Iarna şi durerile de articulaţii

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 7 noiembrie 2014

durere articulatii_1

Articulaţiile sunt structuri importante care asigură mobilitatea şi stabilitatea sistemului musculo-scheletal. Există peste 200 de boli care pot afecta articulaţiile, însă cele mai frecvente sunt bolile reumatice cronice. Mai mult de 50% dintre aceste boli cronice sunt reumatisme degenerative. În această categorie intră binecunoscuta artroză, de care suferă aproape 20% din populaţie.

 

Artroza – intertrită

Artroza este o consecinţă a procesului de îmbătrânire a cartilajului de la nivel articular. Odată cu înaintarea în vârstă, acest cartilaj îşi pierde calităţile, se deshidratează şi uşor-uşor se distruge, făcând ca mişcarea în articulaţie să devină dureroasă şi limitată. Ca urmare a distrugerii cartilajului apar, de asemenea, suferinţe ale osului şi inflamaţii ale capsulei articulare (sinoviala). Marginea osoasă suferă un proces de îngroşare care duce la formarea aşa-numitelor ciocuri osoase sau osteofite, cum le numesc medicii. Aşa apar, de exemplu, ciocurile la coloană sau monturile la picioare.

Artroza survine frecvent la articulaţiile degetului mare la picior (monturi), la genunchi (gonartroză), la şold (coxartroză), dar şi la coloana vertebrală (spondiloză). Mai rar apare artroza la umăr, încheietura mâinii sau gleznă. În general, procesul distructiv afectează mai degrabă articulaţiile intens solicitate şi care sunt obligate să suporte greutatea corpului. De aceea, obezitatea este un important factor de risc în apariţia artrozei. Alţi factori de risc, care din păcate sunt inevitabili, sunt înaintarea în vârstă, sexul (femeile sunt de două ori mai expuse la artroză decât bărbaţii), moştenirea genetică (o femeie a cărei mamă a suferit de artroză prezintă un risc dublu de a moşteni boala) şi unele malformaţii congenitale la nivelul aparatului locomotor (cei cu displazie de şold sunt predispuşi la coxartroză).

Există însă şi factori asupra cărora putem interveni pentru a preveni apariţia artrozei. Combaterea lipsei de vitamina C, care afectează colagenul din cartilaj, permite întârzierea procesului distructiv de la nivelul articulaţiei. Menţinerea unei greutăţi corporale în limite normale şi practicarea unor activităţi fizice adecvate (mers pe bicicletă, mers pe jos, gimnastică medicală, înot) sunt benefice pentru sănătatea articulaţiilor. Studiile au demonstrat că reducerea greutăţii cu cinci kilograme favorizează scăderea cu 50% a riscului de artroză. Trebuie ştiut însă că alergarea, tenisul şi alte sporturi care solicită articulaţiile sunt contraindicate persoanelor predispuse la artroză. De altfel, din cauza unor traumatisme la nivelul articulaţiilor poate apărea artroza secundară.

Primul simptom care aduce pacientul la medic este durerea în articulaţie. Nu doare însă cartilajul care suferă modificări ce duc la instalarea artrozei, pentru că el nu are terminaţii nervoase. De aceea, de cele mai multe ori când apare durerea, care ia naştere în celelalte structuri ale articulaţiei, cartilajul este deja afectat în mod ireversibil.

 

Tratamente

Intervenţia terapeutică în cazul artrozei are drept scop principal calmarea durerii. Pentru aceasta, medicii prescriu medicamente antalgice. În cazul în care durerea este însoţită de inflamaţia articulaţiei sunt indicate şi medicamente antiinflamatoare non-steroidiene, dar pe perioade scurte de timp. O altă categorie de medicamente recomandate pacienţilor cu artroză sunt cele care protejează cartilajul. Acestea sunt de fapt substanţe care intră în compoziţia cartilajului. Tratamentul durează timp îndelungat, iar eficienţa nu este cea scontată, mai ales în condiţiile în care cartilajul este serios afectat. În cazurile în care mobilitatea articulaţiei este extrem de limitată se poate interveni chirurgical pentru protezarea articulară.

Masajul terapeutic îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a limfei, dar totodată stimulează secreţia de endorfine, analgezicele naturale ale organismului nostru. Prin mişcări compresive, decontracturante se poate îmbunătăţi, de asemenea, mobilitatea articulaţiei. O alternativă la masajul clasic este terapia geotermală, cu pietre calde, care combină efectele masajului cu cele ale căldurii aplicate în punctele energetice ale organismului. Artrozele se ameliorează prin această formă de masaj.

Beneficiile terapeutice ale veninului de albine au fost semnalate de apicultori după ce au observat că articulaţiile dureroase se vindecau în urma unei înţepături de albină. Veninul îmbunătăţeşte circulaţia sangvină şi stimulează organismul să producă propriul antiinflamator: cortizolul. El se poate administra fie sub formă de creme, fie sub formă de injecţii. Există şi câteva cabinete medicale ce tratează durerile articulare chiar prin înţepături de albine.

Tratamentele naturiste pentru articulaţiile dureroase trebuie să aibă în vedere restabilirea circulaţiei în zona afectată, cu ajutorul unor plante care încălzesc articulaţia, iar ardeiul iute are această proprietate. Se pisează 20 de grame de ardei iute uscat şi se amestecă cu 80 ml de alcool de 70-80 grade. Amestecul se depozitează într-un vas, la întuneric, timp de 8-10 zile, agitând vasul de trei ori pe zi. Tinctura se aplică direct pe articulaţia dureroasă, dar nu mai mult de 10-15 minute, fiindcă poate produce iritaţii. Articulaţiile dureroase pot fi tratate, de asemenea, cu cremă de propolis sau cu un amestec de tinctură de propolis cu cremă de gălbenele. 

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!