HRISTOS A INVIAT (IN UK)

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii pe data 5 mai 2013

Diaspora romaneasca_Hristos a Inviat (in UK)

Sarbatoarea Invierii asa cum este ea traita de romanii stabiliti in Marea Britanie este doar o transpunere mai mult sau mai putin reusita a Sarbatorilor Pascale din tara natala. Ea pastreaza poate ceva din parcursul religios al Saptamanii Patimilor din traditia romaneasca; si slujba din Noaptea Invierii poate fi reprodusa in bisericile crestin ortodoxe care s-au inmultit pe pamantul Regatului Unit. De pe mesele credinciosilor romani aflati in strainatate nu lipsesc ouale rosii, friptura de miel, cozonacii si vinul. Si chiar si bucuria sarbatorii poate fi vizibila in ochii romanilor care au ajuns pe acest pamant.

Si totusi, cand sunt intrebati despre modul in care vor petrece Pastele, cei plecati din Romania in Marea Britanie se intristeaza… Si brusc isi amintesc de copilarie, de traditii, de familii si de spiritul Sarbatorii Pascale. Toate acestea parca lipsesc… Iar atunci, romanilor aflati in Regatul Unit le raman… povestile.

 

 

Obiceiuri romanesti pe pamant britanic

 

Pastele este cea mai importanta si cea mai veche sarbatoare anuala a crestinilor. Acestia comemoreaza evenimentul Invierii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, in a treia zi dupa rastignirea sa din Vinerea Mare.

Sarbatoarea dureaza trei zile, iar farmecul deosebit al acesteia este dat atat de semnificatia spirituala a momentului, cat si de traditiile pastrate si cultivate cu aceasta ocazie.

 

Saptamana Patimilor la romani

Sarbatoarea Pastelui are la romani o incarcatura spirituala aparte. Exista in preajma acestei sarbatori atatea datini si obiceiuri pe care acestia le respecta cu inima si cu gandul… Chiar si atunci cand sunt departe de țara lor natala, ei incearca sa transpuna bucuria si tihna celei mai mari sarbatori a crestinatatii, asa cum isi amintesc ca era ea traita, in trecut, in comunitatile profund religioase din zonele rurale ale Romaniei.

La romanii crestin-ortodocsi, sarbatoarea Pastelui incepe cu Duminica Floriilor, ziua cand se serbeaza intoarcerea lui Hristos in Ierusalim. Incepand cu aceasta zi, oamenii isi pun in ordine casele si gradinile si aduc de la biserica crengute de salcie, ca simbol al vietii si al innoirii. In traditia populara romaneasca, fetele si baietii din sate obisnuiau sa impleteasca mici cununi din armuri de salcie pe care le lasau sa pluteasca pe albiile raurilor.

O alta zi importanta din Saptamana Mare, premergatoare Duminicii Invierii, este Joia Mare, cand clopotele inceteaza sa mai bata si in gospodarii se vopsesc ouale.

Urmeaza Vinerea Mare, ziua rastignirii lui Hristos, cea mai importanta din perioada postului Pastelui care dureaza sase saptamani. In aceasta zi, romanii obisnuiau sa nu faca niciun fel de lucrari la muncile campului, nu aprindeau focul in soba si nu coceau paine.

Sambata, clopotele bisericilor incep din nou sa bata, conform traditiei crestin ortodoxe de sarbatorire a Pastelui. Tot in aceasta zi are loc sfintirea apei, iar seara, oamenii merg la biserica pentru slujba de Inviere si iau lumina de la lumanarile aprinse de preoti. In mod traditional, aceste lumanari sunt purtate de credinciosi fara a fi stinse pana acasa, unde se aprinde o candela.

In Duminica Pastelui, exista la romani obiceiul ciocnirii oualor vopsite si salutul intre oameni devine „Hristos a Inviat!”, cu raspunsul „Adevarat a Inviat!”

De pe masa traditional romaneasca din Duminica de Paste, nu lipsesc ouale vopsite in rosu, friptura de miel si pasca.

