FĂRĂ RECOMANDARE EȘTI INVIZIBIL

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii, Resurse joburi pe data 7 martie 2016

Diaspora romaneasca_Fara recomandare esti invizibil

Vorba românească „Lasă loc de Bună Ziua” se potrivește mănușă la Londra. Se potrivește perfect atunci când vine vorba de obținerea sau chiar de păstrarea unui loc de muncă în capitala britanică. Dacă vă întrebați cum, vă spunem că răspunsul este cât se poate de cunoscut pentru mulți: noii angajatori pot cere recomandări de la foștii șefi.

Astfel că, dacă ați lăsat loc de interpretări la vechiul job, există șansa ca acestea să vă urmărească la noul loc de muncă. Și astfel de povești au ecou în din ce în ce mai multe domenii de activitate, ne povestesc cei care au trăit sau trăiesc astfel de experiențe. În construcții, în curățenie, ca nanny sau chiar în job-urile din aeroporturi.

Și cum nu se știe niciodată unde vă vor purta pașii, ar fi de preferat, ne confirmă interlocutorii noștri, să lăsați o ușă deschisă peste tot pe unde lucrați. Poate, într-o bună zi, veți avea nevoie de o Recomandare. Nu?!

 

 

Te angajăm! Dar vrem recomandări

 

Ai grijă ce faci la jobul (joburile) vechi dacă vrei să obții un job nou sau să-ți păstrezi locul de muncă actual. Nu este o glumă, ci sunt vorbe în spatele cărora stau povești 100% stresant de adevărate. Mai exact, este vorba despre câțiva români, și nu numai, care s-au văzut în fața jobului mult visat și abia atunci au realizat că trecutul îi urmărește. Cum? Noii angajatori au cerut recomandări de la fiecare loc de muncă în parte din ultimii trei, patru sau cinci ani. Referințe care au cântărit în multe cazuri… extrem de mult la semnarea noului contract sau chiar terminarea noului contract, în cazul în care v-ați lăsat cu ochii în soare vechii șefi sau nu ați fost un angajat tocmai „model”.

Așa că, după ce citiți experiențele celor care au trăit pe pielea lor astfel de povești, ar fi bine (cum niciodată nu se știe unde vă poartă viața) să luați în calcul un singur lucru: Lăsa-ți ușa deschisă peste tot pe unde treceți…

 

Când depinzi de un job de acum patru ani…

Cine s-ar fi gândit vreodată că trecutul îți poate hotărî prezentul sau chiar viitorul. Mai ales atunci când vine vorba despre locul de muncă. Pare greu de crezut, însă este realitatea cu care se confruntă cei care lucrează, de exemplu, în aeroporturile britanice. Acolo, regula numărul 1 este să „Fii curat” în ultimii cinci ani din viață. Mai exact aflați din experiența Ancăi, o tânără din București care s-a angajat de curând la Gatwick Airport, unde se cer recomandări de la fiecare loc de muncă pe care l-ai avut în acest timp… plus altele. Multe altele:

„În cazul joburilor de la aeroporturi cerințele sunt foarte clare. Primești jobul, începi să muncești, dar ai la dispoziție două-trei luni de zile în care agentul care se ocupă de dosarul tău trebuie să obțină, cu ajutorul tău bineînțeles, recomandări pe ultimii ani din viața ta. Recomandări de muncă, educație, de stat acasă, de maternitate, de crescut copilul, de călătorie… de la caz la caz. Ce a făcut fiecare în ultimii cinci ani. Mai precis, pe lângă sacoșa de acte pe care trebuie să o pui la dispoziția celor care se ocupă de referințele tale, cum ar fi scrisori de la HMRC, contracte de muncă sau închideri de an financiar, caziere pentru fiecare țară în parte în care ai locuit, dovezi de adresă etc., se cer și contactele companiilor pentru care ai muncit în ultimii cinci ani de zile. Nu contează dacă ai lucrat ca angajat, ca self-employed sau că ai muncit la negru, ei cer aceste referințe ca să acopere perioada aceasta. Este o dovadă prin care cineva confirmă ce ai făcut tu, cum te-ai comportat și dacă ai avut probleme de comportament. Ei bine, de aici începe nebunia… Și spun nebunie, pentru că există tot felul de piedici la fiecare persoană în parte. Rare sunt cazurile în care, de exemplu, un om a lucrat în ultimii ani doar pentru o companie. Și atunci totul ar fi simplu…”, este de părere Anca.

