FĂRĂ RECOMANDARE EȘTI INVIZIBIL

Articol publicat in sectiunea Muncă, Pentru noul loc de muncă, Reportajul săptămânii, Resurse joburi pe data 7 martie 2016

Diaspora romaneasca_Fara recomandare esti invizibil1

 

Recomandările bat calificările

 

Se întâmplă uneori ca CV-ul să nu fie prea mult luat în seamă de către angajatori. Tot uneori, nici calificările nu prea sunt privite cu ochi încrezători de către noii șefi. Ceea ce ne povestesc românii că este considerat cu adevărat important în ochii celui care le-a oferit jobul a fost o simplă recomandare. De la domenii precum curățenie, construcții și chiar vânzări, se pare că viitorul, cel puțin pe meleagurile londoneze, stă în referințe. Dacă o persoană sau, după caz, o companie confirmă că ești omul potrivit pentru job-ul respectiv sau, în altă ordine de idei, dacă măcar subliniază faptul că ai potențial pentru a face acea meserie, atunci… se pare că ești angajat!

Dovadă stau poveștile unor români care au trecut prin astfel de experiențe. Ei spun că nu este chiar o noutate și că întotdeauna au știut că o recomandare bună deschide aproape orice ușă.

 

Un job de câteva săptămâni… poate fi un start bun

După trei ani în care a lucrat în restaurante și coffee-shop-uri, Marina s-a trezit într-o dimineață și și-a spus în fața oglinzii că vrea o schimbare. Terminase în urmă cu un an de zile un curs online de design vestimentar și wedding decorations. Fără experiență în domeniu, dar cu multe speranțe, gânduri, ambiție și chef nebun de a o lua de la zero, a început să aplice la toate joburile (din acest domeniu) care i-au ieșit în fața ochilor pe gumtree, dar și pe alte site-uri de recrutare. Au fost nu multe, ci foarte multe aplicații. La mai bine de jumătate dintre acestea nici măcar nu a primit un răspuns, însă din toate CV-urile trimise s-a ivit și o oportunitate mică… dar cu însemnătate.

„După ce am aplicat vreo patru zile la toate job-urile legate de design vestimentar pe care le-am găsit pe internet, am așteptat. Nu aveam mari speranțe, dar ceva îmi spunea că până la urmă o să mă cheme cineva la un interviu. După o săptămână, am primit un e-mail de la echipa de recrutare a brand-ului Tom Ford. Aveau un job, un fel de apprenticeship (ucenicie), de câteva săptămâni pentru un post de secretară. Mai precis, se realizau în acea perioadă ședințe foto pentru noua colecție, iar sarcinile mele erau să desfac cutiile cu hainele care urmau să fie purtate de modele în acea zi, să mă asigur că sunt călcate, că arată impecabil, să le pun pe umerașe și să le duc în camerele unde se realizau ședințele. Eventual, să le schimb dacă apărea vreo modificare. Părea ușor la prima vedere, însă a fost cu adevărat provocator. Mulți dintre cei cu care am lucrat erau irlandezi și scoțieni… mi-a fost extrem de greu numai să îi înțeleg, apoi fiecare haină în parte avea un anume cod. Nu vă gândiți că mi se cerea haina aia verde cu guler maro. În niciun caz! Era un cod pentru fiecare fular, tricou, ochelari și accesoriu în parte. A fost interesant, o echipă de oameni de toate vârstele, de la 18 ani la 50 de ani. Am învățat să folosesc sistemul lor de comenzi, de coduri, m-am familiarizat rapid cu multe denumiri, numai că jobul a fost doar pentru o perioadă de șase săptămâni. Și, din păcate, nu am putut prelungi contractul”, ne povestește Marina despre experiența sa la Tom Ford, o companie cu renume mondial.

 

Fără CV, doar o recomandare

Din nou fără un loc de muncă stabil, Marinei i-a trecut prin minte gândul că ar fi de preferat să nu mai viseze și să se întoarcă la job-ul care îi asigura stabilitate: cel în restaurant.

 

trimiteri-sus-4

TALENTUL DE A INTRA LA MUNCĂ

JOBURI PRIN AGENȚII: UN RĂU NECESAR?!

