o masina blindata construita vreme de zece ani fara ca cineva sa stie. S-a plecat cu butelia de aragaz transformata in salupa, peste Dunare. S-a plecat inot, in butoaie sau taras printre maracini, dupa zile si nopti de asteptare in campiile banațene. Acele evadari au ramas inca insuficient cunoscute. Ele vor aparea, in curand, in paginile unei carti care realizeaza o antologie a vietii romanesti din comunism, vazuta de jurnalistii francezi. Pana atunci, insa, amintiri amestecate readuc franturi din marea nebunie a plecarii din Romania atunci cand aceasta era imposibila.

S-a plecat ilegal, fireste, si dupa 1990. Ba chiar mult mai mult dupa 1990, cand, totuși, niciun granicer nu mai amenința cu moartea vreun fugar. Nu s-a plecat din sete de libertate, fiindca oricine putea avea, deja, un pasaport. S-a plecat din disperarea saraciei sau din meteahna de a asculta de „calauze”, s-a plecat pentru un loc de munca la negru, dar si pentru trafic de fete sau de droguri. Ilegalitatea n-a mai avut nimic din maretia aspra a riscului total, fiindca miza nu mai era aceeasi. Pe masura ce Romania a avansat spre UE si NATO, plecarile ilegale deveneau din ce in ce mai inutile. Se putea pleca legal, cel putin turistic, oriunde, oricand. E adevarat, nimeni nu garanta vreun job. Iar acum, dupa douazeci de ani de la incheierea unei istorii aberante, aflam ca un roman a zburat in trenul de aterizare al unui avion, iar autoritatile britanice nu au considerat ca ar fi savarsit vreo infractiune. Atitudine corecta. Ramane doar intrebarea: ce rost a avut?


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!