Fost membru al trupei Gaz pe Foc, primul român care a traversat înot Canalul Mânecii (foto/video)

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 4 iulie 2015

Londra_Andrei Rosu_Traversare Canalul Manecii 2015_Enduroman

Performanță senzațională pentru Andrei Roșu în cadrul ultra triatlonului Arch 2 Arc: peste 470 de km de alergare, înot și bicicletă, între Londra (Marble Arch) și Paris (Arc de Triomphe). A dormit foarte puțin, dar e doar al 22-lea om din lume care reușește să termine ultra triatlonul înființat în anul 2001.

În data de 30 iunie, dimineața, Andrei Roșu a devenit primul român care a traversat înot Canalul Mânecii, considerat un Everest pentru înotători. Reușita a fost realizată în 20 de ore și 44 de minute de înot continuu, la o temperatură a apei de 13 grade Celsius. Impresionant este și faptul că înaintea traversării a alergat 140 de kilometri, iar după traversare a parcurs 300 de kilometri cu bicicleta.

Fost membru al trupei Gaz pe Foc, Andrei Roșu lucrează în prezent în domeniul financiar și își dedică timpul liber ultra-maratoanelor. Cursa făcută de Andrei Roșu a avut loc în cadrul competiției Enduroman Arch to Arc – cel mai greu ultratriatlon din lume.

Mai întâi, românul a alergat de la Londra la Dover 140 de kilometri, în 18 ore. După o pauză de jumătate de zi, Andrei a pornit în cea mai mare provocare a vieții sale: traversarea canalului Mânecii.

A înotat din partea engleză a Canalului și a ajuns, după 20 de ore și 44 de minute, pe coasta franceză. În total, a înotat aproape 50 de kilometri, deși traseul era de aproximativ 30 de kilometri, prelungit însă de strategia de a înota de-a lungul curentilor, nu în contra lor.

Deși i-a fost greu, Andrei nu s-a oprit nicio clipă. Un medic i-a fost alături dintr-o barcă.

————————————–

„Hrană rece, dușuri reci (și lungi), sute de ore înot în ape deschise și reci, familiarizarea cu valurile mari și meduzele, somn în camere răcoroase (fără plapumă/pătură și pijama), haine subțiri în mijlocul iernii, alergat în șort și tricou chiar și la temperaturi negative, căldura oprită (și geamurile deschise) în mașină, renunțarea la scaunul de birou (lucrat în picioare 8 ore / zi), tempo running-uri de 50 de kilometri, long run-uri (și ture de biclă) de 100 km+, nutriție și hidratare ca la carte, check list-uri peste check list-uri… cam așa ar arăta, pe scurt, tabloul pregătirii mele pentru A2A.”

Andrei Roșu, mesaj postat pe Facebook despre pregătirea pentru Enduroman

————————————–

 

Valurile, cel mai mare dușman

„Cel mai greu a fost să mă acomodez cu valurile. Deși m-am antrenat în ape deschise, nu a fost niciodată în astfel de condiții, cu valuri atât de mari. Mi-a fost frig, am fost într-o permanentă stare de frig. Ultimele 10 ore mă gândeam doar cum o să fie când o să ajung sub duș și, pentru prima dată în ultimele 6 luni, o să fac o baie cu apă caldă pentru că până acum, pentru a-mi pregăti corpul, am făcut numai dușuri reci, am închis căldura astă iarnă”, a spus Andrei după reușita sa.

Vasile Oșean, medicul lui Andrei Roșu, a spus și el după marea încercare: „Singurul ajutor pe care îl primea era partea de hidratare, respectiv alimentare, care se făcea din barcă, aruncându-i un recipient din barcă.”

Andrei a descris pe Facebook momentele grele prin care a trecut, la puțină vreme după cursă:

„Am vomat de 42 de ori, din cauza răului de mare. Organizatorii mi-au spus ulterior că la 50 m-ar fi obligat să mă retrag. Brațul stâng nu a mai fost funcțional după km 40, iar curenții ne-au ajutat să parcurgem ultimii 4 km în… 8 ore! Se vedeau toate orașele acolo, dar din cauza curentului practic 8 ore am înotat paralel cu țărmul și devenea frustrant”, și-a amintit el.

————————————–

„Le-am spus și organizatorilor, nu ies din apă până nu ajung în Franța (sau în Belgia, Danemarca, sau la Polul Nord, dacă va dura atât de mult.”

