Hipotiroidia

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 11 septembrie 2014

tiroida_control_1

Hipotiroidia apare în condiții în care glanda tiroidă produce cantități mai mici de hormoni tiroidieni decât ar fi necesari organismului, aceasta ducând la „încetinirea” a numeroase funcții ale organismului uman. Este mai frecventă pe măsura avansării în vârstă, la femei și la persoane ce au rude de sânge cu hipotiroidie.

Simptome

În stadiile inițiale, hipotiroidia poate fi asimptomatică pentru că organismul are capacitatea de a compensa parțial insuficiența tiroidiană prin creșterea stimulării tiroidiene (TSH), fapt care, însă, poate fi dăunător pe termen lung prin creșterea volumului tiroidian (gușă).

Când acest mecanism de reglare este depășit și hormonii tiroidieni propriu-ziși (T3 și T4) scad sub limita inferioară (hipotiroidie), apar următoarele simptome: oboseală, lipsă de energie, somnolență sau apatie, scăderea capacității de memorare și concentrare, gândire și vorbire lentă, depresie, dureri musculare, bătăi cardiace lente (sub 50/min.), piele uscată, îngroșată și aspră, păr și unghii friabile, dificultăți de adaptare la frig, constipație, creștere în greutate în condițiile unui apetit diminuat, menstruații cu flux abundent sau cu întârzieri ale ciclicității, infertilitate sau avorturi spontane.

Hipotiroidia severă netratată poate duce la comă, care odată instalată este ireversibilă în peste 50-80% din cazuri, cu toate posibilitățile actuale de resuscitare.

Copiii născuți din mame cu hipotiroidie netratată sau tratată insuficient pe parcursul sarcinii pot avea retard de dezvoltare neuropsihică și probleme de creștere.

Cine trebuie să-și evalueze funcția tiroidiană

  • femeile după 50 ani;
  • femeile care doresc să rămână însărcinate;
  • oricine prezintă mai mult de 2-3 simptome din cele de mai sus;
  • oricine are antecedente familiale sau personale de afecțiune tiroidiană;
  • oricine a urmat sau urmează tratament cu medicamente ce conțin interferon și/sau ribavirină (hepatite virale), amiodaronă (aritmii cardiace), litiu (afecțiuni psihice).

 

Investigații pentru diagnosticare

După efectuarea examinării medicale, cel mai edificator test este dozarea din sânge a unui hormon numit TSH, creșterea acestuia reprezentând primul indiciu de hipotiroidie, chiar și atunci când nu există încă simptome.

Înaintea terapiei se încearcă găsirea unei cauze (deficit de iod, tiroidita cronică autoimună Hashimoto etc.) prin analize de sânge și ecografie, mai rar alte metode (scintigrafie, teste speciale). Există și forme tranzitorii de hipotiroidie, una apărând mai frecvent după o sarcină (tiroidita postpartum) și alta în urma unei infecții virale în urma căreia tiroida devine foarte dureroasă (tiroidita subacută).

Tratament

Tratamentul consta în general în substituția deficitului hormonal prin administrarea de pastile care conțin hormoni tiroidieni identici cu cei naturali (levotiroxina). Tratamentul este ieftin și necesită administrarea pe stomacul gol și la distanță de alte medicamente, într-o singură priză pe zi.

De cele mai multe ori, tratamentul durează toată viața. Monitorizarea dozei administrate la intervale stabilite de medic se face pe baza menținerii unor niveluri hormonale tiroidiene sangvine în limite normale, situație în care nu există efecte adverse. Hipotiroidia corect tratată și monitorizată nu modifică speranța de viață sau calitatea vieții.

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!