Internetul ca spaima

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 5 iunie 2011

Spaimele mediatice fac parte din istoria planetei noastre si au ca numitor comun faptul ca nu se adeveresc decat in foarte mica proportie. Orice modificare tehnologica atrage un val de spaime, un presentiment de cataclisme si o ciudata certitudine ca tot ce a fost se duce de rapa, fiindca viitorul va inghiti totul, iar cine nu se va adapta va fi blestemat sa incremeneasca intr-un prezent fara durata si fara iesire. Conform acestui reflex al evolutiei prin catastrofa, teatrul trebuia sa fi disparut demult, inghitit de cinematograf, iar acesta, la randul lui, trebuia sa fie demult amintire, fiind anihilat de tehnicile CD, DVD si, evident, internet. Mass-media n-a scapat nici ea acestei logici. Presa scrisa ar fi trebuit sa nu mai existe inca din momentul inventarii radioului, iar acesta n-ar mai fi putut supravietui dupa aparitia televiziunii. Constatam, astazi, ca din nenumaratele disparitii nici una nu s-a produs si ca societatea moderna asimileaza si pastreaza toate formele de comunicare, creand un vast univers de tehnici complementare. Fireste, tirajele ziarelor nu mai sunt atat de nebune, iar audienta radioului nu mai este chiar atat de spectaculoasa, dar, pana la urma, toate formele de arta, cultura si comunicare validate in timp au ramas, in proportii si ipostaze diferite fata de vremurile tineretii lor.

Cea mai recenta dezbatere, atat in UK, cat si in celelalte state occidentale, este orientata spre iminenta disparitie a cartilor, al caror loc il ia, treptat, internetul. Totusi, realitatea de pe strada si din biblioteci arata mult mai calma. Se tipareste, se citeste, se cumpara carte buna, carte clasica, dar si carte noua, carte de copii, carte universitara. Lansarile continua sa atraga lume, nici mai multa, nici mai putina decat in ultimii douazeci de ani. E adevarat, bibliotecile virtuale castiga teren, dar extrem de incet si doar pentru o minoritate de cititori. Ca instrument de studiu cartea ramane esentiala, iar ca mijloc de divertisment lucrurile stau cam la fel. Oricat am citi pe net, in majoritatea cazurilor nu carti citim, ci documente de servici, mail-uri, stiri, forumuri, bloguri. Interactionam mai mult decat contemplam. Starea de lectura se potriveste foarte putin cu „starea de calculator”, inevitabil grabita, ademenita de mesaje, de dialog, de miscare virtuala, de neintrerupta noutate. Desigur, se poate citi o carte pe laptop sau chiar pe telefon. Dar aceea nu mai e chiar carte, e o suita de fragmente prea virtuale ca sa fie asimilate ca un text coerent. Lectura pe monitor este, sigur, un tip de viitor. Dar celalalt, complementar, va ramane pentru multa vreme, inca, rasfoirea lenta, ca o respiratie, a unui text adunat in clasica, ademenitoarea carte.


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!