ŞCOALĂ „VIRTUALĂ”, DIPLOMĂ REALĂ…

Speed Dating: Întâlniri la foc continuu

trimiteri-jos-4

 

„Știți cum este… chiria trebuie plătită, facturile la fel. Și dacă nu ai un job stabil, de unde să primești un salariu în fiecare lună, atunci se simte la buzunar. Chiar vorbisem cu fosta mea manageră și îmi spusese că mă pot întoarce la restaurant… ca și chelneriță. Eram dezamăgită pe de-o parte, dar oarecum liniștită că am un job și că îmi pot plăti toate cele. La numai două zile, am primit o alertă pe e-mail… îmi făcusem conturi la toate agențiile și companiile pe care le-am găsit în acest domeniu. Era un e-mail de la o agenție care avea nevoie de cineva care să se ocupe de comenzile online pentru House of Fraser. Job-ul era descris în detaliu, iar la sfârșit era și un număr de contact. În mare parte cam ceea ce făcusem eu la Tom Ford. În momentul în care se primește o comandă, trebuie să cauți codul în sistem, să preiei pachetul de la depozit, să te asiguri că este în stare bună, să trimiți comanda cu număr de înregistrare. Printre brand-urile cu care se ocupa agenția aceasta se numără Adrianna Papell, Karen Millen, Ted Baker etc. De obicei nu acționez la impuls, dar de data aceasta am sunat la numărul respectiv și am cerut cu doamna care semnase e-mailul. Mi s-a spus că nu este momentan în birou. Am sunat a doua oară… la fel. Îmi pierdusem speranța… dar am zis să mai sun măcar o dată. Și am avut noroc, a răspuns. I-am povestit doar de Tom Ford, ce am făcut, dar și că nu am lucrat mult și mi-a zis că nu este nevoie să îi trimit CV-ul meu, ci dorește doar o recomandare de la cei de la Tom Ford, cu descrierea job-ului și a sarcinilor pe care le-am avut”, ne povestește Marina.

—————————————

„Imediat după ce a primit recomandarea de la Tom Ford, doamna respectivă m-a sunat și mi-a spus că am fost acceptată și că pot începe în două săptămâni. Că vor fi câteva zile de training, că voi fi plătită pentru acele zile și că îmi dorește succes. A fost noroc. Intervenție divină. Nu știu ce a fost, dar după trei luni de zile de când îmi dădusem demisia la restaurant, aveam în sfârșit un job stabil. Și culmea, îl primisem doar pentru că aveam o recomandare cu antet faimos. Poate a contat și faptul că m-am purtat impecabil la Tom Ford. Nu am întârziat niciodată, ajungeam cu 20 de minute mai devreme, m-am purtat frumos indiferent de situație și m-am dus mereu aranjată. Au apreciat lucrul acesta cred eu, pentru că primeam deseori complimente. Eu m-am gândit că dacă voi fi foarte bună… mă vor păstra. Dar iată că se pare că nu a fost în van toată pasiunea aceasta a mea…”

 Marina, 33 de ani, despre cum a ajutat-o o simplă recomandare

—————————————

 

 

Nanny? Vrei jobul? Dar ai recomandare?

 

Curs de acordare a primului ajutor, training, experiență. Și totuși, CV-ul Georgianei nu prea a contat în fața unei familii de englezi care se afla în căutarea unei dădace pentru cei doi copii. Tânăra, în vârstă de 28 de ani, din Bacău, ne povestește că lucrul cel mai important în obținerea job-ului ca nanny au fost recomandările…

„Se întâmpla în 2013. Familia pentru care lucrasem doi ani de zile urma să se mute din UK în Australia și, din acest motiv, am început să caut de muncă în altă parte. De asemenea, am început să întreb în stânga și în dreapta dacă are cineva nevoie de o nanny. Doamna pentru care am lucrat a fost destul de drăguță și a mai întrebat și ea la școala unde mergeau copiii. Așa a auzit de la o altă mămică că știe ea o familie care ar avea nevoie de o dădacă. Mi-a spus să îi aduc un CV cu o fotografie… și asta a fost tot. Eu m-am înscris la o agenție în 2012 și am făcut câteva cursuri cu ei care se cer în această meserie: First Aid, Postnatal and Infant Care Education și Early-years Care Education. Plus că aveam o experiență de doi ani de zile cu doi copii. Unul în vârstă de doi ani și celălalt de patru ani. Ei bine, după vreo săptămână, am primit un mesaj de la familia respectivă. Îmi cereau acordul să sune la cei pentru care am lucrat. Bineînțeles că am acceptat. Mirarea mea a venit abia după ce doamna unde încă mai lucram mi-a povestit tot ce a vorbit la telefon. Practic, noua familie a întrebat tot despre mine. De când mă cunosc, de ce m-au angajat, dacă am întârziat des, ce spun copiii despre mine, ce fel de activități fac cu cei mici, dacă au încredere în mine. Au întrebat dacă au încredere să îmi lase cheia de la casă… Sincer, m-am speriat când am auzit toate acestea. Parcă erau de la poliție… Eu am avut o relație foarte bună cu fosta familie și ei au vorbit la superlativ despre mine, iar astfel am reușit să obțin noul job. Abia mai târziu am realizat că, de fapt și de drept, ei nici măcar nu se uitaseră prea mult pe CV-ul meu. Într-o conversație, la început, le-am spus că am câteva cursuri speciale… și ei (noua familie) s-au arătat încântați. Nu știau, deși CV-ul meu fusese la ei”, ne povestește Georgiana despre experiența ei.

