Interviul: testul suprem cu stres și emoții

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 24 mai 2016

job interview4

Când vine vorba de un interviu de angajare, românii iau în serios și cel mai mic detaliu care i-ar putea ajuta să primească în cele din urmă jobul pentru care au aplicat. Cel puțin așa vorbesc trei românce care au fost de acord să ne povestească cum a decurs o zi în care au trecut și prin apă, dar și prin foc. În Marea Britanie, candidatul este analizat din prima secundă în care a pășit în încăperea unde se desfășoară interviul. Orice contează, spun românii care au participat la astfel de competiții. Ținuta, atitudinea, felul în care vorbești și te comporți cântăresc enorm în deciziile angajatorului.

Un lucru important pe care l-au observat românii este că experiența contează foarte mult doar într-o meserie de bază, cum ar fi de exemplu domeniul construcțiilor sau IT, în rest, aproape în oricare alt sector, companiile oferă training plătit.

 

E greu sau ușor să devii secretară?

Orice interviu de angajare se lasă de cele mai multe ori cu mari emoții pentru cel care urmează să îl susțină. E în natura lucrurilor să simțim aceste stări, este de părere Irina, o tânără de 29 de ani din Brașov, care s-a angajat de curând ca secretară pentru o clinică dentară privată din centrul Londrei. Nu i-a fost ușor, însă acum, când privește în urmă, mărturisește că nici foarte dificil n-a fost interviul pe care l-a susținut.

„Noi, românii, avem în general cultură generală și cred că asta ne ajută extrem de mult. Ne duce mintea, suntem mereu cu un pas înainte și asta se observă cu ochiul liber, mai ales dacă te afli în fața unui angajator. Interviul pentru postul de secretară a fost cel mai oficial, să îl numesc așa, pe care l-am avut de când mă aflu în Londra. Poate de aceea l-am tratat cu maximă seriozitate, emoții, stres, nedormit, nemâncat. Jobul… nu pare poate la prima vedere, unul ideal, dar pentru mine, a fost ceea ce mi-am dorit. Bine plătit, la jumătate de oră de casă și part-time, pentru că am nevoie de mai mult timp liber pentru școală. Deci, într-un cuvânt, ideal! Am aplicat, am trimis CV-ul și în două zile, am primit un e-mail în care m-au anunțat că am fost selectată pentru un interviu face to face, cum îl numesc ei. Bineînțeles că m-am prezentat ca scoasă din cutie. Știam că imaginea contează extraordinar de mult, așa că am pus amprenta pe trăsăturile fizice, pe atitudine, postură, gesturi”, ne povestește tânăra de 29 de ani din Brașov.

Interviul propriu-zis a durat aproximativ o oră și jumătate, ne povestește Irina. „În primă instanță, unul dintre manageri a avut CV-ul meu în față și m-a întrebat despre fiecare lucru în parte: joburi anterioare, ce făceam, cum era, de ce am plecat, ce îmi plăcea cel mai mult, dar și să numesc trei lucruri care îmi displăceau. Apoi a trecut prin cursurile mele. Și acolo a trebuit să spun ce m-a determinat să aleg respectivul curs. Nu știu când a trecut o oră. Nu aș fi crezut niciodată că aș putea vorbi o oră despre CV. În 5 minute… aș fi terminat tot. Dar a fost mai mult o conversație despre fiecare punct în parte. Asta a fost prima parte a interviului. În a doua parte au fost lucruri practice. A trebuit să răspund la telefon (o doamnă din administrație suna de pe telefonul ei mobil și vorbea cu mine), să iau notițe, să schimb programări, orele programărilor. Au vrut să vadă cum mă descurc atât în fața unui calculator, dar să îmi testeze și limba engleză. Și cam asta a fost tot. Am uitat să precizez că am fost în total nouă fete. Iar ei au avut nevoie doar de două. După două zile, m-au sunat și mi-au spus că… m-au ales. A urmat o săptămână de training plătit, în care am stat lângă o altă secretară care era mai veche acolo și practic, ea mi-a arătat tot ce trebuie să știu și tot ce trebuie să fac. Asta a fost tot.”

—————————————

„Dacă privesc în urmă acum, nu pot să spun că a fost ușor, pentru că m-am stresat enorm, dar nici greu nu a fost. Cred că a contat îndemânarea, faptul că am zâmbit, că am fost deschisă și că mi-am dat interesul. Experiența nu știu cât a contat, pentru că acesta este oarecum primul job de birou în Londra.”

