Împrumut de la părinți. Cine are dreptate: românul sau englezul?!

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti, UK la bani mărunţi pe data 2 februarie 2016

uk_cearta_mama-si-fiica_imprumut-parinti

Diferențele dintre români și englezi sunt numeroase! Primii sunt cunoscuți pentru atitudinea prietenoasă, ceilalți pentru felul rece de a se comporta. Românii se bagă datori la bancă pe zeci de ani pentru a putea cumpăra o casă, englezii trăiesc fără nicio grijă în locuințe închiriate. Și în cazul copiilor întâlnim mari deosebiri: tinerii britanici sunt lăsați să se descurce cum pot, în timp ce confrații noștri mai tineri sunt ținuți pe banii părinților, chiar dacă au trecut de mult timp de vârsta majoratului. Evident, lista poate continua cu multe alte exemple, printre care și cazul următor.

 

UK: mama și tata joacă rol de creditori

În urmă cu câteva zile, Andy, un englez pe care l-am cunoscut la locul de muncă, mi-a făcut o mărturisire ce m-a uimit de-a dreptul:

—————————————

„În urmă cu câțiva ani, părinții mei mi-au împrumutat 7.000 de lire pentru a-mi lua casa visurilor și am căzut de acord ca eu și soția mea să le plătim 60 de lire pe lună. Recent, am vândut casa, așa că le-am oferit restul de bani rămași. Acum, ei zic că vor înapoi suma totală, adițional la ceea ce le-am plătit deja, ca și când banii oferiți în trecut ar fi fost doar o dobândă. La început nu s-a pus problema de așa ceva și mi se pare un pic cam mare suma la care s-ar putea ajunge. Ar trebui sa plătesc?!”, m-a întrebat el.

—————————————

Destul de surprinsă de cele auzite, îi spun, sincer, că este pentru prima dată când aud că un copil împrumută bani de la părinți, pe care îi înapoiază în rate lunare, și culmea, acum aceștia vor și dobândă. În România, țara de unde vin eu, părinții fac sacrificii mari în încercarea de a le oferi copiilor un trai lipsit de griji, îi spun englezului. În discuția dintre noi au intervenit și alți englezi, care nu au făcut altceva decât să mă convingă de faptul că relațiile din familiile de englezi sunt total diferite față de cele dintre părinții și copiii români.

Matt: „Aș spune că depinde de cât ai plătit până acum. De exemplu, dacă ai plătit doar 600 de lire, rata dobânzii va fi de 8,5% și nu e așa de rău, dacă ai plătit însă 3.000 de lire, deja este o cu totul altă problemă. Din experiența mea proprie, când am împrumutat o mică sumă de la o rudă pentru prima mea casă, i-am plătit suma integrală împrumutată plus echivalentul a două luni de rată, ca o dobândă de recunoștință. Nu mi s-a cerut să fac asta, însă personal am simțit că așa este corect să procedez.”

Discuția noastră este „dezvoltată” de un alt coleg, care are și el o poveste asemănătoare numai că, acesta este în alt rol, de „tată creditor”.

Dave: „Mi-am împrumutat copiii de-a lungul anilor cu depozite de case și nu am pretenția să mi-i returneze. Recent, i-am împrumutat pe amândoi cu bani pentru a-și cumpăra mașini noi. De data aceasta însă, am căzut de acord, de la început, să îmi returneze banii cu o dobândă fixă de aproximativ 3%. Au fost de acord cu asta, deoarece chiar și cu această dobândă este mai ieftin ca orice împrumut bancar, cu avantajul că oricând ar fi putut întârzia cu plata la mine dacă ar fi avut probleme financiare.”

