Interviurile pentru un job: ba scurte, ba lungi, stresante sau relaxante…

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti, Resurse joburi pe data 10 noiembrie 2015

interviu stresant_job

În Londra, un interviu de angajare se lasă de cele mai multe ori cu mari emoții pentru cei care sunt în căutarea unui job. Și totuși, pe lângă aceste sentimente normale de neliniște pe care le trăiește oricine în astfel de momente, există și alte stări pe care unii români le-au simțit când s-au aflat față în față cu angajatorul.

„Interviul meu a fost unul foarte lung, a durat patru ore. M-a întors pe toate părțile, am avut multe sarcini de îndeplinit”… „În zece minute am terminat tot, nici nu am apucat să mă așez pe scaun bine că mi-a spus că asta a fost tot”… „A fost cel mai stresant interviu. Nici nu mi-am imaginat vreodată că poate exista așa ceva”… „Mie mi s-a pus muzică de relaxare și apoi mi s-a spus că va fi o discuție liberă și să nu fiu stresat.”

Iată câteva dintre experiențele pe care le-au avut câțiva români atunci când s-au prezentat la un interviu de angajare. Poveștile lor și stările pe care le-au trăit în acele zile încărcate cu emoții le aflați pe larg chiar de la ei…

 

Un interviu prea lung…

De câteva luni de zile, Livia, o româncă în vârstă de 28 de ani din București, lucrează pentru o cunoscută agenție de turism britanică. A terminat un colegiu în domeniul turismului (Travel&Tourism – South Thames College) în Londra și imediat a început să aplice pe internet la joburile disponibile. Iar telefoanele nu au întârziat să sune…

„Am intrat pe gumtree, pe indeed, pe Cv Library și am început să trimit aplicații în fiecare zi. După care am început să primesc e-mail-uri și telefoane pentru a mă prezenta la interviuri. Cele mai multe dintre ele au fost chiar la telefon și au durat în jur de jumătate de oră. În funcție de interviul telefonic, mergeai mai departe la cel față în față. Într-o zi m-au sunat reprezentanții departamentului de recrutare ai unei agenții de turism destul de cunoscută în Marea Britanie. Mi-au spus că CV-ul meu a fost selectat și că următorul pas este un interviu telefonic. Am stabilit o zi și o oră împreună și am fost sunată de către ei. Un interviu telefonic destul de ciudat. Nu m-a întrebat nimic despre mine, despre studii… nimic despre CV. Au fost în jur de cinci întrebări, de fapt cinci situații, și eu a trebuit să explic cum aș proceda dacă m-aș întâlni cu astfel de lucruri. Ce ai face dacă un client își vrea banii înapoi pentru că a găsit o ofertă mai ieftină. Ce ai face dacă sună un client foarte nervos că a ajuns în vacanță, dar serviciile nu sunt cele descrise în pachet… în mare parte, cam așa sunau întrebările. Terminând un curs în acest domeniu, multe dintre aceste situații le știam de acolo. Am învățat cum să rezolvăm și astfel de situații. La nivel de scenariu bineînțeles, dar m-au ajutat. Am dat răspunsuri clare, am punctat câteva cuvinte importante în acest domeniu, cum ar fi comunicarea, să ne punem mereu în pielea clienților etc. și astfel m-au selectat pentru ultima etapă: interviul final, față în față. M-am bucurat tare mult. La fel ca și la interviul telefonic, mi s-a dat o dată, o oră și o adresă și în ziua cu pricina m-am prezentat acolo. Mai erau și alți candidați, în jur de 12-15 oameni. Primul test din interviu a durat jumătate de oră și ne-au dat să rezolvăm niște calcule… de fapt niște probleme de matematică. Testele acestea arătau exact ca în culegerile de matematică din școală… sunt patru persoane, plătesc în euro, un euro valorează atâtea lire, vacanța costă 500 de lire. Cât trebuie să plătească? Ceva asemănător. Unele erau mai ușoare, altele mai grele. După care a urmat un alt test, tot de jumătate de oră, de engleză. Apoi au fost întrebări… era o minge cu tot felul de domenii pe ea și ne-au pus să aruncăm mingea aceea de la unii la alții, să ne alegem un domeniu și să vorbim puțin despre alegerea noastră. Au urmat apoi câteva roles play – scenarii. Ne-au împărțit în echipe de câte două persoane și trebuia să jucăm niște roluri. De exemplu, eu sunt clientul și colegul este agentul de turism și aveam tot felul de situații… a fost totul destul de intens. Nu am avut decât cinci minute la dispoziție. Practic, ne-a testat imaginația, rapiditatea… a fost interesant, dar intens”, ne povestește Lavinia despre cum a decurs doar prima parte a interviului pentru jobul său.

