INTRE CIVILIZATIE SI SFIDARE

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 23 septembrie 2012

Diaspora romaneasca_Intre civilizatie si sfidare1

 

Modele negative si… eroi

 

Unii dintre cei care au parasit Romania pentru Marea Britanie percep aceasta tara doar ca pe inca o aventura. Este o noua viata, intr-o alta societate, unde nimeni nu ii cunoaste. In consecinta, isi pot duce traiul cum doresc, fara a trebui sa mai tina cont de acea „gura a lumii” de care se fereau, in mod traditional, acasa.

Pentru altii insa, Regatul Unit este un altfel de inceput de drum… Acestia incearca, dimpotriva, sa devina indivizi sociali integrii, care se comporta exemplar, respectandu-si semenii si savurand beneficiile vietii civilizate.

„Sunt roman si indiferent unde voi trai si ma voi stabili o sa fiu mereu mandru ca m-am nascut in Romania. Insa, cu mare parere de rau, spun ca am vazut in Londra foarte multi conationali care, dupa parerea mea, nu stiu cum au ajuns aici. Cum au reusit sa inchirieze o casa, cum au reusit sa isi gaseasca un loc de munca. Sincer! In conditiile in care nu cunosc nici macar un cuvant in limba engleza. Nu mai zic sa inteleaga. Nu au nici macar un act. Singurul lor scop este de a munci in constructii pentru a castiga bani; dar nici macar acel card CSCS, necesar pe santier, nu reusesc sa il obtina, chiar daca li se ofera inclusiv posibilitatea sa dea acest test in limba romana.”

Cu parere de rau, asa vorbeste Radu A. despre multi romani pe care i-a intalnit in decursul celor opt ani de zile de cand traieste in Londra.

 

Ultimul la munca, primul la critica…

Radu are 36 de ani si in prezent este inginer in constructii pentru o companie din Brazilia care are filiale peste tot in lume, inclusiv in Marea Britanie. El ne-a dezvaluit ultima sa experienta care i-a inspirat parere de rau si dezamagire pentru un roman… Iar cele intamplate i-au intarit parerea pe care o avea deja formata…

S-a intamplat in urma cu doua luni, pe un santier de constructii din zona centrala a Londrei, South Kensighton. „Imi pare rau cand spun aceste vorbe, dar am intalnit un roman in luna august care m-a revoltat… Era de doi ani in Londra. Nu vorbea absolut deloc limba engleza, nu avea nici macar cont bancar, fusese la testul pentru obtinerea cardului CSCS de cinci ori si nu il luase. Lucra pe actele unui var de-al sau. Nu stiu cum, pentru ca si ruda sa (varul) lucra pe acelasi santier, dar la alta companie. Astfel ca, in permanenta, trebuia sa fie cineva cu el ca sa ii poata traduce din engleza in romana sarcinile pe care le avea de facut. Pe langa toate aceste lucruri, in loc sa isi vada de treaba, el era tot timpul nervos si suparat. Avea impresia ca lui i se dadea tot ce era mai greu de lucru si ca el munceste mai mult decat ceilalti.

Noi lucram intr-o echipa, eram patru romani si restul brazilieni, adica in jur de 20. In fiecare zi, tanarul despre care va povestesc ne spunea ca o sa se certe cu supervisor-ul si ca o sa ii aduca la cunostinta ca multi dintre brazilieni pierdeau vremea pe santier. Stateam si ma intrebam: cum sa se certe cu supervisor-ul, in conditiile in care el nu vorbea deloc engleza?”, concluzioneaza Radu A.

 

„Diploma” de… protectia muncii

Radu a incercat sa il ajute pe colegul sau roman sa se acomodeze… „Ii repetam mereu ca ar fi ideal sa se bucure ca are un loc de munca si astfel isi poate plati chiria si restul cheltuielilor, in conditiile in care situatia lui era destul de incerta”, insista inginerul. A urmat, insa, o intamplare care l-a indignat de-a dreptul…

„Trecand peste toate, ceea ce m-a lasat fara cuvinte a fost reactia pe care a avut-o acest baiat in ziua in care a avut loc «Protectia muncii» sau acel «Induction», despre care a auzit oricine a lucrat in constructii. Practic, managerii companiei iți explica tot ceea ce este legat de siguranta ta pe un santier si cum trebuie sa lucrezi, care este echipamentul necesar… Apoi ti se pun intrebari prin care urmaresc sa afle daca suferi de vreo boala si, in final, trebuie completat un formular. Tanarul nostru coleg roman a avut din nou nevoie de ajutorul unuia dintre noi, el nestiind ce anume trebuie bifat in acel formular. Iar la sfarsit, dupa ce s-a terminat aceasta prezentare si am iesit cu totii din sala respectiva, omul nostru nu mai putea de fericit…Spunea la toata lumea ca «a luat Induction-ul». Credea ca a fost un test foarte greu si confunda acele formulare, semnate pe propria raspundere, cu un fel de diploma. Urmatoarele cateva zile a spus tuturor romanilor de pe santier, starnind hohote de ras, ca el «a luat Induction-ul». Ba chiar mai mult, si-a sunat familia, rudele din tara repetandu-le acelasi lucru… In cele din urma, noi i-am explicat ca nu ar trebui sa fie mandru de acest lucru, pentru ca este ceva minor, nesemnificativ. Este, pur si simplu, un lucru obligatoriu pe care trebuie sa il faca orice muncitor. Dar… tot degeaba…”, mai povesteste Radu A.

