LA GP: PARACETAMOL, GOOGLE ȘI ANALIZE INSTANT!

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, Sănătate pe data 7 decembrie 2015

Diaspora romaneasca_La GP. Paracetamol, Google si analize instant

GP-ul (General Practice Doctor) sau, pe înțelesul tuturor, medicul de familie din Anglia, le-a cam dat bătăi de cap, și la propriu și la figurat, unora dintre românii care au avut neșansa să ajungă, la un moment dat în viețile lor, în clinicile medicale.

În timp ce așteptau ca problemele lor de sănătate să fie rezolvate rapid, experiențele multora s-au finalizat cu rețete încărcate cu uimire și dezamăgire. Bineînțeles, și cu mult paracetamol. În plus, cei care au primit trimiteri direct către medicii specialiști le-au anulat în cele din urmă, din cauza timpului prea mare de așteptare. De la câteva săptămâni… până la luni întregi.

Și astfel, pacienții s-au tratat în cele din urmă cu pastile de acasă, cu drumuri în România, la medicii noștri, sau în cazuri disperate au apelat la clinicile private din Marea Britanie. Îi lăsăm pe ei să povestească în detaliu atât problemele de sănătate cu care s-au confruntat, experiențele legate de GP, cât și cum au găsit în cele din urmă tratamentul care i-a pus pe picioare.

 

 

„GP-ul… frecție la picior de lemn!”

     

Nu exagerăm deloc când spunem că nu de puține ori, medicul de familie, sau GP-ul așa cum este cunoscut de majoritatea oamenilor din Marea Britanie, a lăsat în urmă multe semne de întrebare pacienților români care au trecut pragul centrelor medicale. Poveștile spuse de unii români care au avut la un moment dat în viața lor nevoie de o pastilă, de o programare, de o analiză sunt încărcate cu tratamente… inutile.

Mulți spun că au plecat de la GP exact așa cum au venit. Cu carențe, de multe ori fără nicio rețetă, dar neapărat în buzunar cu „celebrul paracetamol”! Așa cum probabil puteau să se trateze și acasă, fără să mai bată drumul sau să piardă timpul așteptând pentru o consultație.

Maria este o româncă în vârstă de 50 de ani care a ajuns pe meleagurile britanice în urmă cu mai bine de un deceniu. Cu o sănătate de oțel, așa cum ne mărturisește, poate număra pe degetele de la o mână momentele în care a trecut pragul cabinetului medical de care aparține. Și, totuși, în urmă cu doi ani, sănătatea i-a jucat feste.

„S-a întâmplat chiar acum doi ani pe vremea acesta. În locul în care lucram atunci era foarte frig. Ne plângeam cu toții de aceste condiții, pentru că era totuși vorba de un magazin, iar șefii ne promiteau în fiecare zi că se va rezolva și că au vorbit mai departe și că se va da drumul la căldură. Abia după vreo trei săptămâni – o lună, lucrurile s-au rezolvat. Câțiva colegi au răcit, veneau cu ochii umflați, cu gâtul praf, cu nasul blocat. Eu chiar m-am bucurat că nu am avut astfel de probleme. Mă mai apuca tusea, dar după o baie fierbinte și un Nurofen, eram ca nouă.

Dacă stau să mă gândesc, aș fi preferat o răceală zdravănă decât ce mi s-a întâmplat ulterior, și anume o infecție urinară destul de gravă. Am băut ceaiuri, am fost la farmacie și mi s-au dat niște pliculețe pe care trebuia să le dizolv în apă caldă, plus un fel de sirop. Pe românește, frecție la picior de lemn. Parcă mai rău îmi era, nici nu am putut merge la serviciu, pentru că trebuia din zece în zece minute să merg la baie. A fost îngrozitor. După vreo două-trei zile, când am văzut că nu e nicio ameliorare, deși am stat în pat, la căldură, am băut multe lichide, am zis că trebuie să merg la GP. Am sunat în ziua respectivă și mi s-a spus că dacă vreau programare pentru ziua în curs, ar fi trebuit să sun dimineața între 8 și 12. Era deja ora 1 după-amiază, așa că mi-am făcut programare pentru ziua următoare. Mi-a trecut atunci prin gând să mă duc la urgență, dar știam că ai de așteptat multe ore. Decât să fi stat pe holuri în frig, așteptând, am preferat să rămân în pat.

