Fără Oscar de două ori

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 2 octombrie 2014

Există jucători care puteau fi imenși dar au eșuat pe drumul care ducea spre glorie. Exemplele care vin din România sunt , din nefericire, nenumărate. Nicolae Dobrin, răsfățatul tribunelor. Ionuț Luțu, singurul jucător de după Dobrin care ar fi putut dribla pe oricine în cabina telefonică, folosind doar două degete ale unui picior. Radu Niculescu, născut speranță, mort la fel din punct de vedere fotbalistic. Sabin Ilie, anexa la contract a lui Adrian Ilie. Adrian Ilie, contractul fratelui său, eșuat între prea puțină pregătire și prea multă slăbiciune fizică. Zoli Ivansuc, “șaptele” de Cluj. Eugen Trică, însă el s-a mai “scos” pe final de carieră și nu a ajuns șoferul lui Gigi Becali. Gheorghe Hagi, jucător care și-a dat seama de-abia spre final cam ce-ar fi putut să devină dacă muncea mai mult, dar a rezolvat și el cu turcii și acum este icoană națională, poate vorbi despre orice și spune orice prostii, lumea îi dă dreptate. Lucian Sânmărtean, vrăjitorul de Ghencea, care și-a dorit atât de multă vreme să fie mare printre cei mici încât într-o perioadă părea că va deveni însuși Mutulică. Claudiu Răducanu, altă speranță moartă, probabil pentru că drumul între bloc notes și “Canicula” care ucidea populația a fost prea obositor, intelectual vorbind.

Însă cel mai bun exemplu este Adrian Mutu. Le avea pe toate. O viperă în teren, tehnician rasat, viteză de reacție…totul. Ce-a făcut din ele, știm. Acum a plecat de la Petrolul, va merge la Pune City, club patronat de un bufon de Bollywood și, dacă este cuminte și papă tot, se pare că se va retrage de la Fiorentina, care deține 15% din clubul indian. Nu sunt sigur cum priviți voi asta, nefiind sigur nici de cum privește Mutu povestea asta.

Eu sunt sigur doar de faptul că “Slumdog millionaire” nu ia Oscar de două ori.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!