INVESTEȘTI ÎN CASA ÎNCHIRIATĂ?

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Reportajul săptămânii pe data 2 februarie 2015

Diaspora romaneasca_Investesti in casa inchiriata1

 

Costurile ascunse ale chiriei

 

Investiţiile din buzunarul propriu sunt inevitabile odată cu mutarea într-o casă închiriată, în condiţiile în care cele mai multe locuinţe oferite spre închiriere în Marea Britanie se află „într-o stare jalnică”, afirmă cu convingere Cosmin T., un român de 34 de ani care trăieşte la Londra. El a ajuns la această concluzie după ce a fost chiriaş cu acte în regulă timp de aproape 15 ani.

 

Şocul mutării în chirie

„Pentru unii români, momentul mutării într-o casă proaspăt închiriată reprezintă realmente un şoc!”, susţine Cosmin. Acesta enumeră câteva dintre cele mai frecvente probleme pe care chiriaşii le descoperă, de regulă, după ce au semnat contractul şi au primit cheile „noii locuinţe”: prezenţa şoarecilor sau a gândacilor, igrasia din pereţii locuinţei, defecţiunile la robineţi, ferestrele montate „de mântuială, prin care intră frigul” sau problemele cu încălzirea. Lor li se mai pot adăuga suplimentar şi „eventuale dificultăţi cu vecinii”.

Toate acestea sunt imprevizibile şi greu de anticipat, atrage atenţia românul de 34 de ani. „Când cineva caută o casă de închiriat, acesta este nevoit să ia decizii pe baza unor vizite superficiale. El nu poate să îşi dea seama de anumite neajunsuri profunde ale locuinţei. Problemele majore apar în timp, la câteva zile, săptămâni sau luni după momentul mutării”, precizează Cosmin T.

————————————–

„Toate problemele identificate înainte de închirierea unei locuinţe trebuie trecute în contractul de închiriere, cu termene de rezolvare precise. În plus, trebuie prevăzute şi clauze referitoare la eventuale întârzieri sau abateri de la termenele respective şi chiar şi penalizări constând în diminuarea sumei de plată a chiriei, pentru cazurile în care proprietarul nu îşi respectă promisiunile.”

Din sfaturile lui Cosmin T., un român care stă în chirie de 15 ani la Londra

————————————–

 

Imigranţii şi piaţa chiriilor

Numărul mare de imigranţi din Regatul Unit şi în special din Londra întreţine o piaţă extrem de competitivă a închirierilor de locuinţe, aceasta fiind principala cauză a stării deplorabile a caselor destinate pentru a fi închiriate. „La Londra se închiriază aproape orice fel de spaţiu locativ. Nu contează în ce condiţii se află. Dacă eşti proprietarul unei încăperi pe care vrei să o închiriezi, vei găsi cui să o dai. Eventual, mai laşi din preţ, dar nu există riscul ca aceasta să stea neocupată. De aceea, proprietarii nu sunt preocupaţi să facă investiţii, dimpotrivă… Ei cheltuiesc sume minime, adeseori insuficiente, şi totuşi găsesc în permanenţă chiriaşi”, spune Cosmin T., care a locuit în chirie în ultimii 15 ani, în metropola de pe Tamisa.

Românul cu experienţă bogată de chiriaş are propriile recomandări şi sfaturi pentru ca cei care vor să închirieze o casă în Marea Britanie să evite eventualele neplăceri care pot apărea ulterior: „În momentul când cauţi o casă de închiriat este bine să îţi faci o listă cu tot ceea ce crezi că este important pentru confortul propriu. Iar când vizitezi o locuinţă, să verifici cu răbdare şi cu minuţiozitate toate cele conţinute pe listă. Iar dacă îți place locuinţa, dar sunt şi anumite probleme, să vorbeşti cu proprietarul, să-i expui toate nemulţumirile pe care le ai. Şi să nu laşi nimic să rămână doar la nivelul de promisiune…”, este îndemnul lui Cosmin T. pentru românii care trăiesc în chirie pe tărâm britanic.

————————————–

„Aveţi grijă că cei mai mulţi proprietari de locuinţe închiriate sunt speculanţi. Ei au rate de plătit la bancă şi tot ce îi interesează este să obţină profit maxim, făcând investiţii minime.”

Cosmin T.

————————————–

 

 

Chiriaş de cursă lungă

 

Investirea banilor proprii într-o locuinţă închiriată, oriunde în Marea Britanie, pare un gest firesc şi de bun-simţ pentru numeroşi români care stau în chirie, în aceeaşi casă, pentru o perioadă îndelungată de timp. Aceeaşi atitudine este, însă, considerată inutilă şi „risipitoare” de către migranţii plecaţi din România doar pentru a face bani, pe termen limitat, înainte de reîntoarcerea în ţara natală.