—————————————

„Mi-am dat seama, dar și mi s-a spus ulterior că tot ce a spus doamna pentru care lucrasem a contat cel mai mult. Nu CV-ul, nu cursurile, ci vorbele. Faptul că m-a recomandat. Acum pot spune că în această meserie referințele sunt cele mai importante. Degeaba ai experiență și tot felul de calificări, dacă nu ai o referință bună. Cel puțin aceasta este părerea mea.”

Georgiana, 28 de ani, despre momentul în care recomandările au contat pentru ea

—————————————

 

 

În construcții, aceeași situație

 

Se pare că referințele chiar sunt viitorul, ne spune Silviu, un român de 35 de ani, din Cluj, ce lucrează în domeniul construcțiilor de câțiva ani buni.

Acesta ne dezvăluie faptul că agențiile, care îi ofereau în trecut job-uri fără prea multe întrebări, cer acum referințe.

„M-am mirat pentru că agențiile cu care am lucrat vara aceasta mi-au cerut un număr de contact ca referință. Chiar am rămas uimit pentru că până acum singura întrebare pe care o primeam de la agenții era dacă am anumite scule și unelte necesare job-ului unde mă trimiteau. De fiecare dată când terminam un job și găseam un altul pe internet sunam și, după ce îmi cereau detaliile personale, mă întrebau de un număr de telefon unde pot suna pentru o recomandare. Eu dădeam mereu agenția precedentă. Abia după ce verificau îmi trimiteau mesaj cu adresa unde trebuia să ajung. A fost ceva nou. Plus că și alți prieteni de-ai mei au sesizat acest aspect. Toată lumea știe cât de ușor se primea un job prin intermediul agențiilor. Totul avea loc la telefon. Fără interviu, fără prea multă bătaie de cap. Doar se trimiteau actele pe e-mail și gata, de a doua zi se începea munca. Acum, unul dintre cele mai importante lucruri pe care ți le cer agențiile (nu știu dacă toate procedează așa) este o recomandare, un număr de telefon unde să verifice… cum lucrezi, dacă au întâmpinat probleme. Deci, iată că și în construcții este nevoie de recomandări. Cred că acesta este viitorul angajărilor!”, este de părere Silviu, un român în vârstă de 35 de ani.

—————————————

Ai recomandare, ai parte de un job

 

„Lucrez ca și nanny în zona Greenwich de aproximativ șase ani de zile. Ceea ce pot spune este că mă întâlnesc deseori în parc, la grădiniță și pe la alte activități (înot, fotbal, desen), și cu alte dădace și vorbim între noi. Fetele spun că dacă una vrea să plece de la o familie la alta, acestea se sună între ele sau dacă o familie nu mai are nevoie de o dădacă, iar o alta este în căutare de o nanny, procedura este aceeași. Deci, vorba contează cel mai mult, abia pe urmă celelalte calități… Chiar de curând am auzit o discuție în parc între două dădace. Una se plângea celeilalte că vrea să plece, că nu îi place… știți ce sfaturi a primit? Să nu plece fără recomandare, altfel nu își va mai găsi un alt job.”

 Marina, 38 de ani, dădacă

 

„Sincer, primul meu job ca nanny l-am primit după ce cei de la agenția la care eram înscrisă au mințit pentru mine. Nu aveam experiență, dar ei au spus că am mai lucrat cu alți copii în România, plus alte lucruri pozitive pe care le-au spus, deși nu mă cunoșteau. Nu cred că au pus mare preț pe pregătirea mea, ci doar pe faptul că cineva m-a recomandat. În prezent așa se procedează. Referințele contează cel mai mult.”

Viorica, 40 de ani, dădacă

—————————————

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “FĂRĂ RECOMANDARE EȘTI INVIZIBIL”

  1. alin Spune:

    sa ia recomandare de la albanezi din car wash , cand trageai mort de foame si te lua toti dracii`

Spune-ti si tu parerea!