JOBUL DE JOS, LA PUNGĂ GROS

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii, Resurse joburi pe data 16 iunie 2014

Diaspora romaneasca_Jobul de jos, la punga gros

Unele dintre cele mai bine plătite meserii din Marea Britanie nu sunt cele din domeniul bancar. Nici cele din faţa monitorului. Şi nici măcar cele care necesită ţinute „la patru ace”. Dimpotrivă! Munca de jos este şi apreciată şi foarte bine plătită de către englezi. Cel puţin aşa susţin unii dintre românii care au descoperit că nu un job la costum le aduce salarii mari, ci unul în salopete, în trening sau în haine de casă…

Domenii precum construcţiile, curăţenia sau îngrijirea copiilor sunt pentru unii cele mai bine plătite meserii, unde plata se face la oră şi începe de la 10 lire.

Diaspora Românească a stat de vorbă cu câţiva români care au dat fie servieta, fie pixul, pe o daltă, pe un biberon sau pe un aspirator. E muncă grea, spun aceştia, dar nu se plâng pentru că la fel de greu atârnă şi la buzunar….

 

 

Banul contează

 

Adio joburi de birou, adio interviuri pentru posturi de secretară şi bun-rămas poziţii precum cele din domeniul bancar. Nu un job la cravată şi la costum şi nici unul cu cămaşă asortată cu pantofi înalţi te face fericit vinerea, în ziua de salariu, spun unii dintre românii care au dat uitării domeniile „office” pentru meserii „mici”.

Banul contează, strigă ei, aşa că nu sunt deloc puţini cei care şi-au lăsat diplomele prin sertare şi s-au orientat către munca de jos… construcţii, curăţenie sau îngrijirea  copiilor sunt ramurile care le aduc românilor venituri mari. Mai mari decât un job pe scaun sau în faţa monitorului… Şi avem exemple concrete!

„De la 14 lire pe oră, în sus… stăm de vorbă”, aşa tratează unul dintre interlocutorii materialului nostru atunci când vine vorba de salariul său. Este tâmplar (carpenter) şi ştie că munca sa este grea… fizic, dar şi la buzunar. La fel şi soţia sa, Maria, croitoreasă de meserie, care a rupt un contract de muncă cu o firmă de haine renumită în lume şi a ales să aibă grijă de doi copii. Familia pentru care lucrează în prezent o plăteşte cu 13 lire pe oră, în timp ce firma de haine îi oferea doar 7 lire pe oră, deşi avea peste 20 de ani de experienţă.

 

„De la 14 lire pe oră în sus…”

În România muzician, în Anglia tâmplar. Marin P. este din Iaşi, are 43 de ani şi a ajuns în Londra în urmă cu şapte ani. De şapte ani lucrează aici în domeniul construcţiilor. S-a înscris la cursuri şi, de-a lungul timpului, şi-a cumpărat toate uneltele şi sculele necesare unui tâmplar. A cheltuit în jur de 3.000 de lire, însă spune, fără ocolişuri, că banii investiţi s-au întors înzecit. Tâmplăria este meseria prin care, dacă o faci cu plăcere, reuşeşti să economiseşti bani frumoşi, ne povesteşte românul…

„Credeţi că nu am vrut să renunţ la construcţii? Vai, dar de câte ori! E muncă grea… stau şi câte 10 ore în genunchi. Uneori lucrez în praf, alteori în frig, am mâinile crăpate şi sunt mereu murdar pe haine. Ce credeţi că mă ţine pe şantier? Bineînţeles că banii. Câştig bine. Chiar dacă primesc joburi prin agenţii, cer de la 14 lire pe oră în sus… altfel nu mă duc. Anul trecut am lucrat direct pentru o companie care m-a plătit cu 18 lire pe oră. A fost cel mai bine plătit job. Am avut de construit recepţia unui hotel, era numai din lemn… La final toată lumea a fost mai mult decât mulţumită pentru că totul a ieşit perfect. Trebuie să îţi placă ceea ce faci, trebuie să faci cu plăcere… altfel nu iese. Nu oricine poate lucra cu lemnul… Mie întotdeauna mi-a plăcut să recondiţionez un dulap, să schimb un sertar, să fac un raft şi aşa m-am orientat către această meserie… De multe ori am vrut să renunţ pentru că e muncă de jos şi aşa suntem construiţi noi oamenii, să ne dorim mereu ceva mai mult, să urcăm, să evoluăm. Însă mereu când mă mai apucau ideile acestea mă gândeam la motivele pentru care sunt eu aici: să câştig bani, să câştig bani mulţi şi să câştig foarte mulţi bani. Şi imediat îmi piereau gândurile… mai ales că ştiam de la cunoscuţi, prieteni, vecini, că un job obişnuit la bancă sau ca şofer este prost plătit… Să fim sinceri: nu îţi dă nimeni 14 pe oră… pe când eu nu lucrez mai jos. La ora actuală muncesc cu 16 lire pe oră, cu taxe reţinute. Ştiu meserie, fac orice mi se cere de bună calitate, am investit foarte mulţi bani în scule şi normal că îmi permit să cer. Plus că am şi calificări în domeniu. Nu cred că sunt tâmplari în Londra care muncesc cu mai puţin de 10 lire pe oră… În construcţii sunt foarte multe meserii foarte bine plătite. Electricienii, de exemplu, instalatorii şi mulţi alţii… ”, ne spune Marin, un român care lucrează în construcţii şi care momentan este plătit cu 16 lire pe oră.