James: „Relațiile constituie compromisuri, ai cumpărat o casă de vis datorită lor, asta a fost acum câțiva ani și presupun că ai făcut un profit frumos. Ar fi trebuit să le oferi ceva din profitul acela părinților tăi, din moment ce ei te-au ajutat. Nu ai făcut-o, așa că ți-au cerut dobândă. Părinții mei mi-au împrumutat și mie 4.000 de lire pentru casa visurilor, le plătesc înapoi cu 3,9% dobândă, ceea ce este exact suma pe care ar fi primit-o de la bancă dacă ar fi păstrat banii în contul din care m-au împrumutat. Au făcut un sacrificiu pentru mine și îl apreciez foarte mult. Nu m-aș gândi niciodată să le iau banii și să nu îi mai returnez. Principalul meu argument este că ai făcut profit din împrumutul lor. Ar fi trebuit să aibă o parte din profitul tău și probabil au pierdut și dobânda de economii, dacă aveau banii într-un cont bancar, așa că este o dublă pierdere pentru ei. Eu aș plăti dobânda de bună voie”, i-a spus James tânărului englez, în intonația sa simțindu-se o oarecare apostrofare.

 

trimiteri-sus-4

STRĂINULE, TE-AM CITIT!

ENGLEZU’ E ALTFEL, DOM’LE…

ȘAPTE ANI DE-ACASĂ. CONTEAZĂ ÎN UK?

Zece lucruri ciudăţele la britanici

trimiteri-jos-4

 

De partea lui James a trecut și un alt bărbat:

Steven: „Dacă îți poți permite, ar trebui să plătești. Ar fi trebuit totuși să discuți plata și dobânda când ai împrumutat banii, dar dacă faci un caz din a nu le da banii înapoi, eu nu m-aș aștepta la ajutorul lor financiar sau de altă natură în viitor.”

 

Tinerii englezi, nemulțumiți de părinți

Julie: „Se pare că felul tău de a economisi banii ți-a deranjat părinții într-o manieră sau alta. Dacă aș fi în locul tău, nu mi-aș strica relația cu părinții pentru nimic și le-aș plăti banii pe care i-aș datora”, a fost opinia unei colege, care a fost repede contracarată de un englez abia trecut de vârsta majoratului.

Richard: „Luptă-te pentru o dobândă corectă și plătește-le părinților tăi exact cât le datorezi, apoi nu mai vorbi cu ei niciodată!”

Vizibil deranjată de opinia tânărului englez, Sue, o femeie despre care știam că are patru copii, a ținut să își exprime și ea opinia:

Sue: „Atunci când împrumuți bani de la rude întotdeauna apar divergențe de genul. Îmi pare rău că lucrurile au luat o așa întorsătură pentru tine. În primul rând, ai spus că ți-au împrumutat bani pentru o casă de vis, ai avut bucuria de a trăi în această casă, care presupun că a crescut vast în valoare de-a lungul anilor. Între timp, părinții tăi și-au redus din bucuriile vieții și din cheltuielile pentru distracții pentru a te ajuta, s-au simțit probabil puțin frustrați să vadă că ai făcut un profit considerabil din banii lor, pe care l-ar fi putut face ei investind acești bani de-a lungul anilor. Nu văd însă de ce ți-ar cere dintr-o dată o plată mai mare decât ce ați stabilit la început.”

A fost clar pentru mine că fie ei cu toții englezi, tot se observă o împărțire în două tabere: cea a tinerilor, cumva obișnuiți cu această situație, dar totuși vizibil deranjați, și cea a bătrânilor, de acord să își ajute copiii, dar nu până într-acolo încât să le fie afectat lor confortul financiar.

Arthur: „Dacă aș împrumuta copiilor mei bani în acest fel, niciodată nu le-aș lua dobândă. Cred că părinții cu o asemenea atitudine nu au noțiunea de iubire părintească”, a adăugat Arthur, mărturisind faptul că și el trece printr-o situație asemănătoare: și-a cumpărat o mașină nouă cu bani împrumutați de la tatăl său, pe care acum îi dă înapoi cu o dobândă asemănătoare cu cea a băncilor.