 

In strainatate…

Departarea de țara natala nu poate altera semnificația religioasa a Sarbatorilor Pascale, cred preoții romani care slujesc pentru enoriasii din Regatul Unit. „Este un pic mai greu sa avem toate cate avem acasa, insa incercam sa traim sarbatoarea Pastelui cu aceeasi intensitate”, ne spunea parintele Liviu Barbu de la parohia ortodoxa romana Sfanta Mucenița Filofteea si Sf. Cuvios Beda din Norwich. „Nu putem trage clopotele la miezul noptii, insa vom destepta sufletele noastre. Poate nu vom avea toate bucatele de acasa, insa ne vom bucura si vom imparti cu toti tot ce avem, prietenia, ospitalitatea si, mai presus de toate, dragostea. Nu-i avem pe parinti, pe frati sau pe surori cu noi, insa ne infratim cu toti care se intampla sa fie cu noi. Nu avem zile libere, insa ne facem lucrul nostru o sarbatoare. Nu avem coruri de psalti maiestri, insa vom canta «Hristos a Inviat» impreuna cu ingerii din cer!”, a continuat acesta, subliniind ca neajunsurile specifice strainatatii pot fi compensate prin credinta.

Opinia sa a fost impartasita si de parintele Constantin Popescu, preotul romanilor din nordul Angliei. „Avem si frumoasele traditii de acasa legate de Paste, traditii pe care intr-o oarecare masura credinciosii romani le-au adus cu ei in Occident: pregatirea cu oua rosii, cozonac, pasca etc. Insa nimic nu poate fi comparat cu pregatirea sufletului pentru a intampina Invierea Domnului asa cum se cuvine: iertarea aproapelui, impacarea cu sine si cu Dumnezeu si spovedania sincera. Nu ne putem bucura nici de Inviere, nici de bucatele traditionale, fara a face acest «exercitiu» mantuitor al spovedaniei si iertarii. «Sa iertam toate pentru Inviere», asa ne indeamna o frumoasa cantare bisericeasca din perioada pascala”, conchide parintele Constantin Popescu, preot la Parohia Sfantul Macarie cel Mare din Leeds.

———————————

Vinerea Mare si Pastele la Curtea Regala

 

„Potrivit ceremonialului Curtii Regale din Romania din 1882, in Vinerea Mare, regele insotit de Casa sa civila si militara se indrepta spre biserica Mitropoliei, pentru a asista la slujba ce se facea cu acest prilej, la orele sapte si jumatate.

La Mitropolie suita regala era deja asteptata de ministrii tarii, presedintii si membrii Adunarii legiuitoare – toti cati se aflau in Capitala, reprezentantii Inaltei Curti de Casatie si a celei de Conturi, mai marii Curtilor si Tribunalelor, primarul capitalei alaturi de consiliul municipal, inaltii functionari ai statului si ofiterii superiori din garnizoana. Pentru toti cei adunati exista si o tinuta de mare doliu impusa de acest eveniment religios. Civilii veneau imbracati in fracuri negre cu cravata si manusi negre, iar ca decoratii erau marile cruci fara cordon. Militarii erau imbracati in tinuta oficiala, iar decoratiile erau la fel, cruci fara cordon.”

Sursa: Revista Historia, Cum se sarbatorea Pastele la curțile domnitorilor romani

———————————

 

 

De 50 de ani la biserica romaneasca

din… Fleet Street

 

O comunitate crestin-ortodoxa romana sarbatorea Pastele la Londra inca din anii `80 ai secolului trecut. Preotul Petre Silviu Pufulete, care a trait in capitala Marii Britanii, ne-a povestit cum s-a ajuns ca, intr-o biserica din plin centrul metropolei de pe Tamisa, sa asiste la Slujba de Inviere, anual, catva mii de romani. „Si in urma cu peste 20 de ani, aici veneau in Noaptea Invierii sute de romani, dar acum se apreciaza ca numarul enoriasilor prezenti cu aceasta ocazie a ajuns la patru sau chiar cinci mii”, ne declara, in urma cu cateva primaveri, parintele Pufulete.

 

File de istorie…

Romanii ajunsi pe taram britanic au putut participa la prima sfanta liturghie duminicala in biserica anglicana St. Dunstan’s in the West din Londra in 1965. S-a intamplat ca urmare a unei intelegeri intre patriarhul Iustinian al Romaniei din acea vreme si episcopul Londrei, respectiv arhiepiscopul de Cantebury.

Cladirea celei mai vechi biserici romanesti din Marea Britanie se afla in City of London, pe o strada celebra – Fleet Street – , unde isi aveau sediile, pana in urma cu trei decenii, marile asociatii de presa si redactiile celor mai importante cotidiene londoneze.

