Exploatarea copilului prin muncă, un abuz tratat ca normalitate

Articol publicat in sectiunea Social pe data 19 iunie 2014

copil_muncind

Fenomenul exploatării prin muncă afectează un număr însemnat de copii, însă este greu de monitorizat, având în vedere că folosirea copilului în gospodărie sau la muncă ţine de „normalitatea” mediului rural şi aproape nimeni nu o raportează ca abuz.

Fenomenul exploatării copilului prin muncă este foarte puţin reflectat în datele oficiale înregistrate de diferite instituţii, neexistând o monitorizare unitară a fenomenului. Astfel, date despre exploatarea copilului prin muncă există la Inspecţia Muncii, dar şi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), fără a şti dacă situaţiile raportate de cele două instituţii se suprapun sau dacă vorbim de cazuri diferite, relevă o analiză realizată de Mediafax.

Dincolo de cifrele comunicate de la nivel local către cele două instituţii centrale, mai sunt cazurile semnalate la Telefonul Copilului. Chiar şi aşa, fenomenul este foarte puţin identificat şi sesizat autorităţilor.

Două ore de muncă

Studiul „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural – 2012”, făcut de Fundaţia World Vision România, arată că timpul mediu petrecut de copiii din rural la muncă este de două ore, dar 13% dintre minorii chestionaţi au afirmat că muncesc timp de patru ore sau mai mult pe zi.

„Pentru România nu există, din păcate, statistici care să arate o evoluţie a numărului de copii care muncesc. Marea majoritate a statisticilor arată că în mediul rural sunt mai mulţi copii care muncesc decât în mediul urban, mai ales la câmp, în gospodărie şi pentru creşterea animalelor. Statisticile pot fi coroborate şi cu numărul mai mare de copii din mediul rural care abandonează şcoala. Lipsa de participare şcolară este un factor favorizant pentru implicarea copiilor în muncă”, a declarat Dana Buzducea, advocacy director la World Vision România, potrivit Mediafax.

România are o legislaţie complexă care să protejeze copiii de exploatare economică şi de munci grele (ratificări ale convenţiilor internaţionale – programul ILO-IPEC, legislaţie naţională cu privire la drepturile copilului şi legislaţie specifică, inclusiv prevederi în Codul Muncii), precum şi un Comitet Naţional Director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă, dar şi Echipe Intersectoriale Locale, coordonate de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, care au ca atribuţii protejarea copiilor de exploatare economică.

„Cu toate acestea, fenomenul rămâne foarte puţin recunoscut şi sub-raportat”, consideră Dana Buzducea.

Autor articol: Ionut Mares

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!