Discuția s-a încheiat într-o notă veselă după ce Andy a primit un sfat sincer de la un tânăr de origine africană:

Ikamva: „Da, păstrează relația cu cei în vârstă, încât atunci când vor muri să moștenești totul.”

 

Românii: „Nu facem bine, dar cum să-i lăsăm în stradă?!”

Am plecat de la serviciu amuzându-mă în gând de reacția pe care o vor avea românii cărora urma să le povestesc pățania colegului meu englez. Mi-am imaginat că nu vor fi de acord cu stilul britanicilor de a-și taxa copiii și că vor sublinia câte eforturi fac ei pentru ca urmașii lor să nu întâmpine greutăți de la vârste fragede (fragede doar în opinia lor!). Bănuielile mele s-au confirmat încă de la primul interlocutor:

George: „Am auzit și eu de foarte multe cazuri asemănătoare. Eu consider atitudinea părinților englezi ca fiind una greșită, dar aici în UK este ceva firesc ca tinerii să ia împrumut de la părinți. Până aici, să zicem că nu e nimic ciudat, dar să fie nevoiți să dea banii înapoi cu dobândă, asta parcă este prea de tot! În locul lor, m-aș adresa direct băncilor și măcar aș ști că am datorii la străini, nu la oamenii care mi-au dat viață și care ar trebui să mă ajute atunci când am nevoie.”

Obișnuiți din tată în fiu să muncească pentru copiii lor, românilor li se pare de necrezut că sunt cazuri în care tinerii se bagă datori nu la bănci, nu la prieteni, ci la proprii părinți. În România, părinții sunt dispuși să muncească până la epuizare pentru a le oferi copiilor un acoperiș deasupra capului. Totuși, recunosc ei, uneori se depășește măsura, dar ce să facă?! Sunt copiii lor!

Elena: „Nu i-aș da niciodată fiului meu bani cu împrumut după care să-i percep și dobândă. Eu am venit la muncă în Anglia tocmai pentru că am cumpărat în România un apartament în rate. Plătim la el de cinci ani și mai avem încă douăzeci. La început ne-a fost cât de cât ușor, apoi eu am rămas fără serviciu și doar cu salariul soțului meu nu reușeam să ne descurcăm. M-am decis să plec în străinătate și să îmi găsesc un job care să ne permită să nu pierdem casa ce ar urma să îi rămână fiului nostru. E un sacrificiu mare, dar dacă părinții mei s-au sacrificat pentru mine, eu de ce nu aș face-o pentru fiul meu?!”

Mihaela: „Nu cred că părinții mei mi-ar da bani cu împrumut! Este adevărat că la noi în țară sunt puțini cei care au economii în bancă astfel încât cu ajutorul lor, copiii să își poată cumpăra o casă. În cazul meu, de exemplu, recent i-am trimis tatălui meu 1.000 de lire să achite o parte din împrumutul pe care l-a făcut în bancă atunci când și-a cumpărat o mașină. Deși el a zis că o să-mi dea înapoi acești bani, nici prin gând nu îmi trece să îi accept. Până la urmă, de ce am plecat la muncă în străinătate, dacă nu pentru a avea o viață mai bună atât noi, cât și familiile noastre?!”

Corina: „Multe aspecte ne deosebesc de englezi. În ceea ce privește efortul financiar pe care britanicii îl fac doar în anumite condiții pentru copiii lor, vă mărturisesc că nu sunt de acord. Este datoria noastră ca părinți să ne asigurăm că fiicele sau fiii noștri nu duc lipsă de nimic. Eu am venit la muncă în UK pentru a le oferi șansa la un viitor mai bun copiilor mei. Nu mi se pare un sacrificiu inutil și nici nu aștept altceva de la ei decât mulțumire și respect. Dacă i-am scoate din casă după vârsta majoratului, ce diferență ar mai fi între ei și unii care au crescut fără părinți?!”

 

Avem și români de partea englezilor!

