Frumoșii nebuni ai marilor orașe

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 24 noiembrie 2014

Alegerile din România au readus țara noastră în atenția lumii, într-un mod de două ori neașteptat: prin rezultat și prin prezența la vot. Ca să revenim în atenția publică,

la douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului, era nevoie nu de cumințenie, smerenie și moleșeală vest-europeană, ci de spectacol pur românesc, de confruntare, de adrenalină. Europa centrală a rezolvat problema ieșirii din comunism, acum un sfert de veac, prin revoluții de catifea. Noi nu aveam catifea, așa că a trebuit să ne batem. N-am avut catifea nici acum, nu că ar fi criză, dar nu se potrivea culoarea. În primul tur, statele europene n-au înțeles prea clar ce se întâmplă. Au scos jandarmii și ne-au trimis la plimbare după închiderea urnelor. Eram cam gălăgioși, tulburam liniștea publică, păream, din nou, scandalagiii Europei. Abia acum, după turul doi, lumea s-a deșteptat. Românii nu erau deloc scandalagii, pur și simplu voiau să voteze. O asemenea ipoteză părea imposibilă în state unde alegerile se petrec molcom, între două ceaiuri englezești, două beri nemțești sau două vinuri franțuzești. La noi, după o aparentă toropeală de două decenii, s-a aprins din nou scânteia. Revoluția virtuală a devenit reală. S-a produs un fenomen neașteptat de comunicare cu cei din țară, de coordonare a efortului, de viață dublă în timp real. În a doua parte a zilei, furia celor care începeau să înțeleagă că nu vor ajunge să voteze s-a transmis acasă, iar această înverșunare a răsturnat totul. A scos din case oameni cărora, poate, nici nu le trecuse prin gând să voteze. O cascadă de tineret, care, până acum, prefera o terasă sau un film, s-a revărsat asupra secțiilor de vot. Pentru prima dată erau determinați, iar această determinare le dădea o frumusețe anume, cea a bătăliei pe care voiau s-o ducă, pentru drepturile lor. La o generație după cea care a adus revoluția din decembrie ’89, sute de mii de oameni din străinătate au decis să nu cedeze în fața frigului sau ploii, să rămână acolo până când ceva se va întâmpla. A fost fibra românească a alegerilor, încăpățânarea care n-a mai fost ciudată pentru nimeni, ci, treptat, a devenit superbă. Până și jandarmii francezi, în plină luptă cu mulțimea revoltată după închiderea secțiilor, spuneau că își fac datoria, dar îi admiră pe români. Această atitudine de prețuire a imensului efort de a schimba ceva în România a devenit unanimă în marile cancelarii europene. Apăruse, în anii ’80, o carte cu titlu ciudat, scrisă de Fănuș Neagu. Se chema „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”. Abia acum acest titlu și-a găsit povestea. 

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!