ADOLESCENTII, INTRE SCOALA SI MUNCA

Articol publicat in sectiunea Educaţie şi învăţământ, Muncă, Reportajul săptămânii pe data 14 iulie 2013

Diaspora romaneasca_La scoala sau la munca

Care este varsta cea mai potrivita pentru a incepe sa muncesti? Din timpul scolii? Sau abia dupa terminarea studiilor? O intrebare care imparte parintii, profesorii si copiii romani din Anglia in doua tabere.

Obisnuiti cu sistemul de acasa, in care cei mai mulți parinti se opun vehement muncii pe timpul scolii, unii dintre romani merg pe principiul „munca o faci toata viata”. Astfel, ei spun ca, fara doar si poate, munca incepe abia dupa ce copilul pleaca de pe bancile scolii, are in cap tot ce a studiat și in mana o diploma care sa ii ateste cunostintele. Altii, care sunt de parere ca englezii procedeaza corect atunci cand isi incurajeaza si sustin copilul spre munca inca de mic, au adoptat acest sistem si in familiile lor.

Parerile celor doua tabere au la baza argumente concrete cu care fiecare isi indruma copiii spre cel mai bun drum al vietii, dar și o mentalitate moștenita de ani de zile.

 

 

„Fiecare varsta are rolul ei”

 

Se spune ca un parinte stie intotdeauna ce este cel mai bun si ce este cel mai bine pentru copilul sau. Mai ales, spunem noi, cand acesta se afla la varsta adolescentei si vine vorba despre scoala. Departe de Romania, incurajarea copiilor spre a descoperi ce inseamna „a castiga bani de buzunar cu propriile maini” inca de la varsta de 14 ani este vazuta ca un lucru normal. Nu si pentru unii dintre parintii romani din Anglia care nu numai ca nici nu vor sa auda de acest subiect, dar spun ca au argumente puternice pentru care nu si-ar lasa copiii sa mearga la munca in timpul scolii.

Ei spun ca toate la timpul lor, iar educatia are prioritate negresit.

 

Scoala este bratara de aur!

Nu este o noutate faptul ca englezii isi sustin fiii si fiicele sa munceasca pe timpul scolii. Spun acestia ca doar asa cei mici invata sa aprecieze valoarea banilor si sa simta pe propria piele cat de greu se fac si cat de usor se cheltuiesc.

Iulia Anghel, o romanca de 43 de ani din Bacau, care a ajuns in Londra in urma cu sase ani, nu este de acord cu principiul celor mai multi dintre parintii din Regatul Unit. Ea crede ca scoala are un rol foarte important in viata oricarui tanar si tocmai de aceea trebuie tratata cu maxima seriozitate.

 

Munca?… Nu! Mai bine carte!

 „Fetita mea are 14 ani si merge la scoala in Anglia de aproape cinci ani de zile. Acum este la Secondary School. Desi ea s-a acomodat din toate punctele de vedere cu noul sistem, eu inca descopar lucruri noi in fiecare zi, referitoare la materii, la programa scolara, la cerinte, la note, la tot. Poate ca pare surprinzator, dar, desi sunt prezenta foarte mult in toate activitatile in care este implicata, desi lucram temele pentru acasa impreuna, inca nu m-am obisnuit suta la suta cu sistemul de aici. Din acest motiv, este posibil sa nu reusesc sa ii inteleg pe parintii care sunt «pro» in ceea ce priveste munca sau castigatul banilor in timpul scolii.

Eu am aflat chiar de la ea de acest lucru. Mi-a spus intr-o zi, dupa ce a venit de la scoala, ca unii dintre colegii ei muncesc dupa terminarea cursurilor: un baiat il ajuta timp de doua ore pe tatal lui la strans farfurii si spalat vase in cafeneaua pe care o au ca si afacere de familie, iar un alt coleg vinde inghetata trei zile pe saptamana. Fiecare este platit pentru munca depusa si astfel are bani de buzunar pentru urmatoarea zi sau daca nu i se dau acesti bani de buzunar, la sfarsitul saptamanii primeste perechea de adidasi sau blugii sau ochelarii sau geanta la care viseaza. Cand am auzit, nu mi-a venit sa cred! Eu nu as face asa ceva! Nu mi-as incuraja si, in niciun caz, nu mi-as trimite copilul la munca, mai ales de la o varsta atat de mica si mai ales in timpul scolii. Nu spun ca mi se pare absurd, dar pentru mine este mult mai important ca fetita mea sa invete. Si asa cred ca ar trebui sa fie pentru orice parinte. Copilul acela care munceste dupa terminarea orelor oboseste… cand mai are timp sau chef sa fie atent la teme sau mai are oare tragere de inima sa citeasca o carte sau sa rezolve exercitii suplimentare? Nu cred…”, spune Iulia Anghel.

