Israelienii spionează. Arabii trag. Meciul începe

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 11 aprilie 2016

O sumedenie de lucruri se întâmplă, acum, în România, și mai toate dau cu minus. Nu ne mai iese socoteala. Ne știam scutiți de terorism, după vorba celebră a președintelui Johannis. Dar realitatea arată altfel. Nu în mod acut, dar cel puțin îngrijorător. Un român Oarecare (pun majuscule ca trimitere la melodia lui Smiley), unul dintre cei care nu-și scot mașina din parcare și își caută buletinul cu înfrigurare, se hotărăște să practice tirul. Merge la poligonul specializat în acest domeniu, din Timișoara, trage câteva cartușe supravegheat de instructor, și apoi îngheață. E o oră târzie, 22.40. Mai toți timișorenii dorm, fiindcă au o nouă zi de muncă în față. Sau cei care nu sunt prea stresați cu munca chefuiesc prin cluburi. Sau beau o bere proaspătă la terasele din centru. În fond, Timișoara era un oraș liber, în decembrie 1989, înainte ca țara românească să își dea seama că se întâmplă ceva. De atunci, o groază de lucruri se întâmplă întâi la Timișoara și mai apoi la est de oraș. Cum ar fi poligonul de tir. La o jumătate de oră de mers cu   mașina față de granița sârbă și de cea maghiară, Timișoara e locul ideal în care poți dispărea între trei frontiere. Tocmai aici, și cu totul întâmplător, arădeanul Sebastian Pop se pomenește trăgând cu pistolul alături de zeci de arabi care se antrenează amarnic. Uluit, își întreabă instructorul. Răspunsul e corect. Optzeci la sută din cei care se antrenează intens, zilnic, indiferent de costuri, sunt arabi. Arabii de la miezul nopții. Românii nu își permit acest lux. Poliția noastră abia dacă poate plăti douăzeci de cartușe pe lună. Poate informația nu e perfectă, dar ideea rămâne aceeași. Nu avem la buget atâția bani încât să ne antrenăm forțele de ordine, dar suntem nevoiți să acceptăm antrenamente bine țintite ale bunilor samariteni din Orientul Mijlociu. Pornesc, oare, din România, viitorii eroi ai ISIS? Poate că nu. Poate că exagerăm, văzând nebunia din Europa. Poate că suspectăm, în mod neîntemeiat, cetățeni din Siria sau Irak care trag, noaptea, cu revolverele în poligonul timișorean, așa cum alții stau la terase sau se duc la un concert rock. Fiecare cu pasiunea lui. Așa cum și israelienii au pasiunile lor, prima fiind Laura Kovesi. Ei nu trag cu pistolul, ci spionează electronic. Caută vulnerabilități. Greu de prins Laura Kovesi, fosta handbalistă cu maxima viteză de deplasare și cu aruncările cele mai grele la poarta adversă. Mișcare bună pentru SRI, care iese la înaintare și blochează atacul. Mi separe, totuși, că meciul abia începe.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!