Mama, dăunătoare emoțional

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 2 mai 2016

Cazul Andreiei Sutton Bărdeanu e copleșitor. E intens emoțional, dureros de adevărat și absolut sfidător din partea autorităților judiciare britanice. Poate fi comparat cu cazul Bodnariu, însă, doar prin final: autoritățile iau copiii și îi plasează în diferite instituții sau familii, ca să-i „protejeze” de părinți. Povestea, însă, e cu totul alta. „Păcatul originar” al Andreiei este acela de a se fi căsătorit cu Robert Sutton la vâsta de 16 ani. Diferența de vârstă era de 34 de ani, dar nu aici se află adevărata problemă. Robert, cărăuș de ajutoare umanitare în anii 1990, nutrea o puternică atracție pentru românce, în special dacă erau minore. Cu trei copii, David, Naomi și Victoria, familia Sutton părea a duce o viață aproximativ normală, până când s-a dovedit că pasionatul britanic mai adusese o fată din România, care îi devenise amantă, și, mai apoi, că abuzase chiar de fiica lui din prima căsătorie. Abia de aici începe șirul de aberații care au aruncat-o pe Andreia din vis în coșmar.  Divorțând de soțul bezmetic, a ajuns pe mâna unei instanțe extrem de sensibile la relația mamă-copil. Atât de sensibilă încât i-a luat copiii fiindcă „n-ar avea timp de ei pe perioada procesului”. Și, firește, a uitat să-i mai dea înapoi. Vreme de șapte ani, Andreia s-a zbătut să-i recapete. Nicio șansă. Uneori se deghizează și merge să-i vadă, câteva secunde, jucându-se în vreo curte. Justiția i-a atras atenția să nu dezvăluie nimic presei, iar Andreia, încrezătoare în justiție, a procedat întocmai. Evident, fără vreun succes. În toată această poveste există câteva semnale de alarmă cu privire la atitudinea justiției britanice față de familiile românești. Interdicția impusă unui cetățean european de a se exprima liber în presă nu e tocmai una dintre valorile UE. Dimpotrivă, e o regresie de mentalitate care ar merita să fie comentată mai profund. De asemenea, criteriile de îndepărtare a copiilor de o mamă care se dovedește a nu fi vinovată de nimic mi se par ciudate, chiar dacă nu sunt doctor în drept. Decizia sună de departe a abuz. Dar lucrurile merg și mai departe. Mama e definită de instanță ca fiind „dăunătoare emoțional”, la fel – spune Andreia – ca și folosirea limbii române. Se atinge, aici, o culme a prostiei, dar, din păcate, și a xenofobiei. Nimic european, nimic transparent, nimic corect, nimic civilizat în toată această atitudine. Iar asta se întâmplă tocmai în țara în care Dickens a făcut să plângă generații întregi de cititori povestind despre copii luați din familiile lor. Se pare că „sufletul de copil”  e acceptabil doar dacă e vorba de un personaj fictiv, exclusiv britanic, preferabil din Londra. Zona centrală.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , ,

Comentarii

4 pareri la “Mama, dăunătoare emoțional”

  1. Mama, dăunătoare emoțional | agnus dei - english + romanian blog Spune:
  2. SILVIA BORA Spune:

    ASTA ESTE ABUZ SI DISCRIMINARE !!!! MARE RUSINE !!!!

  3. Ionela Spune:

    Dati copii inapoi o cunosc de cind eram copile e capabila sa aiba grija de ei nu o mai chinuiti lasati sa fie o familie fericita din nou

  4. Andreea Sutton Bradeanu Spune:

    Multumesc Ionela. Tu stii ce mama sunt si ce grija aveam de copiii mei. Ai vazut ca nu le lipsea nimic, cat erau de iubiti. Te imbratisez draga sora din copilarie si te iubesc. Thank you Ionela. You know what a mother I was to my children. How i took care of them and that they’ve never lacked anything, how loved my children were.

Spune-ti si tu parerea!