Începe programul Fostering

Articol publicat in sectiunea Acte, Diaspora, Poveşti româneşti pe data 1 decembrie 2014

Din dragoste, aţi avea grijă de un copil care nu este al dumneavoastră? Aveţi o cameră liberă în casa în care locuiţi? Aveţi experienţă cu copiii? Sunteţi o persoană atentă la curăţenie? Veselă? Şi răbdătoare? Atunci aveţi şanse reale să vă număraţi printre primii părinţi Foster români din Marea Britanie.

MY Romania Group este în căutarea a patru persoane sau a patru familii care vor să facă parte din programul MY Romania Fostering. Un nou proiect comunitar, unic, menit să ajute copiii români care se află în situaţii dificile.

Odată intraţi în tipare, MY Romania Fostering vă oferă trei zile de training complet şi pregătirea dosarului pentru interviul cu reprezentanţii Consiliului Local, cei care hotărăsc dacă sunteţi potriviţi programului. Acest program nu implică niciun cost, însă este important să ştiţi că cerinţele sunt foarte stricte şi numai cei care se încadrează perfect vor reuşi.

În prezent, sunt peste 300 de copii români care au nevoie de o familie. Acest program se realizează cu sprijinul guvernului britanic şi poate dura de la câteva zile (cel cu regim de urgenţă) şi până la câţiva ani. Părinţii Foster vor primi săptămânal câteva sute de lire de la autorităţile britanice.

Iris Radulian, coordonatoarea proiectului, vă oferă, prin intermediul unui amplu interviu, toate informaţiile necesare. Pentru mai multe detalii, o puteţi contacta la numărul de telefon 07856516312.

————————————–

Fostering-ul NU înseamnă adopţie!

 

Este calea prin care o familie sau o persoană are grijă de copilul altcuiva în perioada în care părinţii naturali ai acestuia nu pot face acest lucru. Fostering este echivalentul termenului românesc de „asistent maternal”.

————————————–

 

Diaspora Românească: Cum a pornit ideea acestui nou proiect pentru comunitatea românească?

Iris Radulian: Ideea o aveam de mai multă vreme, dar abia acum am început să o concretizăm. Am deja un master în Ştiinţe Politice şi Diplomaţie în Londra şi m-am gândit să fac un master în Asistenţă Socială (Social Work). Momentan sunt în anul II, an terminal la London Metropolitan University şi mă aflu în procesul de a-mi alege o temă pentru lucrarea de dizertaţie. M-am gândit şi am ales Fostering-ul pentru comunitatea românească. Pornind de la faptul că există un articol de lege în Children Act 1989 care spune că statul britanic trebuie să aibă foarte mare atenţie de copiii ale căror familii trec prin momente dificile. Ei nu trebuie să fie dezrădăcinaţi brusc, întrucât acest lucru poate avea un impact psihologic enorm asupra lor.

————————————–

„Pentru că lucrez cu foarte mulţi copii din comunitate şi, în acelaşi timp, cu consiliile locale, am întâlnit foarte mulţi lideri din alte comunităţi care deja fac acest lucru. Acum sunt într-o strânsă colaborare cu comunitatea albaneză, cu comunitatea cehă şi cu comunitatea din vestul Africii. Ele au deja agenţii de Fostering pentru oamenii lor. Pentru că eu abia în luna august îmi voi lua licenţa, autorităţile locale mi-au spus că îmi dau voie să pornesc doar cu patru copilaşi pentru început.”

Iris Radulian, coordonator program MY Romania Fostering

————————————–

 

D.R.: În ce fel de condiţii apelează statul britanic la un părinte Foster?

I.R.: De exemplu, în cazul în care ar fi vorba despre un copil român: părinţii au un accident de maşină, ce se întâmplă cu copilul? A doua zi de dimineaţă, el nu poate fi trimis într-o familie de indieni. Copilul acela se sperie, pentru că miroase altfel, arată altfel, mâncarea este altfel, decorul  este altfel, limba este altfel. Ar fi un şoc cultural. Şi atunci ce se poate face pentru acel copil? Să găsim o familie cu acelaşi background. Dacă nu găsim români, căutăm est-european, adică bulgar sau slovac. Şi dacă nici aşa, găsim englez. Şi dacă nici englez, atunci african. Şi dacă nu găsim african, atunci căutăm asiatic.

 

D.R.: Care este ajutorul pe care MY Romania Fostering îl oferă celor interesaţi?

I.R.: Menirea mea este să dau anunţ în comunitate şi să găsesc cele mai potrivite familii. MY Romania Fostering oferă trei zile de training complet, pregătirea dosarului pentru Social Service (Consiliul Local) care va decide dacă persoanele sau familiile sunt potrivite programului şi asigură 24 de ore de asistenţă cu vorbitor de limba română. Vizitele la domiciliu vor fi săptămânale. Echipa MY Romania Fostering va fi alături de cei care se vor înscrie în program. Va fi practic podul de legătură între familii, copil şi consiliul local. Acest proiect este vizat şi se află în umbra altor agenţii din alte comunităţi care au experienţă în acest domeniu. Eu lucrez în colaborare cu aceste comunităţi.