———————————————–

„În Londra, dacă ai o şcoală, un curs sau o calificare la locul de muncă pe o meserie ca cea de tâmplar sau de electrician sau instalator sau painter… câştigi bani buni. Eşti plătit cu peste 10 lire pe oră… Un calcul simplu: la 10 lire pe oră, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, sunt 400 de lire săptămânal. Dacă mai lucrezi şi sâmbăta, ajungi la 500 de lire! La ce job obişnuit de birou eşti plătit aşa? Niciunul…”

Marin P., 43 de ani, tâmplar (carpenter)

———————————————–

 

Mai bine dădacă decât croitoreasă

În familia lui Marin banul cântăreşte foarte mult, astfel că şi soţia sa a renunţat la croitorie, meserie în care a lucrat 20 de ani. Deşi în urmă cu câţiva ani a fost acceptată să lucreze pentru o firmă de haine renumită în lume, românca de 40 de ani nu şi-a pus semnătura pe contractul de muncă… Era prost plătită, spune Maria.

„Cumnata mea a văzut un anunţ în care firma respectivă avea nevoie de o croitoreasă într-unul din magazinele sale de pe Oxford Street… Mi-a zis de anunţ, iar eu am mers şi mi-am lăsat CV-ul acolo. După două ore deja m-au sunat. Am fost la interviu şi mi-au spus despre ce este vorba: aveau nevoie de o croitoreasă care să stea în magazin pentru retuşuri, pentru scurtat… în cazul în care cerea un client astfel de servicii. Le-am spus de experienţa mea şi mi-au spus că pot începe de a doua zi. Bineînţeles că m-am bucurat tare mult. Primisem un loc de muncă în domeniul meu, era o firmă cunoscută, aş fi lucrat în centrul Londrei… dar… salariul era mult mai mic decât câştigam eu la acea vreme. Îmi dădeau 7 lire pe oră, iar eu munceam atunci în curăţenie… la case, şi eram plătită cu 10 lire pe oră. M-am gândit şi am pus totul în balanţă. E adevărat că acolo aş fi putut lucra de pe scaun, în curăţenie toată lumea ştie cum e… dar pentru mine nu a contat acest lucru foarte mult. La sfârşitul săptămânii mă interesează câţi bani am în cont, nu că lucrez pe Oxford Street. Şi am renunţat la job: nu m-am dus. Am rămas în cleaning… şi bine am făcut, pentru că, după câteva luni, m-am înscris la o agenţie de babysitter. Prin intermediul acesteia am făcut câteva cursuri… unul era pentru acordarea primului ajutor (Paediatric First Aid) şi alte două (Childcare Qualifications şi Nanny Qualification), care au durat trei zile. Totul a decurs aşa de repede că în câteva săptămâni deja lucram pentru o familie care avea două fetiţe mici. Primeam 11 lire pe oră. Asta se întâmpla în 2010. Ei bine, de atunci… sunt dădacă (nanny). Între timp am mai făcut un curs de câteva luni (Nursery Teaching Assistant), care m-a ajutat foarte mult… mi-am perfecţionat limba engleză, iar în prezent una dintre sarcinile mele este să fac temele cu copiii. De un an şi jumătate lucrez pentru o familie cu patru copii, 10 ore pe zi şi sunt plătită cu 13 lire pe oră. Asta este important pentru mine…”

———————————————–

„Vreau bani pentru că vreau să îmi permit să plec de două ori pe an în concediu câte două-trei săptămâni, vreau să îmi cumpăr ce îmi doresc, nu să stau şi să plâng prin faţa vitrinelor, vreau să îmi termin casa din România. Muncesc mult, cine nu ştie poate spune că este o muncă uşoară… dar nu e aşa. Ai foarte mare responsabilitate şi copiii te lasă fără pic de energie după o zi de muncă. Muncesc mult, dar sunt plătită bine. M-aş duce croitoreasă… să îmi fac meseria… dar mă plăteşte cineva cu 13 lire pe oră?”

