MÂINILE CARE OFERĂ LA BISERICĂ

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 9 mai 2016

Diaspora Romaneasca_Mainile care ofera la biserica

În situații critice, oamenii sunt de multe ori nevoiți să ceară ajutorul. Dar cui? Prietenilor, familiei, oamenilor care îi cunosc cât de cât. Dar ce se întâmplă când acolo unde te afli nu cunoști pe nimeni care te-ar putea ajuta? În aceste momente, biserica își intră în rol. Nu cunoști oamenii, dar știi că te poți baza pe bunătatea lor. Religia și biserica devin astfel punte între oropsiți și cei ce vor să facă un bine.

Sfatul creștinesc de „cere și ți se va da” nu este străin românilor, pe care secole de-a rândul religia i-a învățat că biserica este un loc de solidaritate între oameni. Astfel, ei cer ajutorul preoților, pastorilor, comunităților religioase, în momente de nevoie. Oglindind comunitatea românească din Marea Britanie, parohiile, bisericile și adunările religioase se găsesc deja cu zecile în Regatul Unit. Iar ele au tot timpul ușa deschisă și urechea plecată la cel nevoiaș.

Am vrut să aflăm cum și pe cine ajută bisericile românești din Marea Britanie. Că este vorba de acte, slujbe, interviuri, cazare, sfaturi, nași de nuntă, românii primesc cel mai variat ajutor prin intermediul preoților și credincioșilor. Iar bisericile dau ajutor nu numai românilor ajunși pe meleaguri britanice, ci și românilor din țară. Mai mult, ajutorul nu se oprește odată cu granițele statelor, trecând bariera naționalității și a continentelor.

 

 

Un efort comun

 

Bunătatea oamenilor față de cei aflați la nevoie se măsoară în ajutorul și disponibilitatea fiecăruia de a pleca urechea la necazul celuilalt. Religia a fost întotdeauna sălașul gândurilor și acțiunilor bune, a fost un mediu care a îndemnat oamenii să se ajute între ei. În creștinism, scripturile spun că „întotdeauna vor fi săraci în țară; de aceea, îți dau porunca aceasta: să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta” (Deuteronomul).

Astfel, religia a cultivat dărnicia și ajutorul între oameni, oferit fără discriminare oricui îl cere. Fie că dau bani la orfelinate, la familii nevoiașe, la cei aflați la ananghie, credincioșii români nu se opresc o clipă din acțiunile sociale și caritabile. Iar biserica și preoții reprezintă intermediarii faptelor bune. Am vrut să aflăm ce rol au parohiile, bisericile și comunitățile religioase din Marea Britanie în cazurile de întrajutorare.

Am descoperit că doar printr-un efort comun pot oamenii să rezolve problemele nevoiașilor. „Nici bisericii nu îi este ușor să acopere cheltuielile necesare pentru a-și susține activitatea. Dar ne străduim să ascultăm pe fiecare care are o problemă. Când cineva cere ajutorul, se face o colectă. Ori oficial în biserică în ziua slujbei sau neoficial între noi, câteva persoane, fiecare pune cât poate; dacă e un caz mai simplu, se rezolvă și așa”, ne spune preotul Ioan Fodor de la parohia ortodoxă „Buna Vestire și Sfântul Apostol Iacov, Ruda Domnului” din Croydon, Londra.

„Cazurile de întrajutorare sunt foarte multe. În momentul când ne implicăm într-o acțiune de ajutor social, este un efort comun. Facem un anunț public în biserică și întreaga parohie se antrenează într-o problemă. Preotul singur nu le poate rezolva pe toate”, ne informează și preotul Gavriil Marin de la parohia ortodoxă de la Oxford.

„Dacă, să zicem, e nevoie să cumpărăm un bilet de avion pentru cineva care are o urgență, preotul nu o face din buzunarul lui, ci din buzunarul întregii parohii, ceea ce înseamnă că toți membrii parohiei participă la actul filantropic. Dacă e un caz nu foarte grav, da, poți să donezi o sumă mică, să zicem 20, 50 sau 100 de lire, dar când este vorba de o problemă majoră, nu ai cum să îl ajuți doar tu ca preot. Nu îți poți pune în dificultate propria ta existență, așa că poți ajuta doar într-o anumită măsură. În cazurile serioase, întreaga parohie ajută”, adaugă preotul Gavriil Marin de la Oxford.

Mobilizarea oamenilor se întâmplă la toate bisericile. „La biserica noastră nu avem slujitori plătiți. Lucrăm pentru a ne întreține familiile și pentru a susține și biserica. Așa că din tot ce se adună din contribuțiile din fiecare duminică, mai bine de 50% merg în proiecte sociale. Cu restul acoperim chiria, costurile conferințelor, lucrărilor spirituale”, ne spune  Marius Zărnescu, pastor la biserica baptistă „Biruința” din Londra.

 

Cum ajutăm?