Andrei Roșu, www.andreirosu.org

————————————–

Londra_Andrei Rosu_Traversare Canalul Manecii 2015_Enduroman1

Roşu a alergat, duminică, de la Londra Marble Arch la Dover, o distanţă de 140 de kilometri, în peste 18 ore, apoi a înotat de la Dover la Calais, aproximativ 50 de kilometri, în 21 de ore, după care a mers cu bicicleta de la Calaias la Paris peste 300 de kilometri, făcuți în 23 de ore.

Pentru a face față în cursa incredibilă, Roșu s-a antrenat cu doi oameni: Gerda Dumitru și Flabio Carmona, care l-au ajutat să-și îmbunătățească timpii și tehnica de înot pe distanțe mari. Alergarea și pedalatul, misiuni aflate în planul secund, au avut și ele nevoie de mai bine de un an de muncă pentru a fi îndeplinite.

Andrei nu luptă doar pentru a aduce un record de senzație României. Banii adunați din donații pentru campania sa vor fi direcționați către asociația Hospice Casa Speranței, care încearcă să le facă viețile mai bune bolnavilor cu diagnostice grave. Pentru donații, accesează: http://hospice.galantom.ro/andreirosu3?organization_subdomain=hospice.

După cum spune Andrei, traversarea este cel mai frumos cadou pe care și l-a făcut de ziua sa, el împlinind 39 de ani în data de 30 iunie. Culmea este că fostul membru al trupei Gaz pe Foc s-a apucat de înot nu de foarte multă vreme, adică acum 4 ani.

————————————–

„Vă mulțumesc din suflet pentru urări și pentru sprijin! Pe parcursul probei de înot, echipa de suport îmi citea mesajele primite = reeenergizare intant. Au contat ENORM încurajările voastre, într-o cursă în care am vomat de 42 de ori, din cauza răului de mare (organizatorii au ținut evidența și mi-au spus ulterior că la 50 m-ar fi obligat să mă retrag :(), brațul stâng nu a mai fost funcțional după km 40, am trecut prin 2 ’lanuri’ de meduze-gigant roz și violet, apa a avut 13 grade în UK și 14 în Franta (wetsuit-ul Zoot Force 3 a făcut minuni!!!), iar curenții ne-au ‘ajutat’ să parcurgem ultimii 4 km în… 8 ore! Pentru a ‘străpunge’ un curent mai slab, a trebuit să ‘sprintez’ 2 km, iar pentru asta am apelat la rezerva strategica de Energy Shot (Isostar). Efect secundar (normal pentru produsele cu cafeina): mi-au rămas doar 2 ore de somn (interval suficient, având în vedere că la ultra-triatloane nu prea se doarme… Vă pup și vă mulțumesc (anticipat) și pentru donațiile către Hospice!”

Andrei Roșu, mesaj postat pe Facebook în 30 iunie, ora 07.58 (după trei ore și jumătate de la traversarea Canalului Mânecii)

————————————–

 

Guiness Book cu încă un român

Londra_Andrei Rosu_Maraton Everest

Andrei Roșu a reușit astfel să apară și în Guiness Book, devenind primul om din lume care a alergat în șapte maratoane și șapte ultra-maratoane pe toate cele șapte continente. Și toate acestea le-a reușit în doar 582 de zile, ceea ce trebuie să recunoaștem că este peste puterea de înțelegere a multor, de exemplu, sportivi. În ultimii 2 ani, Andrei Roșu a alergat la maratonul Polului Nord, al Australiei, la Eurasia Marathon, Antarctica Ice Marathon, Maratonul Sahara, Everest Marathon (foto), dar și în întreceri din Noua Zeelandă și Brazilia.

Românul îşi aduce aminte de stilul de viaţă nesănătos pe care-l avea, care includea câteva beri pe zi, pe canapea, uitându-se excesiv de mult la televizor. La un moment dat și-a dat seama că ar vrea să fie, însă, un exemplu pentru copiii săi. A început încet. Mai întâi a încercat să alerge câteva ture în jurul parcului. Nu peste mult timp, ținând cont de perioada trecută, a ajuns la curse pe tot mapamondul.