Maria, 40 de ani, lucrează ca dădacă (nanny)

———————————————–

 

 

„Mai bine plimb câinii englezilor…”

 

În Londra, până şi plimbatul câinilor în parc este bine plătit. Mai bine decât un job la recepţia unui hotel, ne povesteşte Corina, o tânără de aproape 30 de ani din Galaţi. Ea a renunţat la jobul de recepţioneră şi a preferat să lucreze pentru câteva familii de englezi care locuiesc în Chelsea, unul dintre cele mai luxoase cartiere ale Londrei. Are grijă de casele acestora, iar în weekenduri le plimbă patrupedele. Sau chiar le duce la coafor…

„În curăţenie am început să lucrez în urmă cu patru ani… dintr-o întâmplare. Atunci cea mai bună prietenă a mea a plecat în România pentru câteva luni… era însărcinată şi a dorit să nască în ţară. Lucra pentru câteva familii de oameni bogaţi din Chelsea şi m-a întrebat cu câteva săptămâni înainte de a pleca dacă nu aş vrea să îi iau locul, mai ales că avea o familie care voia neapărat o româncă în casă… Nu prea voiam, dar m-a convins: cinci ore de curăţenie sâmbăta, 12 lire pe oră, plus o oră  pe care trebuia să o petrec cu cei doi câini ai respectivei familii în parc. Am decis să merg, nu câştigam foarte mulţi bani la hotelul unde lucram la recepţie. În jur de 1.100 de lire pe lună şi m-am gândit atunci că îmi prind bine nişte bani în plus. Şi aşa am început… o sâmbătă, două, trei, patru… opt, nouă, zece. Am prins drag de ei, ei de mine. Au o casă mare, dar curată şi nu mă spetesc prea mult cu munca… ceea ce este bine, plus că o oră, în fiecare sâmbătă merg cu cei doi căţei (un Bichon Maltez şi un Shih Tzu) în parc sau îi duc la coafor, unde sunt spălaţi, pieptănaţi, aranjaţi. Pentru ora aceasta primesc 10 lire. Uşor-uşor, familia pentru care lucrez şi în prezent m-a recomandat şi altor prieteni… Știţi cum sunt englezii… recomandarea cântăreşte mai mult decât un CV. După şase luni de zile am mi-am dat demisia de la hotel. Aveam deja trei case atunci şi nu mai puteam face ambele joburi. Trebuia mereu să îmi rog colegele să îmi facă turele… şi nu avea rost. Am renunţat… câştigam mai mulţi bani din curăţenie şi din plimbatul câinilor decât la recepţie. Acum am ajuns să am şapte case. Muncesc mult, câte opt ore sau zece ore pe zi, dar măcar ştiu pentru ce. Câştig peste 400 de lire săptămânal! Oamenii se poartă excelent cu mine, am familii care mă aşteaptă să bem cafeaua împreună dimineaţa. E un job unde este nevoie de multă muncă fizică, dar în rest este relaxant…”, ne povesteşte tânăra din Galaţi.

———————————————–

„Pe lângă faptul că sunt plătită bine, aproape în fiecare lună primesc cadouri… parfumuri, haine, încălţăminte. Tot ce nu mai folosesc ei, doar că unele sunt chiar noi, cu etichetă. Ce pot să îmi doresc mai mult… Nu m-aş mai întoarce niciodată la recepţia unui hotel. Nici un job la birou nu m-ar tenta. Aici îmi fac programul cum vreau, sunt plătită bine şi oamenii mă respectă. Ştiu că este o muncă de jos, dar eu sunt fericită… şi asta contează at the end of the day (la sfârșitul zilei)…”

Corina, 30 de ani, lucrează în curăţenie

———————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “JOBUL DE JOS, LA PUNGĂ GROS”

  1. c.mihaela Spune:

    ce agentie din london ,angajeaza .clinari pe santiere in saituri .va rog .sa-mi spuneti .daca sunt agentii de incredere

Spune-ti si tu parerea!