Mai știi?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 14 septembrie 2015

Criza refugiaților a devenit subiectul numărul unu al dezbaterilor politice și mediatice. Ceea ce nu înseamnă, totuși, că s-ar fi ajuns la un consens.

Atitudinea statelor UE este destul de diferită de la caz la caz, iar scindarea solidarității inițiale poate duce la divergențe serioase. Fiindcă, acum două sau trei luni, părea a exista o viziune coerentă asupra fenomenului migraționist. Avertismentele Italiei și Franței cu privire la creșterea uriașă a numărului refugiaților care sosesc pe Mediterană găsiseră ecou la nivelul Uniunii, iar lucrurile păreau sub control. Tocmai de aceea, revărsarea de refugiați din ultimele săptămâni rămâne, în mare parte, o enigmă. Cum de au plecat, cu milioanele, deodată? Cum de faimoasele servicii de informații externe ale țărilor europene n-au văzut venind acest tsunami uman? Sau poate că l-au văzut, dar factorii de decizie n-au mai avut soluții ? Misterul rămâne. În orice caz, Europa are de ales între soluții proaste sau foarte proaste, confruntându-se cu cea mai gravă avalanșă de musulmani din întreaga ei istorie. Între marile disensiuni de care vorbeam se află cea afirmată de UK, privind posibila ieșire din UE. Dezbaterea afectează direct și românii aflați aici, care se știau membri ai unei mari uniuni, beneficiind de libera circulație, și se pot pomeni între granițele unei singure țări, cu vămi, vize și controale. Controale pe toate mijloacele de transport, pe toate canalele financiare scrise sau virtuale și, mai ales, focalizate pe dreptul de ședere pe teritoriul britanic. O radicalizare a acțiunilor anti-imigrație devine, deja, inevitabilă.

Scena-șoc a momentului o constituie sutele de imigranți din frământatul Orient Mijlociu care, ajunși în Franța, intră în tunelul feroviar care duce spre UK, traversând Canalul Mânecii pe dedesubt. O scenă pe care nici Jules Verne și nici Edgar Allan Poe nu și-ar fi imaginat-o, fiindcă este, în egală măsură, imposibilă, paradoxală și încărcată de simbol. Este stadiul ultim al unei bejenii incredibile, care sfidează orice logică și care răstoarnă toate certitudinile civilizației bătrânului continent. E o răsturnare vastă, implacabilă, care pornește de la arderea cărților și demolarea statuilor istorice din actualul Stat Islamic și ajunge până la trecerea Canalului la pas, pe sub ocean, indiferent de amenințări și de tenebrele unui viitor fără contur. Un continent și jumătate sunt mistuite de această criză, iar termenul de criză nu mai are destulă substanță ca să exprime realitatea. Am catalogat drept crize atâtea năzbâtii nesemnificative, de la repararea unei canalizări la proasta aprovizionare cu bere a restaurantului din colț, încât acum vocabularul nu ne mai ajută. Problema refugiaților musulmani nu e rezolvabilă în mod definitiv în nici un fel. Ea va afecta întreaga devenire a Europei și va schimba iremediabil raporturile dintre islam și creștinism. Vom avea, fără îndoială, tentative teroriste la scară largă. Și poate că Victor Ponta a avut o viziune profetică aprobând fără clipire cea mai mare moschee din Europa taman la București. Mai știi?

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!