 

D.R.: Care sunt cerinţele pentru cei care vor să facă parte din acest program?

I.R.: Cea mai importantă cerinţă pentru cei care vor să facă parte din program este să aibă o cameră liberă în casă. Condiţiile igienice trebuie să fie bune. Să nu existe gândaci, mucegai, pentru că am avut astfel de cazuri şi am refuzat. Nu trebuie să fie căsătoriţi, poate fi şi un single parent (părinte singur), poate avea orice fel de orientare sexuală şi poate avea orice fel de religie. Este important să aibă experienţă cu copiii şi să se vadă clar dorinţa de a ajuta un copil aflat la nevoie. Este nevoie de cazier (DBS check), dar şi de un nivel mediu al limbii engleze în cazul în care preferă copiii non-români.

 

D.R.: Care este remuneraţia pe care o primesc părinţii Foster?

I.R.: Potrivit legilor din Marea Britanie se oferă o alocaţie săptămânală. Pentru copiii între 0 şi 5 ani se oferă 385 de lire, pentru copiii între 6 şi 17 ani se oferă aproape 500 de lire. Din această sumă se deduc cheltuielile precum haine, mâncare sau rechizite şcolare, în funcţie de vârsta copilului. Alocaţiile săptămânale depind foarte mult de gradul de risc, dar şi dacă există sau nu dizabilităţi. Sunt şi copii care au probleme fizice sau emoţionale şi atunci banii sunt mai mulţi, pentru că este mai mult de muncă cu ei.

 

D.R.: Este important ca părinţii Foster să nu aibă un job, ca să poate avea grijă de copii?

I.R.: MY Romania Fostering pliază necesităţile faţă de posibilităţi. Cerinţele sunt foarte stricte. Oamenii trebuie să înţeleagă că acest program nu este o afacere, deci nu trebuie să renunţe la jobul lor ca să aibă grijă de un copil. Pot lucra în continuare, dar, în acelaşi timp, trebuie să îngrijească şi acel copil. Noi nu vrem să stricăm ritmul unei familii, tocmai de aceea evaluarea este foarte importantă. Dacă, de exemplu, ca părinte Foster primeşti în grijă un bebeluş, va trebui să stai cu el şi să renunţi la muncă. Oamenii trebuie să ia în considerare dacă oare se merită să facă asta din punct de vedere financiar, dacă se plictisesc acasă şi vor să se întoarcă la serviciu şi tot aşa…”

————————————–

„Eu merg acasă la familiile interesate să devină părinţi Foster, deja am fost la foarte multe cereri. În urma unei discuţii de o oră, deja pot să cântăresc foarte bine situaţia. Există familii care fac lucrul acesta doar pentru bani. Ori acest lucru nu este o afacere. Un copil nu este un business. Noi trebuie să ne asigurăm că acel copil primeşte o familie, o casă, dragoste, atenţie. Nu invers. Hai că iau un copil ca să primesc bani şi să îi trimit în România ca să îmi pun termopane la vilă. AŞA NU! Aici nu poate păcăli nimeni pe nimeni! În funcţie de acest lucru se decide dacă acea familie este acceptată sau nu.”

Iris Radulian

————————————–

 

D.R.: În ce constă acel training pentru familiile sau persoanele acceptate?

I.R.: Sunt trei săptămâni, mai exact trei zile, pentru că totul se va desfăşura în fiecare sâmbătă. De dimineaţă de la ora 9 şi până seara la ora 6. Este un training intensiv, cu mai multe familii de alte naţionalităţi, cu asistenţi sociali, dar şi cu autorităţile locale. La training se explică de ce au ajuns copiii în astfel de cazuri, ce se aşteaptă de la părinţii Foster, care este temeiul legal al acţiunii, ce drepturi are persoana Foster, cum să te porţi cu copilul, dar şi cum să menţii o barieră emoţională. Încercăm să facem şi un training asupra ataşamentului emoţional şi comportamentului în familie ca familia respectivă să nu se ataşeze prea mult de acel copil. Fostering nu înseamnă adopţie. Acel copil se poate întoarce oricând la familia sa.

————————————–

„După acest training se face o evaluare. Ne asigurăm că oamenii au înţeles, după care familiile sau persoanele primesc un certificat. Un atestat care este recunoscut la orice council din UK. Cei care primesc acest certificat nu trebuie să rămână doar cu agenţia noastră. Programul acesta nu implică niciun cost, totul este gratuit.”

Iris Radulian

————————————–

 

D.R.: Ce urmează după acest training?