Acest eveniment a fundamentat o prima relatie de apropiere intre Biserica Ortodoxa Romana si cea Anglicana. A fost, de asemenea, intaiul pas in infaptuirea unui vis exprimat de dr. Geoffrey Fisher, fost arhiepiscop de Cantebury, care-si dorea sa transforme biserica anglicana St. Dunstan’s in the West intr-un prim loc de intalnire al bisericilor din estul si vestul continentului european. Intentia sa a devenit realitate in 1965 cand, cu ocazia vizitei patriarhului Iustinian al Bisericii Ortodoxe Romane, s-a oficiat Sfanta Liturghie Ortodoxa in biserica anglicana.

In prezent, in biserica anglicana functioneaza parohia ortodoxa a romanilor din Londra cu hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Aceasta a fost pana in 2008 singura biserica a romanilor ortodocsi din capitala Marii Britanii.

 

De la sute la mii de romani

„Din anii `80, de cand ma aflu la Londra, in Noaptea Invierii erau prezenti in aceasta biserica circa 500 de romani. Comunitatea romaneasca din Marea Britanie era foarte mica la acea vreme, comparativ cu altele cu mult mai numeroase. Eram pe atunci preotul uneia dintre cele mai mici comunitati prezente in aceasta metropola”, isi amintea parintele Petre Silviu Pufulete.

Prezenta romaneasca in Londra a inceput sa creasca simtitor in anii `90 si a ajuns numeroasa dupa 1 ianuarie 2007, data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. „Ca proprietate, biserica St. Dunstan’s este a bisericii anglicane, dar a fost inchiriata si este folosita acum aproape in exclusivitate de Biserica Ortodoxa Romana. Intr-o duminica obisnuita, biserica devine neincapatoare, fiind prezenti 500-600 de credinciosi. La sarbatoarea Pastelui, insa, participa 3-4.000 de romani. Este o mare de oameni si este necesara asistenta Politiei Metropolitane londoneze ca sa ne putem desfasura activitatea”, adauga parintele Pufulete.

 

In biserica si in afara acesteia

Sarbatoarea Pascala, asa cum se desfasoara ea in interiorul primei biserici ortodoxe romane din Regatul Unit, nu este cu nimic diferita fata de cea din Romania. „Eu ca preot nu resimt niciun fel de diferenta. Slujbele noastre sunt identice cu cele din bisericile din Romania. Problema este doar la nivelul privat al sarbatorii. Cand vine vorba de mediul familial, atunci, intr-adevar, strainatatea nu asigura aceleasi oportunitati. Sarbatoarea Pastelui in Romania ofera din acest punct de vedere alte posibilitati”, ne-a explicat parintele Petre Silviu Pufulete.

In opinia sa, oamenii nu sunt atrasi la biserica ortodoxa romana din Fleet Street doar de arhitectura sau de pozitionarea bisericii in centrul Londrei. Exista aici toate elementele fundamentale necesare pentru existenta unei biserici ortodoxe. Iar problemele romanilor din Londra sunt problemele comunitatilor de romani de pretutindeni din Europa, in opinia acestuia.

„In aceasta situatie, biserica devine, pe langa centru de rugaciune, si un centru romanesc, de intalnire, cu un pronuntat rol social, in sensul real al cuvantului. Este, de fapt, singurul loc important unde se intalnesc romanii, ortodocsi, bineinteles. Misiunea preotului ortodox este mai adevarata si mai completa peste hotare, pentru ca ea presupune nu numai o interventie spirituala, ci si o implicare in problemele materiale, lumesti ale enoriasilor. Cand ma refer la romani ortodocsi, trebuie inteles ca este vorba de 90% dintre romani, procent care este valabil si in comunitatea romaneasca din Londra”, a mai precizat parintele Pufulete.

———————————

„Sarbatorile facute in anii ’50-60′ erau la o scara mai mica decat cele din perioada interbelica. Sotul meu era bucovinean, de la Campulung Moldovenesc, unde se traia romaneste, unde existau multe sarbatori, unde lumea era apropiata de biserica, ca manastiri mai frumoase ca in Bucovina nu existau in tara. Ma duceam la biserica cu sotul meu, impreuna cu mama soacra, care se imbraca in haine frumoase, taranesti, desi ea nu era taranca, era din oras, fiica de mic negustor. Ne duceam la biserica Sfantul Nicolae din Campulung Moldovenesc, era asa de frumos! Era corul de la Sfantul Nicolae, cor de barbati, cor celebru. A doua zi de Paste, intindeam masa mare si se serveau mancarurile traditionale. Romania profunda, adica cea de la tara, era diferita fata de cea de la oras, iar Pastele era o sarbatoare de suflet… .”

Silvia Cucu, profesoara de istoria teatrului la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti

Sursa: Radio Romania

———————————

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!