A doua zi, la GP am spus tot ce mi s-a întâmplat, ce am luat și i-am mărturisit că mă simt chiar mai rău. Mi-a făcut un test de urină… ce m-a mirat a fost că testul a fost făcut în fața mea și a durat trei minute. Un test cu niște foițe pe care le introducea în recipient și în funcție de culoarea pe care o căpăta apoi hârtiuța aceea, se ajungea la diagnostic. Eu, obișnuită ca în România, ca analizele de urină și de sânge să fie duse la laborator, să mi se dea rezultatul în ziua următoare… am rămas un pic surprinsă. Dar m-a calmat gândul că aici aparatele sunt mult mai performante. În cele din urmă, mi-a spus că nu am nimic. Și totuși, am răspuns: merg la baie din zece în zece minute, nu mă duc la serviciu, mă simt rău și durerea îmi dă o stare tare inconfortabilă. În cele din urmă, mi-a dat niște pastiluțe mici de culoare galbenă pe care să le înghit. Una dimineața, una seara, timp de cinci zile”, ne spune românca despre cum a decurs vizita la medicul de familie.

 

Tratament de România

Într-adevăr, după cele cinci zile de tratament, durerea a dispărut, iar Maria s-a putut întoarce la serviciu.

„Nu mă simțeam bine în totalitate, nu mai aveam dureri, nu mai mergeam des la baie, dar corpul meu îmi spunea că ceva tot nu e bine. După fix o săptămână, a fost și mai rău. Am început să urinez cu sânge. M-am dus din nou la GP. Aceleași teste, alte pastile. Îmi pierdusem orice încredere, eram speriată și când am citit pe prospectul noilor pastile că erau un fel de antiinflamatoare… am zis că trebuie să sun în România. Am vorbit cu sora mea, ea a luat legătura cu medicul de familie de acolo, care mă cunoștea și îmi știa istoricul medical foarte bine. I-a spus prin ce trec, ce am pățit și, când a auzit ce pastile mi-a dat, exact așa a spus: frecție la picior de lemn. Mi-a prescris niște antibiotice, sora mea mi le-a cumpărat și mi le-a trimis chiar în ziua respectivă. Mi-a spus să nu iau alt fel de antibiotic, că în astfel de cazuri nu mă ajută cu nimic. Infecțiile urinare se tratează cu antibiotic special pentru așa ceva. M-am mai chinuit trei zile până când am primit pachetul din România, care, apropo, a constat într-un tratament de trei luni de zile. Zece zile antibiotic și restul niște pastile și un sirop care să ajute organismul să nu lase infecția să devină una cronică. M-am pus pe picioare în câteva zile și de atunci nu am mai avut niciun fel de probleme cu astfel de infecții urinare”, ne povestește Maria despre cum a scăpat de problemele medicale pe care le-a avut în urmă cu doi ani de zile.

—————————————

„Dacă stăteam cu pastilele alea… apă de ploaie de la GP, cine știe ce mai pățeam. Era clar că nu îmi făceau bine. Infecția era într-un stadiu destul de grav din moment ce mergeam la baie și urina era cu sânge. Lucru confirmat și de medicul din țară, care mi-a spus că astfel de probleme netratate corespunzător se pot transforma în boli grave. Eu una mi-am cam pierdut încrederea, tocmai de aceea când eu, soțul sau băieții mei avem probleme, preferăm să sunăm acasă și să primim și sfaturi și pastile de acolo…”

Maria, 50 de ani, Baia-Mare

—————————————

 

 

Diagnostic pe Google

 

Diaspora romaneasca_La GP. Paracetamol, Google si analize instant1

„Cum să mergi la medicul de familie și el să nu știe ce ai… sau ce să îți dea. După ce te consultă, îți ascultă bătăile inimii, se uită în ochii tăi și vede clar că ești răcit!!! Că îți curge nasul, că te doare gâtul, că transpiri și că începi să faci febră!”

Ei bine, așa s-a întrebat în urmă cu un an de zile Marian, un român în vârstă de 36 de ani din Cluj, care s-a trezit cu o răceală puternică.

