Final spectaculos, inceput greu

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 14 decembrie 2009

Alegerile prezidenţiale din acest an au fost, de departe, cele mai spectaculoase din istoria post-revoluţionară a României. Nu doar fiindcă rezultatele au fost extrem de apropiate, ci, mai ales, fiindcă spectacolul victoriei a fost jucat, cu totală sinceritate, atât la PSD plus PNL şi PC, cât şi la PD-L.

Seara de 6 decembrie a fost incredibilă, iar audienţa tuturor televiziunilor care au transmis în direct intervenţiile celor doi candidaţi convinşi că sunt amândoi preşedinţi a depăşit toate recordurile de până acum. Am fost, pentru o clipă, ţara aflată într-un echilibru perfect, cu 50 la 50, iar absolut toată lumea a sărbătorit victoria. Discursul lui Mircea Geoană a fost cu adevărat înduioşător, iar evenimentele serii, culminând cu vizita preşedintelui PSD la sediul PNL ar fi putut însemna un moment cu greutate istorică în relaţia celor două partide. „Ar fi putut”, fiindcă alianţa s-a produs în scopul obţinerii puterii şi nu datorită vreunor apropieri de ideologie sau program. Odată spulberat (sau doar amânat) visul unei preşedinţii PSD cu guvern PSD-PNL, apropierea celor două partide se va dovedi prea fragilă ca să reziste tensiunilor politice ce vor veni. Fiindcă, inevitabil, tensiunile vor creşte. Criza economică nu a fost nici pe departe soluţionată, iar propunerile de premier ale preşedintelui pot fi, în continuare, blocate de Parlament. Dacă această situaţie va depăşi 60 de zile, iar propunerile de investitură sunt respinse de minim două ori, preşedintele poate cere dizolvarea acestuia, în temeiul articolului 89 al Constituţiei. Evident, o asemenea măsură radicală trebuie precedată de consultări ale celor două Camere şi ale liderilor grupurilor parlamentare, dar consultările eşuate au devenit deja o tradiţie a vieţii politice româneşti. Iată doar câteva posibile evoluţii ale următoarelor luni, în cazul în care conflictul dintre preşedinţie şi legislativ nu se atenuează. Dar cel puţin la fel de importantă devine, acum, redresarea economică şi reluarea legăturilor cu forurile financiare mondiale. Expectativa internaţională a luat sfârşit, începe timpul unei necesare eficienţe. Această eficienţă se construieşte, însă, şi pe o bună comunicare cu exteriorul, pe toate temele aflate pe agenda diplomatică. Dimensiunea economică nu poate fi izolată de ansamblul cooperărilor noastre cu Vestul, iar România are nevoie de o rapidă redresare de imagine.

În toată această ecuaţie, diaspora românească joacă un rol din ce în ce mai intens. S-ar putea spune chiar că membrii ei au făcut ca balanţa alegerilor să se încline spre Traian Băsescu. Prezenţa comunităţilor româneşti în ţările occidentale este în curs de a deveni cel mai bun lobby pentru România. Fiindcă normalitatea şi valoarea noastră nu pot genera, până la urmă, decât o replică de aceeaşi calitate.


Etichete: , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!