Mai citim?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 aprilie 2014

În sfârșit, se pot cumpăra cărți românești la o librărie londoneză. Această știre aparent simplă trebuie desfăcută în felii ca să înțelegem despre ce este vorba. „În sfârșit”, fiindcă în marile capitale europene, cu comunități românești semnificative, este o nevoie acută de carte românească. Pentru unii, ea este o necesitate profesională. Pentru alții, o pasiune. Pentru copii, o șansă de a învăța sau de a nu uita limba română, chiar dacă școala e în altă limbă. Iată de ce timpul trecut de când o librărie era necesară la Londra este, poate, o mică eternitate. Sosesc, așadar, cărți. Ele, cum spune știrea noastră banală, „se pot cumpăra”. Ne aflăm, odată cu acest verb, în plină dezbatere. O dezbatere începută la Salonul Cărții de la Paris și continuată la cel de la Londra. Mai cumpărăm, oare, cărți? Ne mai trebuie, oare, biblioteci? Mai stăm în fotoliu sau la birou sau pe o bancă în parc răsfoind cartea pe care o purtăm cu noi fiindcă, cine știe, poate avem timp s-o deschidem? La această întrebare ne-ar trebui un studiu sociologic, ale cărui rezultate vom constata că nu se potrivesc cu realitatea. Fiindcă, în materie de cărți, fiecare își duce cu el propria realitate. Propriile gusturi, fantezii, predilecții, descoperiri. Se pare că, inevitabil, cartea în forma ei tradițională alunecă spre forma electronică. Se citește încă, dar se citește atât pe ecran, cât și pe hârtie. Fanii înnoirilor tehnologice sunt convinși că, în scurt timp, cartea ca obiect va dispărea. „Scurt timp” se spune de cel puțin două decenii, dar iată că acest fenomen nu se produce. În ciuda scăderilor de tiraj, editurile rezistă pe piață, iar cititorii își găsesc drumul spre lectură printre standurile cu cărți. Exista, încă, o rezistență a culturii tradiționale în fața noilor tehnologii, dar, în egală măsură, există și o uriașă șansă oferită tocmai de aceste tehnologii. Nevoia de carte nu scade, ci doar își schimbă suportul material. Marile tiraje se duc online, iar scriitorii sunt citiți mai rapid, imediat ce aduc ceva nou pe piață. Ne aflăm la o nouă viteză de asimilare a textului scris și, în plus, la posibilitatea de a reacționa, de a comenta, fără să mai așteptăm verdictul criticii de specialitate. De altfel, critica recepționează mult și comentează puțin, iar unele domenii socotite de un „nivel estetic nesatisfăcător” nici măcar nu sunt luate în seamă. La răspunsul din titlu, răspunsul este da, mai citim. Altfel, mai repede, mai zăpăcit, mai liber.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!