Prima încercare la care s-a gândit a fost maratonul de la Polul Nord. El a ales acest punct de start pentru a se capacita şi mai tare în încercarea de a reuși să-l termine. Condiţiile erau, așa cum vă închipuiți, infernale! „Ca motor al schimbării, mi-am ales o ţintă suficient de motivantă pentru a mă determina să mă trezesc la ora 5 dimineaţa şi să mă antrenez. Apoi nu m-am mai putut opri din alergat”, spune el.

Azi, Andrei dispune de un record mondial după ce a alergat pe toate cele șapte continente în 582 de zile, faţă de cele 730 de zile, cât era recordul anterior din Cartea Recordurilor.

 

Experiența lui Andrei: „Ne dorim, putem!”

Haideți acum să vedem ce spune chiar Andrei despre fosta sa viață, în cuvinte care poate reușesc să lămurească mecanica schimbării și poate să vă ofere și vouă, cititorilor noștri, și nouă, celor care vă informăm, o motivație pentru schimbare. Următoarele rânduri provin dintr-un interviu acordat de Andrei cotidianului „Adevărul”:

„Nu m-am gândit că voi ajunge să am o poveste, strict în primele momente – nu. Am vrut doar să fac o schimbare mică în viaţa mea – să încep să-mi organizez timpul, să renunţ la televizor şi să alerg. Ştiam că mă va ajuta pe termen lung, dar nu ştiam cât, cum şi în ce fel. Pe măsură ce am început să particip la competiţii şi văzând că le termin, am fost sigur că voi sfârşi proiectul cu bine. Eu am început fix pe 1 ianuarie! Mulţi spun că fac de la 1 ianuarie nu-ştiu-ce, dar nu fac atunci şi nu fac niciodată. Eu am zis că dacă mă scol după Revelion la ora 7, orice ar fi, şi alerg, chiar o să mă ţin de treaba asta. Eram la munte, era un frig… Dar am făcut-o!”

 

Viața nu o poți schimba dacă nu te schimbi pe tine

Londra_Andrei Rosu_Maraton Polul Nord1

„Nici nu ştii când ţi se schimbă viaţa, dacă te gândeşti mai bine – îţi găseşti timpul de care ai nevoie. Dacă pui pe hârtie cât timp petreci la serviciu şi cât stai acasă, timp efectiv liber ai mai mult decât petreci la serviciu. Problemele apar pentru că noi nu avem o agendă personală – eu în weekend-ul următor vreau să mă trezesc la 5, mă duc la munte, la mare, scriu, citesc, fac ceva pentru mine, fac ceva pentru familie. Aştepţi să ţi se întâmple ceva, eşti trăit, nu mai trăieşti. Sau te înghesui la cumpărături, la supermarket, cu gloata. Acum mă duc luni seară, sunt singurul client. Am lista, cumpăr tot ce trebuie şi plec. Ştiu cum e când crezi că nu ai timp: duminica de obicei plouă, dacă sâmbătă e frumos, şi în felul ăsta timpul trece şi mai repede. Declicul A fost un cumul de factori – fii-miu care avea atunci vreun an şi începea să mă imite. Culmea imitării a fost să se pună pe canapea lângă mine şi să apese telecomanda. Mă uitam la televizor şi mă încărcam cu emoţii – milă, frustrare, teamă – care nu îmi foloseau. Am renunţat la televizor şi ăsta a fost un mare câştig. Am câştigat cel puţin 2 ore pe care înainte le pierdeam. În general, mă uitam la talk-show-uri unde se vorbeau lucruri pe care oricum nu le puteam controla. Dacă eşti pasionat de politică, de mediu, de probleme sociale, de ce nu te implici în ele? Doar să stai şi să te vaiţi, nu ajungi nicăieri. Apoi, am făcut un training de „time management” în companie. Dacă nu te ţii de ce te învaţă acolo, după 2 zile uiţi. Aşa că am ales să cred atunci. Am sunat acasă, i-am zis soţiei că ajung mai târziu, dar că o să fie bine – nu am amantă. Stau şi îmi organizez folderele, fac curat. Am început să îmi fac agenda şi să îmi trec şi viaţa mea în ea. Am mai primit şi un mail de la o colegă – mi-a trimis un link cu maratonul de la Polul Nord! Eu sunt sensibil la aerul condiţionat şi la curent şi ea mă întreba la mişto dacă vreau să merg. Am vrut să îl şterg, dar nu l-am şters. Mi-am amintit de cărţile lui Jules Verne şi m-am gândit cum ar fi să ajung totuşi până la Polul Nord. Dacă trebuie să alerg până acolo, atunci aşa să fie!”

