Firescul ca imagine

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 4 iulie 2010

Ideea de plecare este cu totul altfel la romanii care traiesc deja, de ani buni, in strainatate. Ei sunt deja plecati, iar, pe langa marea plecare, celelalte par niste simple capricii. Din Romania se pleaca in concediu, atat cat se mai poate pleca, iar aceasta continua sa fie o mare aventura. Din strainatate se pleaca in concediu in toate directiile, dar aceasta nu mai este chiar o mare aventura. Distantele se masoara altfel, costurile la fel, bucuria are alte culori. Romanii care s-au integrat in comunitatile occidentale unde lucreaza au, deja, un alt mod de a trai cotidianul si de a savura concediul. O lume a normalitatii li se deschide, fara drame, fara prabusiri sau ridicari spectaculoase, fara nostalgia dureroasa a unui Occident care ne refuza sau ne amana sau ne ignora. Diferentele dintre „ei” si „noi” s-au atenuat cu mult, suntem o parte integranta a societatii in care dorim sa traim, provizoriu sau definitiv.

Romanii din Occident care isi petrec concediul tot in Occident au o trasatura aparte: nu provoaca atentia nimanui. Nu supara pe nimeni, nu dezamagesc pe nimeni, sunt acolo unde vor sa fie in mod natural, elegant, firesc. Ei sunt romanii despre care nu scrie niciun tabloid, fiindca nu constituie vreun subiect aparte. Sunt cei care nu „fac” imaginea Romaniei fiindca nu isi propun asa ceva, dar, fara sa stie, subliniaza normalitatea noastra in comportament si in spirit. Unii se pomenesc chiar confundati ca natiune, iar asta nu-i deranjeaza cu nimic. Multi sunt luati drept americani, canadieni sau italieni. Niciun orgoliu deplasat nu-i impinge sa protesteze. Se dovedesc a fi romani in mod treptat, fara niciun complex, savurand stupefactia interlocutorilor. Nu se simt ambasadori ai tarii, nu isi asuma asemenea roluri marete si fantasmagorice, dar firescul lor e cu mult deasupra oricaror eforturi facute, artificial si retoric, de cine stie ce institutie.

Romanii integrati in diverse comunitati europene sunt o sansa limpede si credibila de a ne impune firescul imaginii, fara nicio stridenta si fara nicio companie specializata in cheltuieli aiuristice pe evenimente inutile. Existenta lor arunca la „recycle bin” toate elucubratiile despre romani ca natie zapacita, inconstanta, fara educatie, pusa pe chef si pe smangleala. Nu ne recunoastem in aceasta ipostaza. Ne recunoastem, insa, in ipostaza de europeni, fara ifose, fara certificate de buna purtare, integrati intr-o lume onesta si normala, pe care o aveam in noi dintotdeauna, dar nu o gaseam in geografiile vietii noastre decat in momentele fericite.


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!