 

Lasă o ușă deschisă… peste tot

„Eu, de exemplu, am avut trei locuri de muncă în ultimii cinci ani de zile. Unul în România, pentru că în Marea Britanie am ajuns în urmă cu patru ani. Primul job din UK a fost ca nanny, timp de opt luni de zile, după care am lucrat pentru o companie de publicitate. Și apoi m-am angajat la aeroport. Ceea ce nu am luat niciodată în calcul a fost faptul că am plecat de la familia pentru care am lucrat ca dădacă… nu cu certuri, dar i-am cam lăsat baltă, cum spune o vorbă românească. Adică primisem jobul la compania de publicate, eram în al nouălea cer și nu m-a mai interesat prea mult de cum se vor descurca ei (n.r. – părinții) în continuare cu treburile prin casă și copiii. Nu a fost frumos din partea mea, dar nici nu puteam rămâne toată viața dădacă doar ca să nu-i supăr. Și nici nu puteam aștepta ca ei să-și găsească pe altcineva, o dădacă nouă… pentru că nici pe mine nu m-ar fi așteptat nimeni. Așa că am plecat. Acum, când am început noul job la aeroport, am realizat că am greșit, pentru că noii șefi mi-au cerut datele de contact ale familiei pentru care am lucrat timp de opt luni de zile, pentru a cere o recomandare în ceea ce mă privește. Adevărul este că oricum am pierdut orice legătură cu ei, în plus știam de atunci că urmau să se mute într-o casă mai mare. Însă chiar și așa i-am căutat pe rețelele de socializare, i-am găsit și mi-a fost pur și simplu rușine să le spun că aș avea nevoie de o referință. Mai mult decât atât, m-am gândit că dacă i-aș contacta și le-aș spune că am nevoie de ei, ar exisa șansa să îmi dea o referință negativă. Astfel că nu m-am riscat. Le-am spus noilor șefi că am pierdut orice legătură cu familia respectivă… însă stresul acelei recomandări nu s-a oprit deloc aici”, ne povestește tânăra din București despre cum a realizat că în viață trebuie să lași loc de Bună ziua peste tot pe unde treci, pentru că nu știi niciodată când mai ai nevoie de un om.

—————————————

„În prezent, cum nu s-a putut contacta familia pentru care am lucrat în urmă cu patru ani de zile, mi-au cerut două referințe personale. Adică doi oameni cu care să nu fiu rudă de sânge, sau în parteneriat, cu care să nu fi lucrat împreună, să nu fi locuit niciodată la aceeași adresă și pe care să îi cunosc de zece ani. Și astfel, ei să confirme pentru mine ceea ce am făcut eu în perioada aceea. La fiecare li s-a trimis un formular, cu mai multe întrebări despre relația pe care o am cu ei, de unde mă cunosc etc., pe care l-au cerut completat cu scris de mână și apoi trimis prin poștă. Stresul cel mare este că deși aceste scrisori au fost trimise din România de trei ori până acum… nu au ajuns încă. Așa am ajuns la concluzia că nu se știe niciodată în prezent când ai nevoie de un om pe care l-ai întâlnit în trecut și că e bine să lași loc de Bună ziua… peste tot.”

Anca, despre piedicile în obținerea recomandărilor

—————————————

 

 

Recomandare cu răspuns… negativ!

