Gardurile vii englezeşti

Articol publicat in sectiunea UK la bani mărunţi pe data 2 februarie 2015

uk_gard viu englezesc

Nimic nu se compară cu drumurile de la ţară englezeşti! Atâta verdeaţă! Ai zice că toată Anglia este o pădure! Încântător… Probabil unic în lume, Anglia şi-a delimitat terenurile agricole cu garduri vii, iar o plimbare pe o cărăruie undeva la ţară (pe un aşa-numit „footpath”) este foarte plăcută. Cum s-a ajuns aici?

Există garduri vii în Anglia de multă vreme, însă răspândirea lor la scara de astăzi are o origine ceva mai recentă.

Gardurile erau folosite ca şi delimitări pentru câmpuri încă de pe vremea romanilor – la Farmoor, Oxon, s-au găsit urme de garduri din plante cu spini. De asemenea, gardurile au fost folosite şi de anglo-saxoni, multe dintre gardurile vii care delimitau proprietăţile rezistând până în zilele noastre. Şi chiar dacă acest garduri timpurii erau folosite pentru a închide terenurile şi pentru a delimita proprietăţile, nu a existat nici o măsură de plantare sistematică a gardurilor în Anglia până la prima mişcare de îngrădire a terenurilor, în secolul XIII.

Presiunea provocată de creşterea populaţiei a condus la eliberarea unor arii uriaşe de pământ pentru desfăşurarea agriculturii, iar noile câmpuri aveau nevoie de delimitări foarte clare. S-a plantat mult gard viu în secolul XV, însă totul a luat cu adevărat amploare odată cu „mişcările de îngrădire” din secolele XVIII şi XIX. Istoricii au numit „mişcări de îngrădire” obiceiul marilor proprietari de terenuri de a închide câmpurile comunale pentru a le folosi doar ei,  cu precădere la creşterea ovinelor.

Aşa de mare era cererea de îngrădire în timpul „mişcărilor”, încât s-a dezvoltat o întreagă industrie care aproviziona piaţa cu gherghină de plantat. Mulţi ţărani, care trăiau de pe urma pământului, au pierdut totul atunci când marii proprietari şi-au îngrădit terenurile; aceştia au fost obligaţi să se mute în centrele urbane, în noile aglomerări industriale.

Din păcate, în ultimii ani au început să dispară multe mile de garduri vii, pentru că agricultorul modern găseşte mult mai economică instalarea gardurilor din sârmă decât menţinerea gardurilor vii. De fapt, după al doilea război mondial, politica guvernamentală a încurajat înlăturarea gardurilor vii pentru a maximiza producţia din agricultură. Prezentau o problemă şi terenurile mult prea mici, care nu permiteau mişcarea în voie a noii aparaturi introduse în agricultură.

Astăzi, există stimulente financiare pentru ca agricultorii să aibă grijă de gardurile vii, astfel că ritmul de distrugere a lor s-a mai încetinit. Există estimări pentru perimetrul gardului viu englezesc; deşi acestea variază, s-ar zice că sunt nu mai puţin de 500.000 de mile de gard viu în Anglia.

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!