Ianuarie

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 11 ianuarie 2016

Ianuarie e mereu neașteptat. Nu fiindcă ar ninge, ci fiindcă e începutul unui an din care nu știi ce să înțelegi. E o continuare a anului 2015? E cu totul altceva? Schimbările, în starea noastră internațională, sunt rapide.

Anul începe ciudat, prevestind conflicte neașteptate, dar și rezolvări rapide. Pe plan intern, unele conficte par să se stingă. Nu mai trebuie plătite impozitele de către cei care nu au venituri. Nu mai există limită de câini pentru ciobani, cel puțin până în aprilie. Chestiunea asigurărilor de sănătate obligatorii plătite în țară de către românii din diaspora rămâne de văzut. Crește salariul minim pe economie de la 1 mai. Pare a fi un pas înapoi al Guvernului. De fapt, poate fi un pas înainte, spre înțelegerea realității profunde a acestei țări.

Măsurile rapide și radicale sunt bune teoretic, dar ineficiente în practică. În special punerea la plată a diasporei pentru impozite în România devine o problema nouă, încă insuficient dezbătută. Are ea vreo logică? Evident, trebuie adunați bani la buget. Dar, dacă întrebăm din nou: are ea vreo logică? Răspunsul care vine din afara granițelor e negativ. Nu pentru impozite sau asigurări suplimentare în România au plecat milioane de români ca să lucreze în străinătate. Totuși, abordarea acestor subiecte are loc cu prudență și cu consultări, ceea ce e de apreciat.

Dincolo de frământările noastre interne, planează, în aceste zile, umbra tristei comemorări a unui an de la atacul terorist desfășurat în redacția Charlie Hebdo. În acest răstimp lucrurile s-au înrăutățit. Tragedia de atunci nu mai pare un accident, o nebunie de moment a câtorva criminali rătăciți prin Franța. A devenit limpede că întreaga Europă a devenit țintă a unei strategii teroriste gândite în Statul Islamic. Iar valurile de refugiați care au invadat Vestul continentului creează un teren potrivit pentru planurile ISIS, ridicând probleme administrative uriașe pentru guvernele afectate. Începe, deci, un an de război. Bombardamentele continuă în Irak, Coreea de Nord testează bombe cu hidrogen, Japonia și Coreea de Sud (primele amenințate de nord-coreeni) se pregătesc de ripostă în cazul unui atac.

Această rapidă schițare a agendei lui ianuarie 2016 și a evenimentelor care au dus aici e suficientă ca să simțim frigul. Un frig neprecizat, nedetectat de serviciile meteo, dar dens și amenințător. Frigul adus de o stăruitoare amenințare asupra valorilor pe care s-a construit civilizația noastră. Conștiința că modul de viață european e văzut de alții ca o sfidare, o nedreptate, o încălcare a nu știu căror percepte, o justificare a crimei. Au fost uciși oameni, la Paris, doar fiindcă ieșiseră la un pahar de vin sau la un concert. Logica pare să devină firavă în 2016, iar aberația să crească în cele mai neașteptate forme. Se pare că ne așteaptă un an complicat. Dar să nu exagerăm cu pesimismul. Deocamdată e doar… ianuarie.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!