Hostel-ul, varianta ieftina in situatii delicate

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Locuinţe pe data 10 februarie 2014

hostel1

Nu este exclus! Se poate intampla oricui sa treaca prin diferite situatii in care viata il pune la incercare. La grea incercare. De exemplu, unii raman fara locul de munca, altii sunt dati afara din casa in care locuiesc, iar lista poate continua… In astfel de situatii, ce pot face? Daca nu au rude sau prieteni care sa le intinda o mana de ajutor… raman pe strada. Cu putini bani in buzunar, multi sunt cei care apeleaza la un hostel.

 

Cum este la un hostel…

Gabriela Dintica este o romanca de 36 de ani din Vatra Dornei care a ajuns pentru prima data in Marea Britanie in urma cu sapte ani. A terminat scoala de bucatari in tara si dupa ce a lucrat cativa ani la restaurantul unui celebru hotel din Bucuresti, a ajuns la concluzia ca vrea, dar si ca poate mai mult. Si cum Romania nu ii putea da aceasta sansa… a hotarat sa plece catre Anglia. Zis si facut. A aplicat printr-o firma de recrutare si astfel a primit un job in Tara Galilor, ca bucatar.

„Cand am ajuns prima data in Tara Galilor, am lucrat ca bucatar la un hotel. Nu dupa mult timp am plecat de acolo si am primit un job ca si manager la un B&B (Bed and Breakfast), care avea o camera in regim de hostel. Nu am lucrat efectiv intr-un hostel, dar pot sa spun ca nu este mare diferenta intre cele doua, intr-un B&B (Bed&Breakfast) se serveste micul dejun”, ne povesteste Gabriela.

—————————–

„Cei care merg la hostel sunt oameni care sunt disperati… Daca nu ai bani, este ultima solutie: sa traiesti pe putini bani cat mai mult timp. Cum era si acest om… daca nu iti permiti sa stai la un B&B, pentru ca este 30 de lire pe noapte, si nicio camera in chirie nu poti lua, pentru ca nimeni nu iti ofera chirie pe o luna de zile. Este greu cand nu cunosti pe nimeni.”

Gabriela Dintica, 36 de ani, ne vorbeste despre experienta sa in domeniul hotelier

—————————–

Locuitul intr-un hostel, povesteste Gabriela, este destul de incomod, dar foarte bun atunci cand ai nevoie. Nu platesti mult, poti salva bani, iti poti gasi un loc de munca si astfel, intr-o perioada de timp scurta, te poti pune pe picioare, ne povesteste tanara de 36 de ani, care in urma cu doi ani si-a deschis o cafenea, impreuna cu sora sa, intr-un sat din Tara Galilor.

„De exemplu, este un hostel foarte aproape de cafeneaua pe care o avem noi si care are camere separate. Unele sunt pentru fete si alte camere sunt pentru baieti. Si baile sunt separate. Stiu ca mai sunt si hosteluri care sunt la comun, o mare camera cu 40 de paturi si 2-3 bai. Exista o mare diferenta intre fiecare hostel in parte. La B&B  unde am lucrat eu si unde era o camera in regim de hostel, un pat era 20 de lire pe noapte, dar hostelul care era langa B&B avea paturi cu 11 lire pe noapte. Dar acolo puteai sa stai si cu 12 oameni in camera. Nu exista un standard de hostel, depinde de fiecare proprietar in parte cat vrea sa investeasca. Langa cafeneaua noastra este un hostel de lux. O camera are 4 paturi si fiecare camera are baie proprie. Iar bucataria este la comun”, ne povesteste Gabriela despre traiul la hostel.

——————————–

„Camera aceea care se afla in regim de hostel avea patru paturi suprapuse, iar oamenii dormeau cu totii acolo. Foloseau aceeasi baie si era o camera mixta. In sensul ca puteau sta doi barbati si doua femei. Noi, de exemplu, am avut o doamna si trei domni care au locuit in acea camera. Deci, paturile acelea puteau fi ocupate de catre oricine, nu neaparat de o familie.”

Gabriela Dintica

——————————–

 

Romanii, rari la hostel

Se pare ca romanii ajung foarte rar sa locuiasca la hostel. Iar cei care ajung se afla in situatii disperate. Gabriela crede ca, de cele mai multe ori, romanii se ajuta intre ei.

„Din ce stiu, cunosc eu… nu au fost romani care sa apeleze la astfel de servicii si sa ajunga sa stea la hostel. Anul trecut a fost un roman care lucra la un hotel in zona si pe care, din pacate, sefii l-au dat afara… de pe o zi pe alta, chiar cu doua saptamani inainte de a pleca in Romania. Omul acesta mai venea la noi la cafenea si manca. Din vorba in vorba, ne-a povestit prin ce trece, nu mai avea nici unde sta si era la un pas sa ramana pe strada… iar noi nu l-am lasat. Am vorbit cu sotul meu si l-am gazduit la noi pentru cateva zile, pana cand a plecat in tara”, ne povesteste Gabriela.

Persoanele care, totusi, nu au incotro si ajung in situatii delicate, apeleaza la hostel… pana in momentul in care reusesc sa isi revina.

——————————–

„Oamenii sunt disperati, daca mai au 100 de lire in buzunar… si nu vor sa se intoarca in tara, ci sa mai incerce, apeleaza la astfel de servicii. Investesc banii astia cat de mult pot, in speranta ca isi gasesc ceva mai bun. Nu am auzit de romani disperati… Daca au fost, li s-a intins o mana de ajutor din partea altor romani.”

Gabriela Dintica

 

„Am stat doua nopti la hostel in 2012, am fost dat afara din casa in care locuiam din cauza unor neintelegeri si eram platit o data pe luna… asa ca mai aveam 50 de lire in buzunar, pentru ca urma sa primesc salariul intr-o saptamana. O noapte am dormit pe o banca in parc. Dimineata, la ora 5, m-am urcat in metrou si am mers de la un capat la altul… era cald si am reusit sa adorm. Era noiembrie si a doua seara nu am mai rezistat, asa ca m-am dus la hostel, unul din nordul Londrei. Am stat cu alte sapte persoane in camera si a fost ingrozitor… mirosea urat, era frig, pentru ca era o camera mare si caloriferul nu prea facea fata… a fost urat. Nu as mai sta. A fost o necesitate…”

C.P., unul din romanii care au trecut prin experienta de a sta la hostel

———————————

  

Autor articol: Oana Padureanu
Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!