 

Termen scurt sau termen lung?

„Cine stă pe termen scurt în chirie nu are rost să facă investiţii în casa respectivă. În acelaşi timp, pentru cei care iau o locuinţă în chirie pentru mai mulţi ani, nu cred că este nimic deplasat dacă se decid să cheltuie 1.000 sau 2.000 de lire sterline”, apreciază Teofil C., un român care a locuit timp de şapte ani în aceeaşi casă, undeva în nordul capitalei Marii Britanii. „La urma urmei, dacă ți-ai lua de la început o casă super confortabilă şi cu condiţii excelente de locuit, chiria ar fi mai mare. În consecinţă, aceeaşi bani s-ar consuma prin plata chiriei mai ridicate, în timp…”, continuă argumentaţia acestuia.

„În plus, dacă chiar faci investiţii mari, este bine să faci o înţelegere cu proprietarul, aşa încât suma respectivă să ţi se deducă treptat, prin reducerea chiriei lunare”, mai sugerează bărbatul, indicând o soluţie de compromis pentru recuperarea investiţiei.

Teofil C. nu a procedat însă aşa, pe vremea când era chiriaş român la Londra…

 

1.500 de lire sterline din buzunarul propriu

„Eu ştiam că am să stau în aceeaşi casă pe termen lung şi am fost de acord să investesc. Erau lucruri care nu ţineau neapărat de proprietar, dar pe care am vrut să le fac pentru mine şi familia mea”, se destăinuite Teofil C. În cei şapte ani petrecuţi în aceeaşi locuinţă, el a zugrăvit pereţii încăperilor şi a întreţinut permanent grădina, cheltuind bani din buzunarul propriu.

„Curtea era dezafectată când m-am mutat în casa respectivă. Iar eu îmi doream o curte ca lumea, în care să îmi petrec cu plăcere cât mai mult timp. Aşa că am investit de la început 1.500 de lire sterline”, îşi aduce aminte Teofil.

Românul s-a văzut nevoit să facă şi alte investiţii în casa în care a locuit timp de şapte ani. De multe ori, el a fost pus în situaţia de a plăti bani pentru că proprietarul refuza să îşi îndeplinească obligaţiile. „Pe parcurs, multe lucruri s-au degradat. Vorbeam cu proprietarul şi îi spuneam care sunt problemele, dar acesta fie nu venea cu bani, fie îmi trimitea lucrători incompetenţi. Proprietarul fiind pakistanez, de câte ori trebuiau făcute lucrări în casă, îmi trimitea muncitori constructori conaţionali cu el. Iar aceştia ba nu se ţineau de cuvânt, adică nu veneau la data şi la ora stabilită, fie veneau fără scule şi nu rezolvau treaba. De multe ori am făcut eu lucrările, apelând la constructori români”, povesteşte Teofil.

————————————–

„În general, proprietarii locuinţelor date în chirie în Marea Britanie sunt foarte mulţumiţi de chiriaşii români, pentru că aceştia întreţin bine casele. Am observat că cei care închiriază sunt dispuşi să ofere locuinţele românilor.”

Teofil C., românul care a stat în chirie la Londra, vreme de şapte ani, în aceeaşi locuinţă

————————————–

 

 

„Nu este casa mea”

 

„Am avut întotdeauna sentimentul că locuinţa închiriată în care stau nu este casa mea. De aceea am fost rezervat când a venit vorba de investiţii”, susţine Marius, un bărbat de 46 de ani. Acesta a venit în Marea Britanie din România în urmă cu aproape opt ani. De atunci, el a fost chiriaş în cinci locuinţe, în Londra sau în vecinătatea acesteia.

 

Chirie mică, cheltuieli nule

Marius a fost surprins de modul în care se închiriază casele la Londra, gata mobilate, cu veselă şi aparate electrocasnice în bucătărie, plus televizor, aspirator, plus toate dotările electronice şi aparatele electro-casnice necesare într-o locuinţă. Se întâmpla în urmă cu aproape opt ani, pe vremea când Marea Britanie se afla într-o perioadă de bunăstare şi nimeni nu bănuia încă declanşarea recesiunii ce urma să arunce economia în criză, la sfârşitul acelui an 2008.

