NINO, NINO, NINO!

Articol publicat in sectiunea Acte, Muncă, Reportajul săptămânii pe data 31 ianuarie 2010

Pana in 1989, cateva decenii ne-a fost interzis sa visam dincolo de granitele tarii natale. Valorile occidentale ne erau inaccesibile si putinii romani care s-au stabilit totusi in Marea Britanie au facut-o cu riscul de a se rupe pentru totdeauna de Romania si de cei ramasi acasa.

Apoi, au ajuns in Tara Albionului doar romanii mai indrazneti. O mica parte dintre ei au reusit sa traiasca pe aceste meleaguri; si-au procurat acte false de identitate si si-au cumparat o alta nationalitate, care sa le ofere drepturi pe care cei din Romania nu le aveau.

In fine, am trait momentul 1 ianuarie 2007, cand am intrat oficial in randul cetatenilor Europei. Si inca avem impresia ca suntem tratati ca europeni „de mana a doua”. Ca sa lucram in Marea Britanie trebuie sa ne supunem unor proceduri complicate si sa obtinem acte care oricum nu ne confera libertatea de a munci conform calificarii si pregatirii noastre profesionale…

Din vara anului trecut, functionarii din Regatul Unit au inceput sa ne refuze si alocarea asa numitului NINO, acordat individual, pe baza caruia plateam taxe catre statul britanic. Era singurul pas pe care il puteam parcurge relativ lejer, ca pe o formalitate. Iar acum nu mai intelegem nimic…

Este o noua restrictie mascata impusa romanilor pe piata muncii britanice sau doar o alta lectie neinvatata din complicata lor democratie?

 

 

Un „calvar” numit NINO

 

Din cauza restrictiilor impuse de legislatia muncii britanice pentru cetatenii proveniti din Romania si Bulgaria, majoritatea romanilor din Regatul Unit activeaza in aceasta tara ca „self-employed”.

Self-employed este, de fapt, un angajat propriu, termen echivalent intr-o oarecare masura cu romanescul „persoana fizica autorizata”. Persoana cu acest statut nu are un contract de munca cu un angajator. Ea asigura servicii contra cost unui contractor, pentru o perioada de timp. Un self-employed se bucura de o oarecare libertate de miscare pe piata muncii britanice, insa nu beneficiaza de drepturile care ii sunt recunoscute angajatului. Totusi si self-employed-ul are parte de o anumita protectie legala. El nu poate fi discriminat de contractori si are dreptul la un mediu de munca sigur si sanatos.

Un self-employed isi plateste singur impozitele catre stat si contribuie la asigurarile de stat britanice (National Insurance Contribution). In plus, pentru a munci legal in Marea Britanie, romanii au obligatia sa obtina un NINO (numarul de asigurare nationala), prin care se va reglementa nivelul de impozitare al lucratorului self-employed.

 

De la vis la realitate

Obtinerea unui National Insurance Number britanic era aproape „o formalitate” in urma cu 6 luni. In august 2009, procedura de alocare a acestui numar s-a schimbat. Calin Muntea este un roman venit in aceasta tara in acea perioada; de trei ori a aplicat pentru NINO si de tot atatea ori a primit prin posta un raspuns negativ de la Jobcentre Plus, institutia prin intermediul careia se obtine acest numar.

Calin este de profesie inginer electronist. El a lucrat in telecomunicatii pentru mai multe companii din Romania pana in vara trecuta cand producatorul de materiale de constructii pentru care muncise ultimii ani si-a incetat activitatea. Dezorientat, s-a gandit sa incerce sa se stabileasca in Marea Britanie, la indemnul unui var care traieste la Londra de doi ani. Romanul este divortat de zece ani, copilul sau locuieste cu mama lui in Romania si el a venit aici cu convingerea ca va incepe o noua viata…

A ajuns in metropola de pe Tamisa la inceputul lunii august anul trecut si l-a ajutat mult sprijinul rudei sale in privinta cazarii. Vorbind bine engleza, si-a gasit si de munca relativ usor, in slujbe ocazionale care nu pretind calificare, in constructii. Dar in ceea ce priveste actele necesare pentru a munci in legalitate, chiar in meserii sub calificarea sa, Calin a intampinat numai dificultati.

