La mulți ani, România!

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 30 noiembrie 2015

Am avut tot felul de zile naționale în anii de apariție a ziarului nostru. Tot ce era de spus despre un an, în efemerul său bilanț, construia demersul nostru jurnalistic din preajma lui 1 Decembrie,cu bune și cu rele, cu resemnări și speranțe. Mai ales cu speranțe. Dar nici un an nu a fost ca acesta. Subiectele de analiză sunt numeroase, acute, chiar sufocante, selecția e aproape imposibilă, în interiorul țării și în exteriorul ei se întâmplă, chiar acum, atâtea nebunii încât atenția nu se mai focalizează pe un subiect anume. Lumea se schimbă cu o repeziciune greu de imaginat și, în general, se schimbă în rău. Nu mai e nevoie ca tabloidele să creeze senzaționalismul, vine el singur peste noi. Parcă de la tragedia Colectiv ne aflăm într-o alunecare continuă spre nicăieri, punctele de reper s-au pierdut, confuzia crește, lumea din jur își pregătește armele.

Întâmpinăm 1 Decembrie 2015 într-o atmosferă grea, irespirabilă, în care civilizația se ascunde, iar crima proliferează. E pustie capitala europeană Bruxelles, e pustiu Parisul, turnul Eiffel rămâne singur, parcă din altă epocă, în care mii se turiști se înghesuiau să vadă, de sus, Orașul luminilor. Cu doar câteva zile în urmă mă întâlnisem, fugar, cu filosoful Basarab Nicolescu, trăitor în capitala Franței. „Simt Parisul ca pe o ființă rănită”, îmi spusese, iar aceste câteva cuvinte rezumau totul. Filosof al nuanțelor luminii și al lumilor cuantice, presimțitor al terțului inclus în tot ce înseamnă viață, Basarab Nicolescu nu se mai regăsea într-o lume construită, brusc, din opoziții și antagonisme, din ferocități și dezumanizări. Fiindcă nu doar de Paris e vorba aici, ci și de întreaga Europă, de civilizația creștină chiar, amenințată de fanatismul islamic pe care, totuși, Coranul nu l-a propovăduit niciodată. De la valurile de refugiați încoace, totul se răstoarnă, mai încet sau mai iute, în statele europene occidentale, iar accidentul aviatic militar din spațiul aerian al Turciei aduce o tensiune în plus, ca si cum n-ar fi fost, deja, destule.

În acest haos în progresie, România nu reușește să scape de coșmarul Colectiv, care marchează apăsat și trist acest final de an. Chiar dacă furia mulțimii a măturat un guvern care întârzia să mai plece, starea de tristețe nu s-a șters din suflete. Semne de intrare în normalitatea guvernării există, ce-i drept. Pe culoarul îngust, gata să fie criticat de toate partidele, noul Executiv începe să ia măsuri de îndreptare a aberațiilor care împiedicau o administrare corectă. Să vedem dacă va avea suficientă tenacitate și suficient (dar nu prea mult) simț al compromisului ca să supraviețuiască un an. Cel puțin, cum spune badea Gheo din Banat, vânzător de legume în piață, se pare că „ăștia n-au venit la furat”. Între cuvintele filosofului Basarab Nicolescu și cele ale lui badea Gheo se țese o împletitură de speranțe. Sperăm că vom face parte dintr-o Europă care se vindecă. Și sperăm, la fel de tare, că politicile hoției vor avea un apropiat sfârșit. La mulți ani, România!

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!