„În prima zi când am ajuns aici (la Londra – n.r.), am făcut prima investiţie. Mi-am cumpărat farfurii, tacâmuri şi tot ce este necesar ca primă cheltuială pentru un bărbat singur ajuns într-o ţară străină. În aceeaşi seară însă, când am ajuns în casa în care urma să stau următoarele trei luni, am avut o mare surpriză: bucătăria era super-dotată cu tot ce trebuie şi nu aveam nevoie de absolut nimic în afară de pijamale şi haine”, îşi aminteşte Marius. Avea un pat într-o cameră în care mai stăteau două persoane, imigranţi şi ei, „dar din afara Uniunii Europene”. Iar casa era echipată cu tot ceea ce este nevoie, pentru începutul unei noi vieţi departe de România.

Marius îşi aminteşte că a trăit acolo primele săptămâni, până a reuşit să strângă bani pentru a-şi aduce în Marea Britanie soţia şi cei doi copii. Apoi au urmat alte locuinţe şi alte experienţe…

 

Investiţii neprevăzute

Prima locuinţă în care a locuit Marius împreună cu soţia lui şi cei doi copii ai lor, aici, în Regatul Unit a constat într-o cameră cu baie proprie, într-o casă în care fiecare încăpere era ocupată de chiriaşi. „Acolo am avut un pic de intimitate, pentru că aveam propria baie, dar nici acolo nu am investit aproape nimic. Camera era mobilată, iar bucătăria era comună. O foloseam pe rând. Am cumpărat totuşi primele oale, pentru că eram singura familie şi găteam pe mai multe zile. Şi atunci, ca să nu ţinem ocupate oalele care erau destinate spre folosinţa tuturor, am devenit proprietari de cratiţe proprii”, spune Marius cu haz.

Închirierea unei case numai pentru Marius şi familia lui a fost următoarea etapă importantă în experienţa de chiriaş a românului. „Am luat prima casă în chirie numai pentru noi imediat după ce soţia şi-a găsit un loc de muncă stabil şi ne puteam baza pe două salarii. Am fost foarte atenţi la preţ, pentru că aveam venituri mici. Aşa că ne-am ales cu o casă «la şosea» şi cu spaţiu comercial la parter. În consecinţă, nu aveam curte, nici frontal, nici în spatele clădirii. Totuşi, acolo am fost obligaţi să «investim». Asta pentru că era o casă foarte veche şi aveam «vizitatori». Fugeau şoarecii prin bucătărie, iar noaptea ieşeau goangele pe scări. Am stat acolo aproape doi ani şi am investit continuu în soluţii «împotriva dăunătorilor». Am devenit experţi în combaterea acestora. Şi cred că cei care s-au mutat acolo după noi au avut o problemă mai puţin de rezolvat”, continuă destăinuirea lui Marius.

 

„Confortul costă!”

„Confortul costă!”, spune o vorbă românească căreia Marius, românul stabilit în Londra acum aproape opt ani, i-a verificat valabilitatea. „În ultimii cinci ani, am locuit în două case cu două sau trei dormitoare şi curte, aşa cum mi se pare normal pentru o familie cu copii care se respectă. Am fost tot timpul precauţi, eu şi soţia mea, să nu cheltuim bani plătind lucruri de care trebuie să ni le asigure proprietarul. Dar anumite investiţii nu au putut fi evitate”, susţine bărbatul de 46 de ani.

„Nu am investit, de exemplu, atunci când au fost probleme cu acoperişul sau când pereţii din baie au fost cuprinşi de igrasie. În asemenea situaţii am dat telefoane nenumărate, până când l-am forţat pe proprietar să aibă o reacţie. Şi am aşteptat rezolvarea problemei, chiar dacă era inconvenabil şi a fost o situaţie de durată. În schimb, am cumpărat câteva piese de mobilier şi alte obiecte pentru a ne spori confortul. De asemenea, ne-am ocupat, pe banii noştrii, de întreţinerea grădinii. Am cumpărat pavele, mraniţă când a fost cazul şi numeroase plante. Iar când ne-am mutat, nu am luat mai nimic cu noi. Deci, a fost cumva o investiţie pe care nu am recuperat-o…”, concluzionează Marius.

El şi familia lui se gândesc acum să cumpere o casă numai a lor, apelând la un împrumut ipotecar. „De-abia atunci vom începe să investim «ca la casa noastră»”, adaugă românul.

————————————–

„Totul depinde de om… Eu zic că astfel de investiţii a banilor proprii într-o locuinţă închiriată trebuie făcute doar dacă se merită. Este vorba de priorităţile fiecăruia şi de propria filozofie de viaţă.”

Teofil C., românul care a stat în chirie la Londra, vreme de şapte ani, în aceeaşi locuinţă

————————————–

 

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!