Intoarcerea

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 6 noiembrie 2011

Ziarul nostru a scris, doua saptamani la rand, despre un subiect pe care toti romanii plecati din tara il poarta cu ei, uneori constient, alteori nu. Dar el ramane prezent noapte si zi, fara sa devina neaparat un puseu de dramatism. Intoarcerea. Nu exista plecare fara ipoteza intoarcerii, si, de obicei, visam aceasta intoarcere ca pe o victorie. Uneori, ea ramane suspendata in aerul rarefiat al ipotezelor, fara sa prinda vreodata o forma concreta. Decidem sa nu ne mai intoarcem, dintr-o sumedenie de motive si nimeni nu ne pune la zid pentru asta. Suntem liberi. Suntem atat de liberi incat adeseori nu mai stim ce sa facem cu libertatea asta, nu gasim calea care s-ar putea chema destin, sovaim intre a mai ramane un pic, a mai ramane pana cand reusim, a mai ramane pur si simplu sau, dilema obsesiva, a ne intoarce. Despre intoarcere se vorbeste rar, si atunci se vorbeste mai mult ca despre o infrangere.

S-au strans, in paginile ziarului, multe marturisiri. Unele s-au adunat in cartea Sandei Pralong, „De ce m-am intors in Romania”. S-au adunat, in aceasta carte, marturisirile unor personalitati cunoscute sau cu sanse de a deveni astfel. O mica felie de glorie. Ii ramane presei misiunea de a contura dimensiunile reale ale fenomenului si de a da cuvantul „anonimilor”, care sunt, de multe ori, la fel de bine sau mai bine plasati in ecuatia afirmarii si chiar a analizarii acestei afirmari. Din cate rezulta din materialele adunate pana acum, intoarcerea este un capitol de viata la fel de incitant ca plecarea si arata destul de rar ca o infrangere. De obicei, ea arata ca o pagina noua, pentru care viata in strainatate ne-a pregatit indeajuns. Fiindca, fara exceptie, ne intoarcem profund schimbati. Aducem cu noi aerul proaspat al vietii ca lupta, experienta unor civilizatii avansate, mestesugul unei meserii pe care am ajuns sa o stapanim. Am plecat ucenici, ne intoarcem maestri. Nu ne mai impresioneaza balbaielile politice, nu ne mai captiveaza framantarile fara substanta ale unui cotidian anost. Vrem sa construim. Am revenit fiindca am simtit ca avem ceva de construit in tara si ca, daca noi nu o facem, nimeni nu o va face in locul nostru. Evident, putem esua. Nimeni nu ne garanteaza succesul doar fiindca ne-am intors de pe alte meleaguri. Dar, intorcandu-ne, ne-am asumat o noua batalie. Vrem sa fim auziti. Vrem sa contam. Intr-un fel, intoarcerea e o alta plecare. Avem de redescoperit Romania. Mai mult, avem de schimbat Romania. E o miza care merita, pe deplin, aventura intoarcerii.


Etichete: , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!