„Deja a doua zi dupa ce am venit in Marea Britanie, m-am adresat unui birou care ofera servicii de consultanta si intermediaza aplicatii pentru obtinerea actelor in favoarea romanilor. Preturile pe care mi le-au cerut mi s-au parut prea mari pentru buzunarul meu. Venisem de curand si platisem si chiria pe o luna plus depozit asa ca eram destul de stramtorat din punct de vedere financiar. Am aflat totusi informatii suficiente despre ce fel de acte am nevoie si care este procedura de aplicare.

Peste cateva zile am inceput sa lucrez si de indata ce am castigat niste bani am contactat din nou un birou specializat in intermedierea de aplicatii pentru romani. Mi-a cerut 100 de lire sterline pentru obtinerea UTR si NINO, cele doua demersuri necesare pentru a lucra legal ca self-employed in Marea Britanie. Am si platit banii, dar peste cateva zile am fost informat ca procedura de aplicare tocmai fusese modificata. Am inteles ca UTR nu se mai obtine asa usor, printr-un simplu telefon, asa cum se intampla inainte si ca, in prima faza, va trebui sa imi fac o programare pentru un interviu la Jobcentre Plus, in vederea alocarii NINO.

Am si fost la interviu la sfarsitul lunii august. Nu stiu exact ce acte a prezentat persoana care ma insotea si pe care o platisem in acest scop. Imi amintesc insa ca mi s-au pus intrebari care mi se pareau cam personale… Cand am venit, cat vreau sa stau si ce vreau sa fac in aceasta tara, daca intentionez sa solicit beneficii de la statul britanic sau daca am sa imi aduc si alte rude. Le-am spus ca nu ma intereseaza beneficiile, ca sunt despartit de nevasta de zece ani si ca imi doresc doar sa muncesc legal. De asemenea, imi amintesc ca nu am putut sa le dau detaliile firmei pentru care lucram ca subcontractor, pentru ca patronul companiei a refuzat sa mi le dea, considerand ca ma aflu aici in ilegalitate”, isi aminteste Calin Muntea despre prima sa incercare de a intra in posesia unui National Insurance Number.

 

Poate pentru ca suntem romani…

Evenimentele care au urmat fac ca experienta lui Calin Muntea in Marea Britanie sa fie una nefericita. El nu numai ca a fost refuzat in urma primului sau interviu in care solicita un NINO, dar a mai trecut cu deznadejde exact prin acelasi parcurs de inca doua ori.

„In 17 septembrie 2009, am primit primul raspuns negativ prin posta. Motivatia refuzului era ca «nu am furnizat suficiente motive care sa justifice necesitatea acordarii NINO». Este practic o formulare generala si ambigua. Am avut totusi noroc ca, avand in vedere nereusita aplicatiei, firma la care am apelat mi-a dat banii inapoi”, isi continua Calin Muntea povestea.

Am continuat sa lucrez in trei, patru locuri munci necalificate in constructii si m-am adresat unei alte firme sa ma ajute sa obtin acest numar pentru a intra in legalitate. Si am gasit din nou oameni intelegatori, care au fost de acord sa platesc la sfarsitul aplicatiei si numai in cazul in care obtin un raspuns favorabil. Asa am ajuns din nou la interviu, in data de 2 octombrie.

De data aceasta am pregatit dovezi ca am obtinut venituri de la vreo cinci clienti pentru care am lucrat si am avut si scrisori de recomandare din partea acestora. Surprinzator insa, am primit din nou scrisoare de refuz la doar o saptamana dupa interviu, in 9 octombrie. Sincer, ma indoiesc ca situatia mea a fost analizata foarte atent in timp asa scurt, avand in vedere ca raspunsul vine din partea centralei de la Glasgow a Jobcentre Plus Office. Iar motivatia era la fel de confuza: «Nu ne-ati furnizat suficiente detalii privind statutul dumneavoastra de angajat.» Nu am inteles de ce se face referire la statutul de angajat, cand eu muncesc in calitate de self-employed”, mai remarca cu nedumerire romanul.