„Aici, în UK, am ajutat copii care au ajuns în spital. Apoi au fost cazuri în care unii copii au ajuns la cei de la asistența socială și le-am ajutat pe mame să poată să își ia copiii acasă, lucru pentru care le trebuiau bani. Alții care au venit și au spus că nu au cu ce se întreține au fost, de asemenea, ajutați”, ne spune preotul Ioan Fodor.

Cazurile sunt foarte diverse. „Parohia noastră a ajutat pe unii oameni să își găsească cazare, pe alții i-a ajutat să își găsească de lucru și acum sunt integrați complet în noua societate în care au venit. Cei care sunt la început au nevoie de cel mai mare ajutor. Tot prin parohie, mai mulți români au fost ajutați să își obțină National Insurance Number (numărul de asigurare socială), UTR (numărul de înregistrare la fisc) și alte acte necesare pentru a lucra legal în Marea Britanie. Ce am putut face eu am făcut, ce nu, au făcut oamenii din parohia noastră”, detaliază preotul Ioan Fodor din Croydon.

„Recent, am ajutat un bărbat cu acte, cu cazare, cu mâncare, cu tot ce a fost nevoie. Cineva i-a făcut programările necesare pentru a obține actele, altul s-a dus cu el la interviu, fiecare membru al parohiei a ajutat, după cum i-a permis timpul. Am pus fiecare mână de la mână și suma strânsă a fost folosită pentru nevoile de bază. Nu l-am trimis la un avocat sau vreo firmă care să-l taxeze pentru obținerea actelor sau a unui job. Fiecare, din ce știa, a oferit informații despre cum să facă”, mai adaugă preotul de la parohia din Croydon.

—————————————

Ajutor fără laude

 

„Aproape în fiecare săptămână vine cineva și cere ajutorul. Dar nu este bine să ne lăudăm cu aceste lucruri, pentru că ajutorul vine din suflet, nu pentru gratificarea personală, iar biserica este un punct de sprijin pentru oricine care se află la ananghie.”

Ioan Fodor, preot la parohia ortodoxă Croydon

 

„Majoritatea actelor de caritate sau de ajutor social se fac prin intermediul preotului, eforturile le face el. Dar preotul nu trebuie să se laude cu ce a făcut, trebuie să fie în natura lui să ajute oamenii, asta trebuie să fie chemarea lui.”

Gavriil Marin, preot la parohia ortodoxă de la Oxford

—————————————

 

 

Mai ferice să dai

 

La biserica baptistă din Kingsbury există un fond de prim ajutor pentru cei care sunt în situații critice. „Mulți din cei ce sunt la început aici ajung în situații mai dificile și au nevoie de sprijin și încurajare. Am fost implicați în mai multe proiecte de genul acesta”, ne spune pastorul Marius Zărnescu de la biserica „Biruința”.

Bisericile oferă ajutor și celor din România, indiferent că sunt alte biserici sau fundații. Preotul Ioan Fodor a trimis bani la Valea Plopului în România, unde sunt peste 300 de copii orfani asistați de o organizație non-guvernamentală. Cei de la biserica Biruința trimit bani de Crăciun familiilor nevoiașe, orfelinatelor sau asociațiilor care servesc pe cei neajutorați.

„Încercăm astfel să dezvoltăm o cultură a ajutorului reciproc, încurajând pe cei ce ne vizitează să dezvolte relații sănătoase. În cadrul relațiilor frumoase vedem petrecându-se «minuni» de felul acesta. Nevoile sunt, însă, mult mai mari și mai urgente decât capacitatea noastră de a le întâmpina. De aceea, toți trebuie să urmăm pilda Mântuitorului, care a spus că «este mai ferice să dai decât să primești»”, ne explică pastorul Marius Zărnescu.

—————————————

„La nivel mai personal, ne considerăm o familie. Fie că e vorba de locuri de muncă pentru cei în căutare, chirii, ajutor cu mutatul, asistență în aplicarea pentru diferite acte, aplicări pentru taxe și alte servicii, asistență la primele interviuri, ajutor pentru a înțelege sistemul de aici, integrare, traduceri etc., toate le observ în mod obișnuit în biserica noastră. Este un ajutor dezinteresat, cu toată bunăvoința. Sunt mândru să cunosc și să am astfel de prieteni aici în UK.”

Marius Zărnescu, pastor biserica baptistă „Biruința”, Londra

—————————————

 

 

Cultura ajutorului reciproc

 

Membrii comunităților religioase pun și ei umăr la umăr pentru a ajuta la nevoie.

„Am ajutat în repetate cazuri, și noi și oamenii de la biserică. Fie cu cazare, fie cu sfaturi, fie cu job. A fost un caz în care omul care avea nevoie de ajutor ne-a sunat, a găsit numărul de telefon al soțului meu căutând pe internet, pentru că l-a dat mai demult pe site-ul bisericii. Omul venise din Spania și nu avea unde să stea. Cei de la Primărie i-au oferit un loc într-un hostel, dar trebuia să plătească totuși ceva, o sumă minimă; oricum, el nu avea nici banii aceia. Omul îi contactase pe mai mulți de la biserică și, așa, soțul meu împreună cu ceilalți și-au făcut transferuri unul altuia și au strâns o sumă de bani pe care unul dintre ei i-a dat-o omului. A venit o dată la biserică, dar apoi nu mai știm de el, ce s-a întâmplat”, ne povestește Maria M., care face parte din enoriașii bisericii baptiste Biruința din nordul Londrei.

