Întoarcerea în România

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 10 noiembrie 2014

Alegerile prezidențiale prin care trecem în aceste două săptămâni fac ca sistemul electoral românesc să trosnească din toate încheieturile. Și trosnește cu un zgomot infernal, trosnește lent și

fără oprire, devenind o formă de bruiaj neîntrerupt și obsesiv pentru toți cei care urmăresc ce se întâmplă în aceste zile în România. La aceste alegeri, absolut toată lumea e nervoasă și aproape toată lumea are dreptate. Cei care le organizează lucrează strict în cadrul unei legi votate în Parlament, pe care nimeni nu s-a gândit s-o schimbe. Abia acum neajunsurile ei au ieșit în evidență. Legea precizează toate detaliile imposibil de modificat altfel decât prin altă lege, detalii care au devenit handicapuri în derularea normală și rapidă a procesului electoral. Ora deschiderii și ora închiderii secțiilor de votare, fără nicio clauză care să poată prevedea, în cazuri de forță majoră, modificarea acestora. Obligația comisiilor electorale din străinătate să procedeze exact ca și comisiile din țară în cazul listelor suplimentare, scriind milioane de cuvinte care fac ca timpul de așteptare să fie delirant. Legea nu prevede nicio diferență între votul din țară și cel de „afară”, deși e limpede că în țară lucrurile merg rapid, iar „afară” nu au cum. Până când toate datele de identitate prevăzute de lege sunt completate de mână de fiecare membru al comisiei și semnate de votant nu se poate merge în cabina de vot. Majoritatea procedurilor rămase neschimbate de decenii par a avea două scopuri : 1. să aducă membrii comisiei de votare la o stare de oboseală în care nu mai înțeleg nimic și 2. să încetinească la maximum ritmul în care se votează. Există, totuși, o logică în acest haos, o logică îndreptată spre evitarea fraudelor, indiferent de consecințele secundare. Dar tocmai consecințele secundare au dus la izbucnirile înregistrate în marile orașe europene. Fiindcă ele duc, toate, spre timpul de așteptare în fața unei ștampile care nu vrea să se miște de pe masa comisiei electorale, în fața unei presiuni uriașe a votanților. Tehnica votării nu este adaptată realității din teren, lucru care poate fi ușor ameliorat pentru turul doi, dar e greu să fie radical schimbat. Dar, dincolo de aspectele tehnice invocate aici, s-a conturat o realitate covârșitor de intensă: românii din străinătate vor să voteze pentru ideea lor de Românie. Replica unui interlocutor al ziarului nostru rezumă excelent această realitate: „Vreau să votez pentru o Românie în care să mă întorc.”

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!