 

Educatie inainte de toate

Iulia nu crede ca isi va trimite fetita la munca prea curand. Crede cu tarie ca toata viata ei, dupa terminarea studiilor, va avea timp sa munceasca: „Are timp sa munceasca… dupa 20 de ani si pana la pensie ce-o sa faca? O sa mearga la serviciu in fiecare zi. Spun aceste lucruri pentru ca mie mi-a fost foarte greu sa merg la un curs de engleza aproape sase luni de zile. Nu ma puteam concentra, eram mereu cu gandul la problemele mele, la familie, la ce o sa gatesc … intr-un cuvant la preocuparile varstei. La 44 de ani, nu iti mai sta mintea la invatat, pe cand la 15 ani nu ai altceva de facut decat sa studiezi. Fiecare varsta are rolul ei. Nu cred ca trebuie sa iti pui copilul la munca pentru a-i cumpara ceea ce isi doreste. Mai bine nu imi cumpar mie si ii cumpar lui. Pentru cine stie sa astepte, satisfactiile vor veni mai tarziu si vor fi mult mai mari. Un copil poate aprecia valoarea banilor si din educatie, din invataminte, din scoala… nu trimitandu-l la munca. Asta este parerea mea. Si cred in ea.”

————————————–

„Copilul acela care munceste dupa terminarea orelor oboseste… cand mai are timp sau chef sa fie atent la teme sau mai are oare tragere de inima sa citeasca o carte sau sa rezolve exercitii suplimentare? Nu cred.”

Iulia Anghel, parinte

————————————–

 

 

Banii nu aduc invataturi

 

Ca scoala trebuie, fara discutie, pusa mereu pe locul 1 este de parere si Crina, o tanara de 32 de ani care este mama unei fetite de 11 ani.

„Eu cred ca aici depinde foarte mult de clasa sociala. In cazul in care copiii provin dintr-o familie mai putin instarita, atunci parintii cu siguranta ii vor trimite la munca, in cazul in care provin dintr-o familie cu posibilitati, atunci cu siguranta ca se vor opune muncii pe timpul scolii. Eu, de exemplu, nu mi-as trimite fiica la munca, indiferent de problemele de acasa. Banul corupe si am vazut cazuri concrete in randul prietenilor in care parintii au fost de acord sa isi trimita copiii la munca, bazandu-se pe ideea ca au timp sa mearga si la scoala si ca vor merge sa lucreze doar sa vada cum este, sa experimenteze. Insa nu a fost asa. In momentul in care copiii au dat de gustul banilor au renuntat la scoala. Nu deodata, dar in timp s-au lasat de tot. Au vazut la inceput ca isi pot cumpara diverse lucruri marunte, apoi haine, apoi au inceput sa iasa cu prietenii, sa isi cumpere bautura, tigari, dupa care nu au mai mers deloc la scoala si au preferat sa munceasca pentru a-si cumpara masina… si tot asa. Am prieteni care si-au luat copiii la munca in constructii, si ma refer aici la baieti. In special tatii i-au luat cu ei sa munceasca pe santiere, de la 16 ani. A fost tentant, castigau peste 2.000 de lire pe luna… insa imediat cum au simtit gustul banului, baietii s-au lasat de scoala”, povesteste Crina.