„Un altul venise din Grecia și avea familie și nu aveau unde să locuiască. Au dormit prima noapte în mașină, apoi au venit la biserică și au cerut ajutor, avea nevoie doar pe termen scurt, și cineva de la biserică i-a luat la ei”, ne mai spune Maria M.

„Un alt caz a fost cu un băiat care a venit în Anglia și cei la care a venit l-au lăsat baltă. A fost cazat de oameni de la biserică și a fost ajutat să își găsească job. El încă vine la biserică și cântă la pian. Câțiva de la biserică au firme de construcții, iar alții au legături la agențiile de recrutare și îi ajută pe cei care au nevoie de lucru”, adaugă românca.

—————————————

Alte nații îi ajută pe români

 

Ajutorul între oameni nu ține cont de granițe. Românii aflați în dificultate în Anglia pot primi ajutor din surse nebănuite. Acesta este și cazul unor români fără adăpost, care sunt cazați de pastorul Alex Gyasi la biserica creștină The Highway of Holiness din nordul Londrei.

„Am fost luat de pe stradă și adus aici, iar pastorul mi-a oferit un adăpost și ajutor când am avut probleme medicale. În prezent, sunt peste 50 de români care dorm la acest adăpost, primim și mâncare de trei ori pe săptămână”, ne spune Viorel M., un român care se bucură de ajutorul pastorului originar din Ghana.

—————————————

 

 

Profitorii

 

În mod normal, românii sunt dornici să ajute. Dar au fost și situații în care cel care a cerut ajutorul a fost neserios.

„În urmă cu câteva luni, un bărbat a sunat că vine în Anglia, avea biletul luat, dar avea nevoie să îl aștepte cineva la aeroport, pentru că altfel nu s-ar fi descurcat. Un prieten de la biserică s-a mobilizat să îl ajute. I-a căutat chirie, a vorbit cu cineva să îi țină o cameră pentru când vine. S-a dus să îl aștepte la aeroport, dar nu s-a întâlnit cu el. Când omul a răspuns la telefon, a spus că s-a întâlnit cu ceva prieteni și că a plecat cu ei. Prietenul nostru făcuse un efort, lucrase de noapte și direct de la lucru s-a dus la aeroport. A rămas cu timpul și banii investiți, plus că vorbise de chirie și acum nu putea respecta ce a spus”, ne povestește Maria M. de la biserica baptistă Biruința.

„O altă întâmplare a fost cu un telefon primit din România, de la un preot.  Acesta i-a spus soțului meu că fetița lui este grav bolnavă și că trebuie să meargă în seara aceea în străinătate să facă o operație. Totul era foarte urgent și îi cerea soțului meu să îi transfere o sumă de bani. Primul gând a fost să îl ajutăm, și noi avem copii și te gândești la ce-i mai rău. Dar am aflat că mulți oameni de la biserică au fost sunați cu aceeași poveste. Când soțul a vorbit din nou cu omul, pentru a afla detalii, preotul a devenit agresiv, vorbea urât și îl acuza că e necredincios. Vorbind cu alții, am aflat că e vorba de o țeapă de fapt. Oamenii au cercetat puțin pe internet și au aflat că persoana respectivă mai făcuse astfel de cereri pe cazuri inventate, apelând la generozitatea oamenilor de bună credință”, mai povestește Maria, care spune că oricât ți-ai dori să ajuți, trebuie să fii atent, pentru că nu toți oamenii sunt sinceri.

„Chiar dacă vrei să ajuți, trebuie să fii și atent la omul care cere ajutor. Dacă e vorba să îl cazezi, trebuie să știi măcar ceva despre el, aduci un necunoscut în casă, orice se poate întâmpla. Și noi am venit în UK și alții, dar nu ne-am lăsat așa fără un ban, fără nicio măsură de siguranță. Ține și de discernământul celui care pleacă la drum fără nicio resursă”, adaugă Maria.

—————————————

Românii ajută și alte nații

 

Nici românii nu se limitează să ajute doar români: „Am trimis bani în Siria, am trimis în Ucraina. Oriunde au fost mulți oameni afectați de situații grave, cum sunt zonele de conflict. Am lucrat cu preoții comunităților creștine din acele zone și am ajutat. În Siria am trimis prin mitropolie, în Ucraina am trimis eu direct la un preot din Donetk, care ajută oamenii de acolo”, ne spune preotul Ioan Fodor de la parohia ortodoxă din Croydon.

De asemenea, și biserica baptistă Biruința din Londra ajută străinii. „Suntem parteneri într-un proiect destul de mare, o inițiativă românească, prin care ajutăm familii sărace din Uganda”, ne spune pastorul Marius Zărnescu.

—————————————

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!