Have a good time

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 27 aprilie 2015

„Păi aşa nu merge, fraţilor! Adică ce, noi mergem în concediu în România doar aşa, ca să vedem ţara? Să-i vedem pe ai noştri? Să ne arătam pioşenia şi să batem mătănii pe la vreo mănăstire?

Nu, frate, noi mergem în România să ne arătăm muşchii, că doar de aia facem flotări în fiecare dimineaţă pe malul Tamisei! Să ne arătam maşinile, hainele, adidaşii, costumele de baie, ochelarii de soare, zâmbetul de oameni de succes! Noi mergem în România să vadă şi ăilalţi imigranţi care merg în România că suntem mai tari decât ei!”

Citatul pe care l-am pus în ghilimele nu aparţine unui interlocutor precis al ziarului nostru, dar reprezintă un monolog absolut valabil pentru mulţi conaţionali care îşi pregătesc, deja, concediile de vară. E o stare de spirit la care ne aşteptăm cu toţii, adică şi ei şi noi. Ei, care visează un moment de glorie pe care n-o pot obţine în UK, pentru care se sacrifică în fiecare zi, refuzându-şi orice bucurie, orice relaxare, poate orice vis. Un an de zile, UK este un spaţiu în care se supravieţuieşte cu suferinţă şi se lucrează îndărjit, tocmai pentru explozia de orgoliu din zilele de concediu. Aici, în acest scurt intermezzo, se află marea bucurie. O bucurie amestecată, în care un rol important îl joacă şi savoarea de a umili. De la această limită, dreptul la fericire al imigrantului se cam termină, fiindcă interferează cu acelaşi drept pe care îl au toţi ceilalţi din jurul lui. Dreptul meu la o secundă de fericire, drept pe care l-am câştigat muncind din greu, nu conţine şi clauza adiţională de a-i umili pe ceilalţi. De la Biblie încoace, nu încetăm să învăţăm să respectăm tot ce înseamnă umanitate şi să nu fim trufaşi. Iar trufia, nu întâmplător, este primul mare păcat. De partea cealaltă, există şi imigraţia română care nu suferă de această boală a copilăriei intelectuale. România mai educată şi mai lucidă, mai realistă şi mai sceptică. Hainele strălucitoare şi maşinile de ultim răcnet nu se află pe primul plan, căci primul plan e ocupat de lucrurile simple ale vieţii. De o familie frumoasă, de o revedere nostalgică, de o bere suficient de rece şi deschisă la momentul oportun, de o vorbă bună, de un fragment de timp bine trăit.

„Have a good time” nu e o formulă goală. E un sfat venit de la îngerul fiecăruia din noi. Un sfat pe care, cel mai adesea, îl uităm, lăsând „timpul bun” pentru altă dată, de preferinţă pentru concediul de vară. Nu se ştie dacă e soluţia cea mai bună. Dar, chiar dacă este, se cuvine să rămânem în aceeaşi normalitate în care ne-am aflat înainte de concediu. Fiindcă, orice am face, vara trece repede.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!