 

Voluntariat, internship sau practica

„Eu as lasa-o pe fetita mea sa munceasca doar in domeniul pe care si-l alege. Si anume sa faca voluntariat pe timpul vacantelor sau sa mearga la internship-uri ca sa poata acumula experienta sau sa faca practica… asa da, as fi de acord! De exemplu, daca isi alege jurnalism, as fi de acord sa mearga intr-o redactie sa vada cum este… sau daca alege arhitectura, atunci sa faca voluntariat pe acest domeniu. Insa acum, trebuie sa se concentreze pe cariera pe care si-o alege si cand termina, atunci poate sa munceasca in adevaratul sens al cuvantului. Dar nu sa mearga la munca sa isi stranga bani ca sa isi cumpere haine sau sa mearga in excursii”, spune Crina.

————————————–

„Am prieteni care si-au luat copiii la munca in constructii, si ma refer aici la baieti. In special tatii i-au luat cu ei sa munceasca pe santiere, de la 16 ani. A fost tentant, castigau peste 2.000 de lire pe luna… insa imediat cum au simtit gustul banului, baietii s-au lasat de scoala.”

Crina, parinte

————————————–

 

 

Munca… doar in vacanta

 

Emilia are 33 de ani, este de patru ani in Londra si are aceeasi parere: „Pana la 18 ani, copilul trebuie sa mearga la scoala.” Este mama a doi baieti, unul de 13 ani si celalalt de 10 ani, si este convinsa ca nu i-ar lasa sa munceasca nici macar o ora pana la varsta de 18 ani: „O zi de scoala este destul de incarcata pentru copiii mei. Dupa orele propriu-zise, au diverse activitati extrascolare, cum ar fi inot sau fotbal. Odata ajunsi acasa, incep lectiile pentru ziua urmatoare. Nu exista timp pentru altceva. Si chiar daca ar fi ziua mai lunga, tot nu i-as trimite la munca. Nu cred ca un copil apreciaza valoarea banilor daca munceste de mic. Poti sa ii apreciezi la fel de bine si mai tarziu, cand ai o diploma in buzunar si lucrezi in domeniul pentru care te-ai pregatit. Nu sunt impotriva celor care isi sustin copiii sa munceasca. Fiecare face ce crede ca este mai bine pentru familia sa. Insa, cred ca as fi de acord sa ii las sa imparta pliante sau ziare sau alte activitati de acest gen, dar numai in vacante. Cand sunt relaxati si nu au teme, cand nu trebuie sa mearga la somn devreme pentru a se trezi la timp a doua zi. Cred ca in vacante as fi de acord cu munca din aceasta de socializare.”

 

 

Ce spun profesorii?

 

Si parerea cadrelor didactice din Anglia este impartita. Luminita Voiviciuc, profesor de engleza, Secondary School, spune ca desi a intalnit, pe de o parte, colegi care isi trimit copii la munca, iar pe de alta parte, elevi care merg la munca dupa terminarea cursurilor, nu ar proceda la fel in viata personala.

 „Englezii sunt mai independenti. In Romania, de obicei, parintii tind sa fie mult mai ocrotitori cu copiii, chiar sa ii cocoloseasca, pe principiul «lasa ca iti da mama… lasa ca iti da tata». Este vorba de diferenta de mentalitate. In Anglia, la 16 ani deja incepi de muncesti si sa iti castigi existenta.

Am avut elevi care munceau dupa ore. Chiar am avut colegi care erau cadre didactice la mine in scoala si care isi incurajau copiii sa munceasca daca isi doreau un ban in plus sau sa isi castige banii de buzunar. Si in prezent am copii care lucreaza in weekend. Nu cred ca suntem diferiti, e vorba de mentalitate. Noi asa am fost crescuti si s-a transmis din generatie in generatie. Aici e alta societate. Oamenii isi calculeaza altfel banii… sunt mult mai stricti cu bugetul lor. In Romania oamenii isi spun «lasa ca ne descurcam, ne imprumutam de la mama, de la bunica», pe cand aici nu se practica imprumutul.

Eu nu sunt de acord cu acest lucru. Personal, nu mi-as lasa copilul sa munceasca nici macar in weekend. Dupa parerea mea, copilul depune destul de mult efort in timpul saptamanii la scoala. Weekendurile sunt pentru relaxare, pentru meditatii, teme, citit.”

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!