Irina, 29 de ani, secretară

—————————————

 

Un zâmbet și ai luat jobul ca sales assistant

Uneori, când te afli în căutarea unui loc de muncă, norocul contează mai bine de 50% din obținerea jobului, cel puțin aceasta este părerea Alinei, o tânără de 22 de ani din Iași, care lucrează în prezent pentru un magazin de haine renumit, aflat pe Oxford Street.

„Acum, majoritatea magazinelor, dar și firmelor nu prea mai acceptă CV-uri și te sfătuiesc să aplici online. Doar câteva încă mai sunt de acord și îți primesc CV-ul, însă nu știi niciodată ce se întâmplă cu acesta și dacă ajunge pe mâinile cui trebuie. Eu am început acest job, ca sales assistant, în urmă cu două luni de zile. Chiar am depus în acea perioadă extrem de multe CV-uri online, am mai lăsat și prin magazine, pe la pub-uri și coffee-shop-uri și nu mă contactase nimeni. În ziua aceea, mă aflam întâmplător cu o prietenă pe Oxford Street, am văzut magazinul de haine și am intrat, pur și simplu, să mă uit la o pereche de blugi. Instantaneu, mi-am adus aminte că am CV-urile la mine, m-am îndreptat către doamna care era la ghișeu și am întrebat-o extrem de frumos dacă pot lăsa și eu un CV. Mi-a răspuns extrem de politicos că este bine venit și m-a întrebat dacă am mai lucrat în domeniu… am fost sinceră și i-am spus că nu. Nu știu cum și în ce fel, nu știu ce am spus sau cum am spus, dar după vreo două-trei minute, doamna s-a prezentat… mi-a spus că este managerul care răspunde de magazin, că au locuri disponibile și că îmi oferă un job. Cum de? Doar pentru că am zâmbit tot timpul, că am fost sinceră și deschisă și că s-a simțit bine în prezența mea. Și asta a fost tot. Ăsta a fost interviul meu… nu m-aș fi gândit niciodată că este posibil așa ceva”, ne povestește tânăra de 22 de ani din Iași.

—————————————

„Tot în acea perioadă, am fost la un interviu pentru un post de secretară la firma de construcții a unui român. Chiar a fost destul de dificil, pretențiile destul de mari, iar salariul era unul mic de tot: 6 lire pe oră și nici măcar nu mă angaja. Pe când acum sunt plătită cu 8 lire  pe oră și am și contract. Românii care fac recrutări în Anglia… chiar ridică pretenții inutile.”

Alina, 22 de ani, sales assistant

—————————————

 

Un interviu… practic

Nici CV-ul și nici măcar cunoștințele de limba engleză nu au contat foarte mult pentru Lavinia, o româncă de 30 de ani din Satu-Mare, care a obținut de curând un job într-o florărie din zona Greenwich. Tânăra iubește arta și asta a fost suficient.

„O colegă de școală, urmez un Wedding Planner Master la Kings College, mi-a spus de acest job, și anume o florărie vintage în sud-estul Londrei. Noi avem câteva site-uri specifice unde putem găsi locuri de muncă în domeniul nostru. Interviul nu a fost unul special. Nici nu prea am vorbit foarte mult, ci am avut de făcut câteva aranjamente florale. Deci, a fost mai multă practică.  Mi s-au dat câteva detalii, anumite flori, anumite culori și cam atât. Unul dintre aranjamente era pentru un magazin, altul pentru o nuntă și ultimul să îl fac după imaginația mea, dar să păstreze un aer de vintage. Cert este că șefei de acolo i-a plăcut foarte mult ce a ieșit din mâinile mele și mi-a dat jobul. Chiar mi-a spus că nu sunt singura româncă ce a lucrat pentru ea și că preferă să angajeze români în acest domeniu, pentru că sunt creativi”, ne spune Lavinia.

—————————————

„În acest domeniu contează foarte mult lucrurile practice pe care le faci. Nu prea există interviuri lungi, pentru că angajatorul vrea să vadă de ce ești în stare înainte să te angajeze. De cele mai multe ori ți se cere un portofoliu sau ți se dau câteva probe practice. În asta constă un interviu…”

Lavinia, 30 de ani, wedding planner

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu
Etichete: , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!