 

Nu numai românii care și-au găsit joburi în aeroporturi întâmpină astfel de piedici când vine vorba despre celebrele „references” – recomandări. Și alte naționalități se confruntă cu stresul referințelor ce cântăresc atât de mult când vine vorba despre păstrarea jobului pe care l-au obținut cu dificultate.

Alfonso, de exemplu, este un spaniol în vârstă de 31 de ani din Palma de Mallorca, care ne-a povestit că nu poate dormi noaptea din cauza ultimei recomandări pe care noii șefi au primit-o de la vechiul său loc de muncă.

 

trimiteri-sus-4

Când recomandările… te angajează!

Români înșelați, care își dau în judecată „angajatorul”

MESERIA ȘI CALIFICAREA CONTEAZĂ!

Cum călătoriți în România fără pașaport sau carte de identitate valabile?

trimiteri-jos-4

 

„Știu că mai sunt trei săptămâni și trebuie să am toate referințele la dosar. Dacă nu, îmi vor desface contractul de muncă. Aceasta este regula de care m-au înștiințat încă de la început. Pentru a primi ID-ul acela cu care poți deschide ușile și porțile de îmbarcare din aeroport trebuie să ai dosarul complet și curat și ai nevoie de referințe pe ultimii cinci ani de zile. În cazul meu, ultima recomandare a venit de la Zara, pentru că a fost precedentul meu loc de muncă. În urmă cu două săptămâni, mă trezesc că supervisorul meu mă anunță că trebuie să merg de urgență în birou, pentru că agentul care se ocupă de recomandările mele vrea să vorbească cu mine. Nici prin cap nu mi-a trecut că poate fi ceva rău… chiar mă gândeam că mă anunță că au totul la dosar. Când colo, îmi spune că recomandarea de la Zara a venit cu multe lucruri negative și că ei nu o pot lua în considerare la dosar, pentru că ar fi o bilă neagră pentru mine, iar cei de la securitate, care îmi vor evalua dosarul, ar putea să mi-l respingă. Agentul nu mi-a spus exact ce era scris în acea referință, pentru că se pare că totul este confidențial și nu are voie să îmi dea detalii, dar am fost sincer și am spus ce ar putea fi. Ce s-a întâmplat? Eu, când m-am văzut cu interviul luat și după ce am trecut și de perioada de training, mi-am dat imediat demisia. Mi-au cerut să stau în preaviz o lună de zile, pentru că nici nu aveau mult personal atunci. Urmau să se facă angajări și să aducă oameni noi pentru perioada sărbătorilor, dar eu am stat doar o săptămână: voiam să plec cât mai repede. Nu-mi mai plăcea deloc acolo. Am fost și destul de indiferent în acea săptămână. Acolo nu aveai voie să mergi la toaletă dacă aveai clienți. Iar eu mi-am făcut de cap: ieșeam să fumez când voiam, iar dacă am avut nevoie să merg la baie, am închis casa și am plecat. Știam că sunt în preaviz, știam că am un alt job, știam că urmează să plec și nu m-a interesat…”, ne povestește Alfonso despre stresul recomandării cu răspuns negativ.

—————————————

„Eu, deși știam din timp că voi lucra într-un aeroport, nu am realizat că îmi vor cere recomandări de la fiecare job vechi în parte, că altfel mă purtam frumos. Abia după ce am trecut de interviu și de training am aflat cum stă treaba. Oricum, dacă ai făcut ceva mai puțin frumos, nu prea poți îndrepta multe lucruri. E bine doar să iei în calcul că e bine să lași o ușă deschisă peste tot. Nu se știe unde te poartă viața și ce job ajungi să primești peste doi sau trei ani… chiar dacă nu ai planuri în prezent. Eu nici nu visam să lucrez în aeroport în urmă cu un an de zile. Dar așa a fost să fie… De-acum o să fiu un angajat model!”