 

Totul începe… de dimineață!

„De când am început să alerg, cea mai mare schimbare este trezitul dimineaţa. Dacă ar fi să dau un singur sfat oamenilor, le-aş da sfatul să se trezească devreme! Ai timp să faci ce vrei. V-am zis de „time management“ – au venit oamenii cu nişte studii, ne-au arătat că 90 la sută din populaţie e matinală şi că istoric vorbind ne-am trezit devreme. Gândeşte-te: când trăiam noi în peşteri, nu mergeam să vânăm la 12, nu? Că nu mai găseam nimic! Suntem fiinţe diurne, nu suntem bufniţe. Ne culcam cu găinile, ne trezeam cu găinile. Am recunoscut public: da, mă culc odată cu găinile! Le-am zis prietenilor să ne mai vedem devreme, i-am ajutat şi pe ei, că au plecat mai repede de la serviciu. În plus, aveam prieteni care stăteau la două blocuri de mine şi cu care nu mă vedeam cu lunile. Ştii cum e: zici ’săptămâna viitoare’, şi ’săptămâna viitoare’ rămâne. E ceva vag, nedefinit, care nu se mai întâmplă. Şi aşa se strâng lunile. În plus, poţi să faci o grămadă de lucruri între 5 şi 8 dimineaţa. Dimineaţa am randament mai bun. Am avut un deficit de somn, dar mişcarea îţi oxigenează organismul şi te obişnuieşti cu stilul ăsta. Plus că mă culc devreme. Somnul profund e între 8-9 şi 11-12. Dacă l-ai pierdut pe ăla, degeaba, oricum te trezeşti obosit! Mă culc şi la 8.30 seara. Până la 4.30 sau 5 dorm suficient. Înainte mă culcam la 1 noaptea. Înainte era o diferenţă mare între ora la care suna ceasul, ora la care mă trezeam şi ora la care mă ridicam efectiv din pat. Puneam ceasul pe la 7, se făcea 7 jumate, deschideam televizorul ca să mă trezesc, mă încărcam cu energie negativă, plecam la 9 de acasă.”

 

Alimentația, un pas important

Londra_Andrei Rosu_Maraton Sahara

„Am schimbat şi alimentaţia. Nu mă trezeam cu micii în nas şi nu mă culcam cu ceafa de porc, dar nu pot să zic că aveam o alimentaţie foarte bună.  Ce trebuie să faci ca să ai o viaţă sănătoasă? În teorie, ştim cu toţii, îţi trebuie o motivaţie bună ca să o aplici. Suprinzător, am ieşit şi mai bine şi la buget. Am început să mănânc tot mai puţină carne. Carnea nu e un aliment ieftin şi am scăpat de câteva prejudecăţi. Aveam prejudecata că nu mă pot sătura cu o salată – venea lângă o friptură, dar nu era obligatorie, era mişto mai mult ca decor. Apoi mi-am dat seama că se poate şi fără pâine şi că fără carne nu mori de foame. Nu am devenit vegetarian, dar mi-am dat seama că mă simt mai bine cu fructe şi legume. Sunt şi alergători foarte carnivori. Când alergi, ajungi la momentul adevărului, organismul îţi cere anumite lucruri. Mie nu mi-a cerut prea multă carne. Un alt lucru pe care l-am învăţat de când sunt atent cu viaţa mea este că înainte îmi gestionam catastrofal bugetul. Şi acum am rate, dar lucrez la asta. Poţi să ai rate, să şi economiseşti în paralel şi să te simţi bine. Vă garantez! Eu beam trei beri pe zi şi fumam un pachet de ţigări, că nu puteam mai puţin, puneam pasiune şi în vicii. Dar nemaibând bere şi nemaifumând, economiile sunt foarte mari. Într-un an strângi de o vacanţă sănătoasă cu toată familia! Nu m-am mai dus nici la tuns, mi-am luat maşină de ras şi mă rad în cap. Eu m-am întrebat într-o zi: cum pot să am un salariu dublu şi mi-am răspuns că pot dacă produc dublu. Aşa că am cerut mai mulţi bani şi mi s-au trasat nişte indicatori de performanţă, acum mă preocup să îi ating. Am plecat din jobul pe care îl aveam pentru alt job care îmi permite să lipsesc mai mult, fiindcă sunt evaluat anual. Am reuşit să atrag alături de mine oameni care să mă sprijine financiar. Taxele de înscriere la un maraton în Antarctica sunt foarte mari. Un corporatist ar putea duce unul-două maratoane pe an, ca nişte concedii, dar nu mai mult. A fost destul de simplu de când am început să spun pe blog cine sunt şi ce vreau, au apărut ajutoare chiar nesperate. Eu cred că noi oamenii avem tendinţa de a ajuta, dacă ştim exact pe cine şi pentru ce ajutăm. Am scris că mă apuc de triatlon – imediat mi-au scris doi biciclişti.”