După toate aceste teste de matematică, engleză, alegeri, scenarii și roluri, interviul era doar la jumătate, spune tânăra din București.

„După două ore de teste și roluri am avut o pauză de 15 minute și ne-am întors înapoi în sala unde se desfășura interviul. A urmat o oră de muncă în echipă. Am fost împărțiți în patru echipe și ni s-au dat tot felul de teste. De ascultare, de rapiditate, să găsim avantaje, dezavantaje ale unor situații. Pentru fiecare test eram punctați. Destul de intensă și partea aceasta a interviului. După care a urmat interviul individual față în față. Ce pot să spun… am ieșit cu toții pe hol, erau patru birouri mai mici și patru persoane care intervievau. Cea care m-a intervievat pe mine a fost destul de plăcută. Nu m-a întrebat nimic de CV. Avea dosarul meu în față, însă întrebările au fost generale. De ce vreau să lucrez pentru ei, dacă știu câteva lucruri despre ei, ce calități cred că am pentru acest job… lucruri din acestea”, ne spune Livia.

—————————————

„A fost cel mai lung interviu din viața mea. Nu m-am gândit niciodată că un interviu poate dura aproape cinci ore. Când le-am povestit prietenilor despre acest aspect, reacția lor a fost: Te angajezi la NASA? O companie mare așa procedează când începe recrutările. Testează tot. Oricum, a fost o zi epuizantă. Am fost la interviuri la viața mea, și chiar la multe, dar nu am stat niciodată cinci ore…”

Livia, 28 de ani, despre cel mai lung interviu din viața sa

—————————————

 

Cel mai scurt interviu

De câteva luni bune și Gabi se află în căutarea unui job. Tânăra în vârstă de 35 de ani a lucrat în contabilitate în România vreme de zece ani, iar de curând a terminat un curs de profil, în Londra. Cursul se numește AAT, iar Gabi spune că a studiat totul online, de acasă. Astfel că, în ultimele luni de zile, a tot aplicat și a tot trecut pragul multor companii.

„Numai săptămâna trecută am fost la trei interviuri, în zone diferite ale Londrei. Unul era pentru un job la o companie destul de mare în Canary Wharf, altul era pentru un market unde trebuia să mă ocup de invoice-uri, iar cel de-al treilea pentru un indian care avea un depozit, o afacere pe ebay. Vreau să spun că la niciunul nu am stat mai mult de 15 minute. Nici nu apucam să mă așez pe scaun că deja mi se spunea că asta e tot și că mă vor contacta. Practic, s-au uitat pe CV-ul meu și m-au întrebat așa aleatoriu câte ceva. Ce am făcut în România… ce fel de contabilitate, unde am lucrat aici, dacă am făcut voluntariat… și gata. Unii au vrut doar să mă vadă. M-au întrebat de cât timp sunt în Anglia și pentru cât timp mai stau. Și atât. Nimic altceva. Am rămas de-a dreptul uimită să văd că atât companiile mari, cât și cele mici merg pe interviuri de 10 minute”, ne spune Gabi despre experiența sa în ceea ce privește interviurile la care s-a prezentat în ultima vreme.

—————————————

„În zece minute am terminat tot, nici nu am apucat să mă așez pe scaun bine că mi-au spus că asta a fost tot. Nu m-au întrebat nimic de experiența mea, de cursul pe care l-am făcut aici. Cred că doar au vrut să mă vadă la față…”

Gabi, 35 de ani

—————————————

 

Prea stresant. Prea dificil

Nu de multă vreme, Laurențiu, un român în vârstă de 33 de ani, a trecut prin cel mai dificil interviu de angajare. Tânărul a aplicat pentru un job la aeroportul Heathrow, pentru o companie aeriană pe cât de importantă, pe atât de cunoscută în Marea Britanie. El spune că nu o să uite niciodată ziua aceea, iar interviul a fost cel mai stresant din câte a crezut el vreodată că există.