Alfonso, despre piedicile în obținerea recomandărilor

—————————————

 

Regretele sunt prea târzii

Deoarece comportamentul său a lăsat de dorit la vechiul job, acum tânărul spaniol are la dispoziție trei săptămâni să îndrepte lucrurile…

„Agentul care se ocupă de referințele mele mi-a explicat că în niciun caz nu îmi poate lua în considerare acea recomandare și că va trebui să găsesc doi foști colegi de muncă de la vechiul job care să confirme pentru mine că am fost totuși un angajat model și că ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână la vechiul job a fost doar ceva de moment, ceva trecător. Și uite așa m-am trezit că nu știam la cine să apelez ca să mă ajute și să spună toate aceste lucruri despre mine. Am dat telefoane, m-am rugat de foști colegi și până la urmă doi dintre cei cu care aveam o relație mai bună s-au oferit să mă ajute. E tare greu când jobul tău depinde de niște oameni, de niște hârtii și de câteva lucruri mai puțin frumoase pe care le-ai făcut în trecut. Nimeni nu este perfect, cu toții mai greșim sau acționăm fără să gândim, dar iată că toate aceste lucruri ne urmăresc. Acum, așteptarea aceasta este chinuitoare… pentru că trebuie să aștept ca formularele trimise de agent foștilor mei colegi să ajungă înapoi. În funcție de ceea ce au scris ei acolo, pot răsufla ușurat”, ne povestește Alfonso.

—————————————

Alte experiențe, alte piedici

 

„Eu am avut nevoie de o recomandare de la colegiul unde am învățat pentru că am studiat doi ani de zile la fără frecvență și am și lucrat în același timp. Când mi-am găsit noul job la aeroport și a trebuit să le cer referință, cum că am studiat doi ani de zile… răspunsul celor de la colegiu a fost că nu sunt un student bun, pentru că mi-am înghețat ultimul an de studiu, dar și că nu mi-am plătit la timp școala, adică ratele, pentru că dădeam banii în tranșe. Am sunat și eu fiecare tutore în parte și nu înțeleg de ce au recurs la acest lucru și mai ales de ce mi-au pus bețe în roate. Poate pentru că era un colegiu privat, iar eu mi-am înghețat un an de studiu… și ei se bazau practic pe banii mei. Chiar nu știu și nu înțeleg de ce mi-au pus astfel de piedici. E ridicol!”

Khaly, o tânără de 27 de ani care lucrează în aeroport

 

„Între 2013 și 2015 am călătorit în Australia. Am predat acolo limba engleză și totodată am predat și lecții de schi la școli unde erau înscriși mulți copii imigranți. Pentru că mai mereu călătoream dintr-un oraș în altul, a trebuit să dau agentului meu care se ocupa de referințe toate contactele pe care le aveam ale celor cu care am avut contact în acea perioadă. Școli, familii și centre de schi. Ce credeți? Familiile unde am locuit luni de zile, cu care am avut chiar o relație frumoasă, au trimis scrisoarea înapoi spunând cu nu mă cunosc și nu au auzit niciodată de mine…”

Lorraine, o tânără de 29 de ani care lucrează în aeroport

 

„Nu știu cum îmi voi putea obține referințele pentru că ultimul meu job a fost în India, eu am ajuns în Marea Britanie în urmă cu un an de zile, iar cei de la restaurantul unde am muncit nu cunosc limba engleză. De două ori agentul meu a trimis prin e-mail scrisorile și de două ori managerii au scris că ei nu înțeleg limba engleză. E de râs… Pare haios, dar pentru mine este de plâns.”

Adil, un tânăr de 32 de ani care lucrează în aeroport

—————————————

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “FĂRĂ RECOMANDARE EȘTI INVIZIBIL”

  1. alin Spune:

    sa ia recomandare de la albanezi din car wash , cand trageai mort de foame si te lua toti dracii`

Spune-ti si tu parerea!