I.R.: După primirea certificatului începe practic ceea ce noi numim „build up the case” – pregătirea dosarului. Noi ne vom ocupa de dosar, care va include toate actele necesare. De exemplu, dovada că acea familie are o casă. Trebuie să existe minimum un an de zile contract. Trebuie să existe un contract cu landlord-ul sau cu agenţia pe minimum 12 luni. Documente de la GP care să ateste că poţi lua în îngrijire un astfel de copil. Venitul tău, cât de bine cunoşti limba engleză, ce lucrezi, unde lucrezi, scrisoare de recomandare de la prieteni sau vecini cum că eşti o persoană de bună calitate. Şi tot aşa, este o listă întreagă. Cu acest dosar, familia merge la un interviu cu cei de la council (autorităţile locale) Familiile vor fi însoţite în tot acest proces, nu vor fi singuri. Abia atunci se va decide. Pot fi răspunsuri negative. Într-adevăr, este complicat, dar noi ne asigurăm că totul este ok.

 

D.R.: De ce nu a existat un program Fostering în comunitatea românească până în prezent?

I.R.: Pentru că noi am devenit membri cu drepturi depline abia în ianuarie anul acesta. Dacă cineva ar fi vrut în 2012 sau 2013 să aplice la acest program, trebuia să dovedească, să arate că este rezident al Marii Britanii, adică să fi avut acei cinci ani de şedere în UK. Mulţi români nu au avut sau nu au ştiut.

 

D.R.: Câţi copii români sunt în astfel de situaţii şi care sunt motivele pentru care au ajuns în grija statutului?

I.R.: Acum sunt peste 300 de copii români care au probleme. Copii care fie au fost abandonaţi, fie părinţii sunt la închisoare, fie provin din familii cu violenţă domestică. Şi atunci au fost luaţi de către autorităţi, pentru că mediul unde se aflau nu era unul adecvat unde să crească. Autorităţile locale au acum dreptul asupra lor.

 

D.R.: Care sunt tipurile de Fostering de care vă ocupaţi?

I.R.: Sunt trei tipuri de Fostering de care noi ne ocupăm. Emergency Fostering (Fostering la nivel de urgenţă). Se întâmplă un accident, părinţii sunt la spital. În astfel de cazuri, copilul ajunge la părinţii Fostering în câteva ore sau a doua zi. Short Time Fostering (Fostering pentru o perioadă scurtă). O familie care întâmpină probleme şi atunci copilul trebuie să stea o lună de zile la părinţii Fostering. Şi Long Time Fostering, care se poate derula pe câţiva ani.

————————————–

Întregul proces durează câteva luni

 

„Tot procesul acesta poate dura între 5 şi 6 luni, din momentul în care eu merg în vizită la o familie şi până când aceasta primeşte copilul. În medie, cam jumătate de an. Familia sau persoana Foster nu are responsabilităţi maternale şi paternale. Are dreptul să se răzgândească şi să refuze.”

Iris Radulian

————————————–

 

D.R.: Ce alte lucruri mai implică în a fi persoană Foster?

I.R.: Familiile pot accepta sau refuza prezenţa la Curte, pentru că acel copil aparţine statului, iar la Curte se va decide viitorul lui. Ca de exemplu, custodia. Ca persoană sau familie Foster, ai posibilitatea de a fi chemat în Curte pentru diferite mărturii. Sunt situaţii în care statul acuză părinţii naturali de abuz sexual. Fiind Foster, încerci să urmăreşti evoluţia copilului. Dacă se trezeşte noaptea, dacă plânge, dacă e speriat de anumite gesturi. Persoanele Foster pot veni în curte pentru astfel de mărturii. Numai dacă vor! La fel şi în ceea ce priveşte contactul cu părinţii naturali. Acel copil prin lege trebuie să îşi vadă părinţii adevăraţi… în funcţie de caz. Ca familie Foster ar trebuie să raportezi nişte lucruri dacă le vezi, dacă eşti îngrijorat de anumite lucruri. De exemplu, dacă seara vă uitaţi la televizor, iar copilul îţi spune, aşa mă bătea şi pe mine tata, atunci tu trebuie să ţii cont de lucrul acesta şi să transmiţi mai departe ca noi să ştim cum acţionăm pentru siguranţa copilului.

————————————–

Fostering-ul NU este o afacere!

 

„Până în prezent au fost 13 familii interesate, dar multe au picat deja testul curăţeniei şi al spaţiului. Multe familii se implică doar pentru bani. Îşi pun copilul să doarmă în pat cu ei, pe bunica să doarmă cu mătuşa şi aşa eliberează o cameră. Nu funcţionează aşa! În timpul celor 13 interviuri am identificat acest lucru. Lumea încearcă să se înghesuie prin casă, ca să facă rost de o cameră. Consiliul nu e prost şi te refuză! Fostering-ul nu este o afacere!”

Iris Radulian

————————————–

 

Mai multe amănunte despre programul Fostering puteţi citi accesând link-ul: Programul Fostering: peste 300 de copii români au nevoie de o familie

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!