Cristina: „Nu mi se pare corectă atitudinea englezilor, dar nici cu românii nu îmi este rușine! Am foarte mulți prieteni care muncesc pe rupte în UK în timp ce copiii lor sparg milioane prin cluburile din România. Nu se duc la muncă, nu vor să lucreze pe 1.000 de lei, când știu că pot să primească mult mai mulți bani de la părinții lor plecați peste hotare. Mai mult decât atât, sunt tineri care sunt întreținuți de bunici, din pensia lor care, cu siguranță, nu este prea mare, trăiesc nepoții care ar putea foarte bine să pună mâna pe muncă!”

Ion: „Este normal să ni se pară ciudată atitudinea englezilor din moment ce noi obișnuim «să ne ținem în brațe» copiii până pe la 30-40 de ani. Cred că e mai bună varianta britanicilor, trebuie determinați și tinerii să ia viața în piept, să reușească prin propriile forțe și să se bazeze cât se poate de puțin pe ajutorul părintesc.”

Vlad: „Chiar am vorbit zilele trecute cu rudele mele despre acest subiect după ce am aflat că sora mea se descurcă greu cu banii din cauză că o ajută pe fiica sa. Nepoată-mea și-a luat o locuință prin programul Prima Casă, dar nu se descurcă să plătească, așa că lună de lună vine cu mâna întinsă la părinți. Le-am zis, mai bine cu stilul englezesc, nu ai bani de casă, stai în chirie! Cei tineri lasă toată greutatea pe umerii părinților, iar aceștia nu găsesc puterea să îi refuze sau să îi taxeze așa cum o fac britanicii.”

 

Bulgarii și polonezii, pe aceeași lungime de undă cu noi

Simeon: „Eu în Bulgaria locuiesc cu părinții mei. Nu s-a pus niciodată problema să mă mut în chirie. Nu este tocmai confortabil ca la 29 de ani să locuiești cu familia, dar a fost varianta cea mai bună pentru mine. Acum, că muncesc în UK și câștig destul de bine, sper să îmi pot cumpăra o locuință a mea. Am discutat deja și cu familia mea: în cazul în care o să apelez la un împrumut în bancă mă vor ajuta și ei să îl achit.”

Ewelina: „Englezii își iau mâna de pe copiii lor încă de când aceștia sunt foarte tineri. Am foarte mulți prieteni britanici care îmi povestesc despre relațiile cu părinții lor. Ei nu sunt așa apropiați cum suntem noi, adulții se gândesc cum să ducă o viață fără griji odată ce copiii lor împlinesc 16-18 ani. În Polonia, sunt tineri și de 30 de ani care încă trăiesc sub aripa părinților. Extremele nu sunt niciodată bune și, din păcate, atât polonezii, cât și britanicii le ating destul de des.”

Viktoria: „Din momentul în care am ajuns în Regatul Unit al Marii Britanii, am început să observ câte diferențe sunt între poporul englez și cel bulgar. Este normal să ți se pară ciudat când auzi că părinții britanicilor sunt un fel de bănci, singura diferență fiind că nu îți confiscă bunurile în cazul în care ai întârziat cu plata ratei. Spun că este normal să ți se pară ciudat pentru că noi venim dintr-o țară în care părinții se sacrifică întreaga viață pentru copiii lor.”

Este clar că, în acest caz, românii și englezii ocupă poziții aflate la extreme. Poate odată cu trecerea anilor, acum că foarte mulți români vin să muncească în UK, fiecare va prelua ceva din atitudinea celorlalți, astfel încât să se ajungă la o cale de mijloc.

Autor articol: Loredana Petrescu


Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

O parere la “Împrumut de la părinți. Cine are dreptate: românul sau englezul?!”

  1. Mihaela Spune:

    Interesant…
    Sunt curioasa ce fac copii englezi cu părinții care se îmbolnăvesc si nu-si mai permit sa se întrețină, oare îi lasă sa se descurce singuri!?

Spune-ti si tu parerea!