„Dupa ce am primit raspunsul m-am deplasat la biroul de informatii al Jobcentre Plus si am cerut explicatii suplimentare, dar functionara de acolo mi-a spus ca decizia se ia la Glasgow. «Ce au oare cu noi, poate ne refuza fiindca suntem romani…», i-am mai spus dezamagit. Si surprinzator ea mi-a raspuns zambind cu subinteles «poate…»”, sustine in continuare Calin Muntea.

 

Intre confuzie si disperare

In fine, in noiembrie, Calin Muntea a fost solicitat sa munceasca pe santier la o lucrare mare si nu a prea mai avut timp liber. Asa ca a incercat pentru a treia oara sa obtina un NINO doar la inceputul lui decembrie, dupa trecerea celor trei luni in care un roman poate munci legal fara acte in Marea Britanie.

„M-am prezentat la interviu la 1 decembrie si de aceasta data am aplicat singur. Am dus actele de identitate, contractul de chirie, cinci invoice-uri recente si vreo sase scrisori de recomandare.

Am trecut prin aceleasi intrebari standard si la sfarsit am intrebat daca actele prezentate sunt in regula si mi s-a spus ca da. Astept sa primesc din nou raspuns pana in 26 ianuarie si nu stiu ce voi mai face in cazul unui nou refuz pentru ca nu mai am solutii”, spunea Calin Muntea inainte cu cateva zile de data limita pentru primirea „verdictului”.

Raspunsul Jobcentre Plus la cea de-a treia aplicatie a lui Calin Muntea in vederea alocarii unui National Insurance Number a fost trimis intr-adevar prin posta in 21 ianuarie.

„Nu am fost in masura sa va alocam un National Insurance Number ca urmare a solicitarii dvs. recente. Aceasta pentru ca dovezile pe care ni le-ati prezentat nu constituie suficiente motive care sa justifice acordarea unui NINO.

Daca circumstantele dvs s-au modificat si puteti sa ne oferiti dovezi suplimentare in sustinerea unei noi aplicatii, puteti sa va programati pentru un alt interviu contactand Jobcentre Plus”, se specifica in scrisoarea trimisa pe adresa lui Calin Muntea.

„Si mai sunt in situatia mea si alti romani din cercul meu de cunoscuti. Unul dintre ei este aici din 15 august si are si el doua refuzuri la aplicatia de obtinere a NINO. Iar una dintre acestea a primit-o, nejustificat dupa parerea mea, la doar patru zile dupa interviu.

Nu inteleg ce ar trebui sa mai facem. Eu chiar nu imi doresc altceva decat sa muncesc legal si in timp sa imi echivalez si studiile pentru a ma stabili si a trai onest in aceasta tara”, concluzioneaza deznadajduit Calin Muntea.

————————————————-

„Am fost si eu de doua ori la interviul pentru alocarea National Insurance Number, dar fara niciun rezultat. La primul interviu nu am primit niciun fel de raspus. Am sunat in cele din urma  si mi s-a spus doar telefonic ca aplicatia mi-a fost respinsa. Iar a doua oara mi s-a spus ca nu sunt in regula cu adresa. Dar le-am furnizat adresa corecta, la care locuiesc din prima zi de cand am ajuns aici in Marea Britanie si unde am primit de luni de zile toata corespondenta. Nu stiu ce sa mai fac. Acum, dupa ce am fost refuzat si a doua oara, le-am trimis prin posta acte suplimentare care sa dovedeasca ca adresa mea e corecta, dar nu stiu daca interventia mea va fi luata in considerare.”

Mihai Piper, despre neputinta de a obtine ravnitul National Insurance Number

——————————————————

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate
Etichete: , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!