Guta, o boală care apare frecvent la bărbaţi

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 12 iunie 2015

pacientGuta este o formă de artrită (inflamaţia articulaţiilor), caracterizată prin episoade dureroase secundare inflamaţiei articulaţiilor. Boala este caracterizată prin durere, edem, roşeaţă şi căldură locală (inflamaţie), precum şi prin impotenţa funcţională a articulaţiei. Fără tratamentul corespunzător, guta este o boală care prezintă recurenţe (acutizări) frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulaţiilor, tendoanelor sau a altor ţesuturi. Guta este o boală mai frecventă în rândul populaţiei de sex masculin.

 

Cauze

Cauza principală a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric în sânge). Guta poate să apară din cauza obezităţii, ingestiei moderate sau cronice de alcool, în special bere, dietei bogate în carne – în special cea de vânat şi fructe de mare (bogate în purine) şi a dietei cu conţinut caloric mic.
Medicamentele care pot să crească concentraţia acidului uric, care favorizează apariţia bolii, sunt:

  • tratament cronic cu aspirină sau produse care conţin niacin (acid nicotinic);
  • diuretice (medicamente care elimină excesul de apă şi sare de la nivelul organismului);
  • chimioterapie (medicamente folosite în tratamentul cancerului, provoacă moartea rapidă a celulelor maligne);
  • imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului).

Boli cronice, grave, care pot duce la apariţia gutei:

  • boli care asociază scădere rapidă în greutate sau pacienţi care au scăzut în greutate secundar unor modificări drastice în dietă sau datorită folosirii anumitor tratamente;
  • boală renală cronică;
  • hipertensiune arterială;
  • afecţiuni care asociază un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afecţiune dermatologică), mielomul multiplu (formă de tumoră malignă a măduvei sanghine), anemia hemolitică (moartea rapidă a celulelor roşii din sânge, prin distrugerea acestora), sau tumori;
  • saturnismul (intoxicaţia cu plumb);
  • hipotiroidismul (afecţiune a glandei tiroide caracterizată prin deficitul hormonilor secretaţi la acest nivel);
  • afecţiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute ale acidului uric. Persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan au un deficit parţial sau uneori complet al enzimei care menţine echilibrul adecvat al acidului uric.

 

Evoluţie

Guta apare după ani de zile în care persoana prezintă niveluri serice crescute de acid uric, timp în care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulaţiilor şi ţesuturilor adiacente. Un atac tipic de gută prezintă următoarele simptome: durere, edem, roşeaţă şi căldură locală (inflamaţie) a unei articulaţii, în special la picior (haluce). După un interval de câteva zile, simptomele cedează sau chiar dispar.

 

Există 4 stadii evolutive ale bolii:

 

Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatică:

  • niveluri serice crescute de acid uric, dar fără simptome clinice caracteristice gutei;
  • hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric) poate să rămână asimptomatică permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vieţii.

 

Stadiul 2: artrita gutoasă acută:

  • cristalele de acid uric încep să se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulaţii (articulaţia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un răspuns inflamator generalizat al organismului – atacul gutos;
  • degetul mare de la picior este locul de elecţie al atacului de gută, dar acesta poate apărea şi la nivelul altor articulaţii, precum încheietura mâinii, a genunchilor sau a degetelor;
  • între 10-25% dintre persoanele cu gută dezvoltă litiază renală (pietre la rinichi);
  • între 10-40% dintre persoanele cu gută şi care au şi litiază renală secundară hiperuciduriei prezintă o colică renală înaintea atacului propriu-zis de gută;
  • odată cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit în decurs de câteva zile, dar pot reapărea până la un interval de 2 ani de la atacul iniţial.

 

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic.

În marea majoritate a cazurilor, pacienţii cu gută care au suferit un atac iniţial au şanse mari să dezvolte recurenţe la un anumit interval de timp:

  • intervalul dintre atacurile recurente de gută este deseori asimptomatic;
  • persoanele care prezintă atacuri frecvente, care s-au înmulţit în ultima perioadă, prezintă de asemenea şi intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe şi durează mai mult.

 

Stadiul 4: guta tofică cronică.

Dacă evoluţia gutei este caracterizată prin intervale asimptomatice şi recidive dureroase, care însă cedează fără tratament şi care se repetă într-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta să devină o afecţiune cronică şi să afecteze astfel mai multe articulaţii. Este posibil ca o dată cu evoluţia bolii, perioadele asimptomatice să se scurteze, sau chiar să dispară. Acest stadiu al gutei poate fi uşor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.

În acest stadiu, acidul uric formează noduli duri, calcaroşi sau nisipoşi (tofi gutoşi). Tofii gutoşi sunt localizaţi imediat sub tegumente şi sunt identificaţi sub forma unor depozite dure şi mobile. Pielea înconjurătoare poate fi subţiată sau înroşită. La început, tofii gutoşi sunt identificaţi la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul rădăcinii urechii.
Dacă guta nu este tratată, tofii pot apărea la nivelul pavilionului urechii, precum şi la nivelul articulaţiilor şi ţesuturilor adiacente (burse, ligamente şi tendoane), cauzând diferite simptome, precum durere, edem, roşeaţă şi căldură locală (semnele caracteristice inflamaţiei). De asemenea, este posibilă apariţia leziunilor distructive osoase şi ale cartilajului, cu impotenţa funcţională asociată.

 

Tratament

Guta este de obicei tratată cu succes prin administrarea medicaţiei care diminuează simptomele şi care scade nivelul acidului uric în sânge. Dacă guta nu este tratată timp de 10 ani, putem spune că aceasta devine o boală cronică (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil articulaţiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumulează intraarticular şi periarticular sub forma unor noduli duri, denumiţi tofi gutoşi.

Pentru diminuarea durerii, edemului, roșeţii şi căldurii locale (inflamaţie), caracteristice atacului de gută, se recomandă de către medic administrarea de: antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandată evitarea aspirinei pentru că aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric şi poate agrava simptomele; colchicină; corticosteroizi; ACTH; allopurinol, care scade producţia acidului uric endogen (la nivelul organismului). În cazuri rare este necesară realizarea unei intervenţii chirurgicale în cazul tofilor care pot cauza diformităţi.

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!