 

 

Dincolo de indiferenta cotidiana…

 

„Eroii” de zi cu zi isi fac de obicei aparitia in timpul unor evenimente violente sau deranjante, care au loc in spatiul public. In astfel de situatii, avem de ales intre a face ceva sau a trece mai departe. Societatea urbana ne-a invatat cumva sa nu ne asumam niciun risc, sa trecem mai departe fara mustrari de constiinta. Suntem grabiti, ocupati sau preocupati cu ale noastre, nu mai observam decorul. Totusi, in momente extreme, exista si oameni care aleg sa actioneze, sa incerce sa-si ajute seamanul, chiar daca acesta este un strain de pe strada. Si, uneori, acesti oameni sunt romani…

 

Un roman de prima pagina

Povestea lui Adrian Manu s-a aflat in urma cu un an, timp de mai multe zile, pe prima pagina a ziarelor britanice. El a fost considerat atunci unul dintre eroii revoltelor care au dus la incendierea mai multor cladiri din Londra, in august 2011.

Romanul Adrian Manu avea 38 de ani, fiind originar din judetul Valcea. Traia in capitala Marii Britanii de patru ani si muncea in constructii. Cotidianul The Guardian a fost primul care a relatat detalii despre imprejurarile care l-au facut celebru, timp de cateva zile, pe constructorul din Romania. Jurnalistii au aflat atunci ca el este omul care o salvase de la moarte pe o femeie ce s-a aruncat de la etajul unei cladiri in flacari. Poza socanta cu femeia in aer, printre limbile de foc, a facut inconjurul lumii. Totul s-a intamplat in cartierul Croydon din partea sudica a Londrei.

Tanara se numea Monika Konczyk si sosise in Marea Britanie in urma cu cateva luni. Prietenii polonezei au povestit cum femeia ingrozita striga dupa ajutor de la fereastra situata la etajul unu al cladirii, cand un grup de apropiati au ignorant sfaturile politistilor si au improvizat o saltea pe trotuar pentru a-i amortiza caderea. Privitorii o indemnau pe femeia de 32 de ani sa sara, iar aceasta si-a dat drumul pe copertina unui magazin si a ajuns in bratele romanului. Adrian a declarat ca femeia, desi socata, a refuzat sa fie transportata la spital.

„Suntem vecini. Nimeni nu este erou”, a spus atunci romanul, cu modestie. Declaratia sa a fost preluata in mai multe ziare din Marea Britanie si Romania. Presa britanica i-a numit atunci eroi si pe membrii comunitatii turce, care s-au organizat exemplar in incercarea de a-si apara prietenii aflati in zonele de conflict din cartiere londoneze.     

 

Salvatorul din King’s Cross

Romanul Andrei J. a ales sa intervina pentru un om mai slab, in timp ce acesta era agresat, intr-o sambata insorita, pe cand se plimba in vecinatatea celebrei gari londoneze King’s Cross.

„Era destul de populata aleea pe care mergeam, pe marginea canalului, si, la un moment dat, am auzit o voce mai ridicata strigand si injurand. Am ajuns la sursa sunetului si am vazut un barbat intre doua varste, care striga si il impingea cu piciorul pe un altul, mai batran, ce statea pe jos. Victima era un om al strazii, dupa cum arata cartonul pe care dormea si zdrentele insirate in jurul sau, pe jos. Eram singur si nu imi suradea ca agresorul sa se ia de mine, dar vorbele dezgustatoare pe care i le spunea… si mai ales faptul ca il lovea, m-au infuriat foarte tare. M-am intrebat in gand: «Sa ma risc; sa nu ma risc?». Dar am intervenit si i-am spus pana la urma agresorului sa inceteze. Am ridicat vocea la el, dar am incercat sa-l calmez. Interventia mea nu i-a placut deloc, s-a infuriat si mai rau. Norocul meu a fost ca mai veneau din spate alti oameni si un grup de trei englezi s-a implicat in aceasta altercatie; si m-au scos si pe mine din toata tevatura. Fiind mai multi, scandalagiul s-a convins ca nu le va tine piept”, isi aduce aminte Andrei J.

Dupa incident, Andrei J. s-a bucurat nu numai ca batranul fara casa a scapat de agresivitatea celui mai tanar, dar s-a bucurat si de faptul ca a scapat el insusi: „Am avut un noroc mare, chiar nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nimeni nu intervenea, agresorul avea un avantaj al alurii destul de serios fata de mine.” Episodul nu a avut urmari grave, dar cu siguranta gestul lui Andrei J. a fost curajos, in contextul londonez, unde adesea stirile se refera la situatii in care alti „buni samariteni” devin victime, uneori chiar si in cazuri soldate cu moartea.

————————————–

„In viata mea nu am vazut oameni care sa zambeasca atat de des cum o fac londonezii, desi am fost cu ceva timp in urma si in Olanda, in Germania, in Austria… Sau poate mi se pare mie pentru ca m-am obisnuit cu lumea stresata, iritata, mereu pusa pe harta din Romania. Englezii sunt calmi, relaxati, sunt binevoitori, sunt amabili. Si desi in Londra este o populatie cosmopolita, toata lumea se intelege bine. Nu exista discriminare, nu exista prejudecati.

Sunt ‘nspe mii de nationalitati, culturi, religii – dar toata lumea traieste in pace si in armonie. Iar in topul cuvintelor, cel mai des se aud «sorry» & «thank you!». Londonezii sunt politicosi pana in maduva oaselor… Fata de «Da’ da-te dom’le mai incolo! Nu vezi ca nu am loc?» – cred ca vi se par prea binecunoscute cuvintele.”

Sursa: „Comportament: Romani vs Englezi”, postare de pe website-ul Aliceinwonder.net, ianuarie 2012

————————————–

 

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autori articol: Anamaria Sandra, Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!