 

Puțin noroc nu strică

Londra_Andrei Rosu_Maraton Antarctica

„Uite, eu sunt un norocos că am prins ambele regimuri, deşi nu mi-a plăcut deloc în comunism, că sunt sănătos, că am familia bine. Astea sunt chestii pe care le controlezi mai puţin, dar norocul până la urmă ţine mult şi de fiecare dintre noi. Atunci când îţi doreşti foarte mult să realizezi ceva te şi pui în contextul potrivit. Cred că norocul asta este – să te pui în contextul potrivit raportat la visul tău. Toate evenimentele din viaţa mea am remarcat că au contribuit la ce s-a întâmplat ulterior. Am văzut că oamenii care au reuşit să îşi implinească visul au urmat nişte paşi destul de simpli şi cam aceiaşi. Şi-au stabilit nişte obiective, unde se văd peste nişte ani, ce faci, ce ai, ce devii – lucruri de genul ăsta, cât mai clare, cât mai punctuale. Creierul nostru funcţionează ca un taxi. Dacă îi spui exact unde să te ducă, te va duce.

Teoriile spun că orice obicei se împământeneşte în 21 de zile. La baza maratonului se află obişnuinţa de a te antrena în fiecare zi. Bă, orice ar fi, mă ţin. Bă, te ţii, că altfel nu ajungi nicăieri. Am un traseu de la Piaţa Victoriei la Casa Scânteii, Antena 1, Ambasada Chinei, Charles De Gaulle, Victoriei. Sunt cam 10 kilometri. Distanţele par din ce în ce mai mici, când alergi. Dacă merg pe jos 4 kilometri de acasă mă distrez. Am fost muşcat de un câine în clasa a şaptea. Nu a fost simplu să găsesc un traseu dog-free. Te împrieteneşti cu ei sau îi ocoleşti. Dacă nu ai teamă de ridicol foarte mult să urli, în aşa fel încât să îţi fie ruşine să vezi filmul cu tine a doua zi. Cam asta e.”

————————————–

„Când reuşesc să-mi înving temerile şi să depăşesc limitele fizice, reuşesc să îndepărtez şi barierele mentale. Sunt mult mai încrezător în forţele proprii şi în capacitatea mea de a atinge obiective înalte.”

Andrei Roşu

————————————–

 

Inspirația

„Nu mai am idoli sau ceva. Nu îmi amintesc punctual de nimeni, în afară de Michael Jackson prin clasa a opta. În ultimul timp mă inspiră trei persoane:  indianul care a alergat  la 101 ani la maratonul de la Londra. S-a apucat de maraton la 89 de ani! M-am întâlnit cu mulţi alergători care aveau peste 70 de ani şi a trebuit să trag tare ca să îi depăşesc. Nu trebuie să crezi că eşti ridicol. Eu vreau să ajung la 100 de ani şi să fiu conştient, să nu fac pe mine. Ar fi o victorie extraordinară. Apoi, m-a inspirat o călugăriţă, o măicuţă. Mă apuc de triatlon şi am nevoie de bicicletă, de costum de înot, aşa că mi-am luat un costum de înot pentru ape reci şi am întâlnit în magazin o măicuţă, o călugăriţă care îşi lua şi ea unul! Îi place să înoate şi nu se poate duce la piscină, aşa că înoată în ape reci! Extraordinar! Visul ei era să înoate. A treia este o doamnă, o cunoştinţă de familie care are 70 şi ceva de ani şi care sare în fiecare zi coarda de o mie de ori. Arată de 25, jur! Piesă! Alergarea cred că opreşte procesul de îmbătrânire. Oamenii sunt la fel, fiecare are câte un vis. Unii îl urmează, alţii îşi găsesc scuze.”

Autori articol: Diana Roman, Ionut Mares, Liviu Untaru, Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!