Iluștri necunoscuți

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 4 mai 2015

Se pare că anul 2015, cel puțin în prima parte a lui, este anul catastrofelor. Și mai ales în sudul Europei, ceea ce spune multe. Sudul Europei este visul după care aleargă un număr imens de

imigranți din nordul Africii. Șirului de vapoare care naufragiază și de avioane care se prăbușesc pe această ruta i se adaugă scufundarea navei care ducea 950 de pasageri peste Mediterana, spre Italia. Din care, din știrile ajunse până acum în lume, în jur de 800 nu mai sunt în viață. Este, cum spunea președintele Franței, François Hollande, cea mai mare catastrofă maritimă în care sunt implicați imigranți. Căci nava nu era una tocmai turistică, ci ducea imigranți din Sud spre Nordul mult visat.

Ce legătură poate avea o astfel de tragedie cu viața imigranților din UK? Se dovedește că are, odată ce Franța a cerut organizarea unei reuniuni europene de urgență a miniștrilor europeni de Interne și Externe. Deși neimplicată direct, UK e văzută ca țara care evită discuțiile asupra problematicii imigrației la nivel european. Numai că, oricât am considera că fiecare țară gestionează imigrația cum poate, ajungem la concluzia că doar o abordare europeană are șanse să pună întrebările corecte și să obțină măcar un început de răspuns. Fiindcă lucrurile trebuie analizate în ansamblu. Dincolo de criza în sine, ne ciocnim de aceleași fenomene sociale care nu reușesc să atragă atenția decât cercetătorilor în științele politice și ale comunicării. Și, evident, presei, ceea ce nu e suficient. Fractura Nord-Sud continuă să producă tragedii, iar acestea sunt cele mai sensibile pentru lumea Europei de Vest. Oricât ni s-ar părea de ciudat, lumea Europei Centrale și de Est (mă rog, de un Est moderat) pare mai îndepărtată pentru mentalitatea Occidentală, decât cea africană sau asiatică. Dar, indiferent dinspre ce punct cardinal sosesc imigranții, problematica lor este imensă, diversă și aproape necunoscută.

O analiză clară a migrației, care să genereze soluții adaptate fiecărei categorii de imigranți, nu există. Sau, dacă există, ea n-a ajuns în media de mare tiraj și nici n-a provocat dezbateri publice. Imigranții sunt considerați, ca și acum zece sau douazeci de ani, o pacoste, iar abordarea problemei lor e, de obicei, radicală. Trebuie trimiși acasă. Apoi, intervin nuanțele. Nu trebuie trimiși acasă chiar toți. De unii e nevoie, fiindcă mai e și de lucru. E nevoie și de alții, care fac meseriile degradante. E nevoie și de ceilalți, care fac performanță. Dar nu e nevoie de toți. Cum îi alegem? Cui dăm drepturi și cui dăm pedepse? Pe cine plângem fiindcă s-a scufundat cu vaporul, pe cine nu? Imigranții devin personaje pozitive când trec printr-o tragedie. Dar rămân, în rest, niște necunoscuți. Absolut iluștri, ce-i drept.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!