„Eu mai am probleme din astea cu gâtul, cu nasul. Așa e organismul meu, mai răcesc din când în când. Mă ustură în gât, mi se înfundă nasul, dar le tratez acasă, cu ceai, miere și lămâie. Numai că atunci am început să mă simt tare rău… plus că aveam și febră. Am încercat eu cu tot felul de pastile de la Boots, care se găsesc pe toate rafturile, dar nu m-au ajutat. Tocmai de aceea am fost la GP, să îmi dea ceva mai puternic, că nu mai puteam, îmi era foarte rău. Nici nu am realizat pe moment când am văzut că, în fața mea, el intră pe Google și scrie acolo simptomele pe care tocmai i le spusesem. Nu mă simțeam bine deloc, tot ce îmi doream era o pastilă care să mă scape de durere, așa că nu am spus nimic. După ce a citit vreo 10-15 minute pe mai multe site-uri, mi-a dat niște nurofen, un sirop pentru gât și niște pastile tot pentru gât… Am rămas fără cuvinte. I-am spus că am nevoie de ceva mai puternic pentru că deja am încercat variantele Boots de pe rafturi. S-a uitat din nou pe Google și mi-a spus că atât este bine să iau pentru moment și, dacă nu mă simt bine, să revin în trei zile. Bineînțeles că nu am mai revenit… am cerut oamenilor din casă niște antibiotice și mi-am revenit în două zile. Oricum, metoda asta de a se uita pe Google și a oferi tratament de acolo mi se pare de-a dreptul șocantă, pentru că asta poate face oricine, fără să aibă nicio pregătire. Așa mă fac și eu medic de familie…”, este de părere Marian, după experiența sa la GP.

—————————————

„Când le-am spus colegilor la muncă, nu s-a mirat niciunul. Ba, dimpotrivă, unul dintre românii cu care lucram atunci mi-a confirmat că se poate și mai rău. Omul a ajuns la GP cu o măsea umflată tare, atât de rău era că povestea sărmanul că obrazul lui era cât jumătate din cap. Nici nu putea să deschidă gura, nici nu putea să mănânce. Era disperat, iar GP-ul i-a dat paracetamol. Noroc că avea de acasă, bietul om, ceva pastile, că altfel nu își mai revenea. E de râs și de plâns! Nu știi de care să te apuci mai întâi.”

Marian, 36 de ani, Cluj

—————————————

 

 

„Să văd gândacii,

ca să îți spun tratamentul!”

 

În cazul Mirelei, o româncă de 42 de ani din Iași, dezamăgirea în ceea ce privește GP-ul s-a produs în momentul în care s-a mutat într-o casă din sud-estul Londrei.

Una dintre fiicele sale se plângea de ciupiturile cu care se trezea în fiecare dimineață. Avea picioarele pline de ciupituri, ne povestește românca. Dacă, la început, oamenii au pus semnele pe seama țânțarilor, apoi au realizat că nu e de glumă, când tânăra a început să își provoace adevărate răni din cauza mâncărimii provocate de insectele care se ascundeau în casa lor.

„Nu prea am băgat de seamă pentru că doar ce ne mutasem și eram concentrați pe cum să punem mai repede totul la loc. Dar îmi amintesc că în fiecare dimineață observam că ne tot mușcă ceva de picioare, ne trezeam cu toții scărpinându-ne. Cea mai ciupită a fost fata cea mare, ea chiar era plină de tot felul de blânde. Stătea până mai târziu la birou, în fața calculatorului, când ieșeau din ascunzători gândacii, aceste ploșnițe. Aici sunt cunoscute ca bed bugs. Se scărpina încontinuu și avea semne roșii pe picioare. Atât de tare se scărpina, încât își dădea sângele. M-am îngrijorat foarte tare atunci și am trimis-o la medicul de familie. În acel moment nu știam că este vorba de ploșnițe, așa că fata s-a dus la GP, i-a spus ce a pățit, i-a arătat ciupiturile și medicul i-a spus că nu știe ce să îi dea și că ar fi bine să îi aducă într-un șervețel gândacii care au mușcat-o ca să se vadă cu exactitate despre ce este vorba. Nu mi-a venit să cred când mi-a povestit. A doua zi, pentru că ciupiturile erau din ce în ce mai dese, am trimis-o din nou la medic. Chiar găsise câțiva gândaci morți pe lângă pat. I-a pus în șervețel și s-a dus din nou la GP. Nici nu au băgat-o în seamă. I-au spus că nu ştiu despre ce este vorba, că habar nu au ce gândaci sunt și au trimis-o acasă”, spune femeia de 42 de ani din Iași.

—————————————

„Am rămas uimită și dezamăgită, nu m-am așteptat niciodată ca într-o țară ca Anglia medicul de familie să spună că nu poate oferi tratament decât după ce vede gândacii. Și culmea este că și după ce i-a văzut nu a oferit niciun tratament! O cremă… un unguent, ceva! Ciupiturile acelea chiar arătau urât de tot pe picioarele ei.”

Mirela, 42 de ani, Iași

—————————————

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!