Întâlniri improbabile

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 27 decembrie 2015

londra_intalnire prieteni vechi

Știți poanta cu românul și finlandezul care se întâlnesc într-un bar din Scoția? Cică amândoi cunoșteau același irlandez. Astfel de întâmplări nu sunt, însă, doar de natură umoristică, ci provin din experiențe reale, după cum aflăm și de la câțiva români care au călătorit prin lume.

Dacă ținem cont de suprafețe, întinderi, cifre și statistici, lumea în care trăim este mare. Uneori, însă, anumite întâmplări ne duc la altă concluzie și ni se pare că dintr-o dată nu mai suntem șapte miliarde de oameni pe planetă. Parcă dintr-o dată globul s-a micșorat și s-a mișcat în așa fel încât să te întâlnești într-un punct arbitrar de pe Terra cu prietenul din copilărie. În astfel de momente, lumea este într-adevăr mică!

De la un tânăr român ce locuiește la Londra am aflat că recent a avut trei întâlniri cu același prieten, în trei locuri diferite, fără absolut nicio planificare sau cunoștință despre planurile celuilalt. „M-am întâlnit cu el la Cluj, când mergeam spre casă la Iași. Apoi, când am revenit la Londra, m-am întâlnit cu el pe stradă în Hammersmith, o zonă în care nu locuim niciunul. Și la două săptămâni după aceea, pe cine văd pe plajă la Brighton, la zece pași de mine? Pe același amic, cu care, de când am schimbat locuința în Londra, nu mai ținusem legătura”, ne spune Marius.

 

Peste ocean și înapoi

Am mai întrebat în stânga-dreapta și am aflat că astfel de întâlniri nu sunt așa rare precum ne-am aștepta. Iar (im)probabilitatea întâmplării pare să depășească pe cea a câștigului la loterie! Un român stabilit la Londra care a călătorit la New York în anii ’90 a avut o surpriză similară cu a lui Marius, dar mult mai mare, când a avut o întâlnire neașteptată cu un prieten pe care și-l făcuse acolo.

„Prin 1994 eram la New York. Acolo am lucrat la tonete de hot-dog stradale și m-am împrietenit cu un coleg român care și el lucra acolo, un profesor de educație fizică. M-am înțeles foarte bine cu el. Dar eu n-am mai stat mult la New York, în 1995 m-am întors în România, cu ideea că mă voi duce din nou în America. Asta nu s-a mai întâmplat și legătura cu acest român s-a rupt”, ne spune Adrian, care acum este stabilit la Londra.

El a ajuns pe pământ britanic în 1999 și a început să lucreze în Londra. „Într-o zi, în drumul spre muncă, mergeam cu autobuzul pe Strand, în centrul Londrei, și mă uitam pe geam, așa pierdut puțin. Am văzut o siluetă de om și am avut un fel de tresărire, parcă îmi adusese aminte de ceva. M-am uitat mai bine și nu mi-a venit să cred când mi-am dat seama că e chiar el, prietenul de la New York. Am coborât la prima stație de autobuz și m-am grăbit să îl prind din urmă”, ne mai spune Adrian.

Reîntâlnirea celor doi a fost emoționantă, pentru că niciunul nu știa de celălalt de ani de zile. După ce s-au văzut în Londra, cei doi și-au spus că de atunci trebuie să păstreze legătura.

 

Între miracol și dezastru

„E miraculos ce s-a întâmplat, pentru că se poate întâmpla să stai cu o cunoștință pe aceeași stradă și să nu știi de prezența lui acolo. El o ia la stânga când tu o iei la dreapta sau, pur și simplu, nu te mai uiți atent, pentru că de multe ori mergi grăbit, ai alte gânduri, te uiți în jos… În momentul acela, în autobuz, puteam să mă uit într-o cu totul altă parte”, ne mai povestește Adrian. Deși prietenul lui s-a mutat ulterior în Spania, cei doi au menținut legătura, scriindu-și și telefonând chiar și în ziua de azi.

Unele întâlniri improbabile pot fi mai de bun augur decât altele. În unele cazuri, protagoniștii își doresc să nu se fi întâmplat. Acesta este și cazul unor consăteni care s-au întâlnit la Londra, dar nu unde și-ar fi dorit să se vadă. Marin locuia în Londra și într-o bună zi s-a dus „la fete”, după cum zice el, adică la prostituate. Pe cine a întâlnit acolo? Printre fetele celor care așteptau clienți, acesta o vede pe o fată de la el din sat, care, când l-a văzut, nu știa cum să se facă nevăzută.

—————————————

„Părinții ei știau că stă la Londra, dar nu știau ce face fata lor. Și ea, când m-a văzut, s-a rușinat că acum vor afla. S-o fi gândit că la Londra cine o cunoaște? Când am fost următoarea dată acasă, am glumit de asta cu alții din sat, dar până la urmă, cred că au aflat și părinții ei.”

Marin

—————————————

 

O viață schimbată

Însă pentru Valeriu, un alt român care locuiește în metropola britanică, întâlnirea lui neașteptată cu un prieten vechi a fost providențială. El trăia la Londra de câțiva ani, dar situația lui era destul de precară. Nevorbind engleza decât foarte puțin și din cauza vârstei mai înaintate, românul avea și nu avea de lucru, iar la un moment dat a ajuns să locuiască în adăposturi pentru persoane fără casă.

„Viața mea nu era prea bună în acel moment. Într-o zi de primăvară, în 2012 însă, mergeam pe Oxford Street, mergeam pierdut gândindu-mă la cum îmi voi găsi de lucru. Prin fața mea a trecut un om, la care m-am uitat bine, nu știu de ce. Am făcut un gest și atunci și el s-a uitat la mine, și era să treacă mai departe, dar l-am oprit. A fost o clipă care mi-a schimbat drumul și viața, pot spune. S-a dovedit că omul era un coleg de la facultate din România, un egiptean cu care făcusem Ingineria pe vremea comunismului”, ne povestește Valeriu.

—————————————

„De la momentul acela, totul s-a schimbat. Colegul meu pe care ultima dată îl văzusem în urmă cu aproape 40 de ani e foarte bine așezat la Londra și vorbește engleza la perfecție. El mi-a deschis drumul spre o viață mai bună, m-a ajutat să îmi găsesc o casă și să mă pun pe picioare. Cu recomandări din partea lui am găsit și de lucru în locuri bine plătite, ca tâmplar, și nu a mai trebuit să fac munca cea mai grea, de salahor. Cred că Dumnezeu a fost cel care mi l-a pus în cale.”

Valeriu

—————————————

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!