„Eram în jur de 50-70 de persoane selectate pentru interviul final. Fiecare candidat în parte avea de parcurs un interviu față în față cu reprezentanții companiei aeriene… În cele din urmă a venit și rândul meu. Nu sunt convins dacă cea care se afla în fața mea era o angajată a companiei aeriene sau dacă era o actriță, pentru că era foarte bună la mimat situații. Am tras un bilet dintr-un bol, l-am citit și mi se cerea… Cum procedezi cu un pasager care plătește 10.000 de lire ca să ajungă în Las Vegas și în timp ce așteaptă avionul are de-a face cu câțiva copii foarte gălăgioși în sala de așteptare… copiii strigă, zbiară, zburdă pe acolo, iar pasagerul este foarte iritat. Ce faci? Ai două minute să îl calmezi. Iar doamna respectivă care se afla în fața mea s-a transformat, pur și simplu, și la față și la voce și a început la propriu să țipe la mine. S-a transformat în presupusul pasager. Am rămas de-a dreptul șocat de ce se întâmplă. M-am controlat și am încercat cât am putut să nu mă afecteze țipetele și urletele, pentru că din figura aceea foarte drăguță și finuță a devenit o persoană cât se poate de agresivă, ca să mă sperie, să intru în rol. Ți se cerea ca și tu la rândul tău să intri în rolul tău, să nu te sperii, să nu te panichezi, să nu devină contagioasă agresivitatea pasagerului și să îl calmezi”, ne povestește Laurențiu despre cel mai stresant interviu al său.

—————————————

„Chiar a fost un interviu dificil. Erau teste din acestea practice foarte expresive. Știu că după mine a urmat o altă candidată care trebuia să aibă de-a face cu un pasager care se afla sub influența băuturilor alcoolice. Nu știu cum s-a descurcat, că eu am ieșit imediat afară să mă mai calmez…”

Laurențiu, 33 de ani

—————————————

 

Interviul 3 în 1

De câteva luni de zile, Cami, o româncă de 25 de ani, lucrează ca secretară într-o clinică din centrul Londrei. Pentru ea interviul de angajare a fost „nici prea greu, dar nici prea ușor”: „M-au chemat la interviu și am fost intervievată de trei persoane: de manager, de managerul echipei în care sunt și de o a treia persoană cu o funcție mai mică. Nu pot să spun că a fost greu, pentru că eu am avut experiența interviurilor anterioare, care au fost destule. Practic, am avut de prezentat toată experiența mea de muncă. De asemenea, am și explicat tot ceea ce făceam la fiecare job. Apoi m-au întrebat dacă știu ceva despre poziția pentru care am aplicat, dar și despre companie. Și le-am spus că tot ceea ce cunosc este ceea ce am citit pe internet, iar despre job ceea ce afișaseră ei pe site-ul cu locuri de muncă”, ne spune românca.

 

Cel mai relaxant interviu

În luna iunie, Anca, o tânără de 24 de ani din Iași, s-a prezentat la un interviu de angajare pentru a lucra ca Sales Assistant pentru o firmă de haine care are magazine peste tot în Londra. Interviul a fost… pe muzică.

—————————————

„Poate am avut eu noroc… pentru că am dat interviul cu unul dintre managerii magazinului unde lucrez și acum. Mai erau și alți candidați care erau intervievați de alte persoane din firmă. Am intrat în birou, omul m-a invitat să iau un loc, m-a servit cu bomboane și ceea ce mi s-a părut de-a dreptul ciudat de interesant a fost că asculta muzică. Era din aceasta de relaxare, ZEN. Chiar m-a întrebat dacă mă deranjează, după care mi-a spus să vorbesc despre mine, ce vreau eu… să mă prezint oarecum. Am spus despre studii, despre experiență. M-a întrebat de unde sunt și când a aflat că din România, mi-a spus că are trei prieteni români. Totul a decurs așa, de la sine. La final mi-a spus că acesta este scopul lor atunci când intervievează, de a face totul cât mai prietenesc, ca oamenii să se simtă în largul lor și să nu fie tensionați. Chiar am rămas impresionată…”

Anca, 24 de ani

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!