ÎN MAREA BRITANIE, DINCOLO DE LONDRA…

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, UK la bani mărunţi pe data 23 iunie 2014

Diaspora romaneasca_In Marea Britanie, dincolo de Londra

Viaţa în Marea Britanie nu se reduce doar la Londra cea tumultoasă, captivantă şi efervescentă. În afara metropolei de pe Tamisa există, de asemenea, o lume diversă, interesantă şi atractivă.

Scoţia te duce cu gândul la castele, kilturi, whisky, cântări din cimpoi şi dansurile tradiţionale ale localnicilor. Cultura galeză este plină de legende, în timp ce chiar şi simbolul ţării este dragonul roşu – un animal mitologic. Zona Glens of Antim sculptată de gheţari, coloanele vulcanice ale Giant Causeway, cel mai mare lac din Marea Britanie (Louth Neagh), micile insule, parcurile împădurite şi ruinele monastice sunt atracţiile turistice ale Irlandei de Nord.

Iar pe întinsul Angliei se pot găsi în egală măsură zone pitoreşti, rurale, dar şi alte mari centre urbane dinamice, cosmopolite, vibrante… Aşa este, de exemplu, Birmingham, oraş care domină zona mediană a Angliei (Midlands), fiind al doilea mare oraş al Marii Britanii şi unul din cele mai importante centre industriale mondiale.

 Şi în toate aceste locuri trăiesc oameni; iar printre ei se află şi români…

 

 

Londra, departe de a fi prima opțiune

 

O fi Londra un simbol al Marii Britanii, dar există oameni care au ocolit, care au renunţat şi care nu s-ar vedea niciodată trăind în capitala Angliei. E prea plină cu de toate, spun aceştia. Printre ei şi mulţi români care şi-au clădit familii, case şi afaceri în alte ţări frumoase ale UK-ului. Fie că au ales Scoţia, Ţara Galilor, Irlanda sau, pur şi simplu, alte oraşe din Anglia, românii au descoperit avantajele acestor locuri de care se bucură neîncetat, zi de zi, oră de oră, minut după minut. Ei sunt cei care nu au nevoie de nici măcar o secundă de gândire pentru întrebarea „Unde v-ar plăcea să locuiţi în Marea Britanie?”

 

Ţara Galilor… un destin şi un detaliu

Oamenii, cărţile şi mai ales istoria vorbesc despre Ţara Galilor ca fiind un ţinut de legendă. Aflată în vestul insulei britanice, Ţara Galilor, începe acolo unde istoria se contopeşte cu lumea spectaculoasă din prezent. Dragonul roşu este simbolul care domneşte peste acest ţinut în care identitatea naţională şi-a pus amprenta aproape peste tot. Ţinutul galilor este încărcat cu zeci de castele impunătoare, de golfuri spectaculoase, cu munţi înalţi şi plini de atracţii, cu dealuri, mlaştini, cu ferme şi sate unde natura este stăpână.

În acest loc desprins parcă din cărţile de istorie şi de geografie trăieşte de mai bine de şapte ani şi Gabriela Dinţică. O româncă de 37 de ani care şi-a regăsit o parte a copilăriei sale, petrecută în Vatra Dornei, în Parcul Naţional Snowdonia. Aici este alături de soţul său, de fetiţa sa, dar şi de sora sa, alături de care a pus bazele unei afaceri de familie. Drumul său către Ţara Galilor a pornit în 2007, pe când lucra ca bucătar pentru unul din cele mai renumite hoteluri din Bucureşti…

„Aveam 29 de ani şi lucram ca bucătar la un hotel faimos din Bucureşti, dar eram şi studentă la Politehnică anul trei. Ideea de a pleca din ţară a venit, pur şi simplu, de la neajunsuri …nu aveam de nici unele şi locuiam cu socrii. Aşa că am discutat cu soţul şi am stabilit că trebuie să facem ceva să schimbăm toate acestea. Am căzut de acord să plec eu din ţară, pentru că aveam diploma de bucătar, o meserie care se caută peste tot… Am trimis CV-ul unei companii, am dat câteva interviuri şi în final am fost selectată pentru mai multe joburi din zone diferite ale Marii Britanii. Am ales Ţara Galilor şi aşa am ajuns aici…”, ne povesteşte Gabriela.

Chiar dacă mai mult destinul a ales pentru ea, românca de 37 de ani din Vatra Dornei spune că în decizia sa de a alege Ţara Galilor a fost şi un mic detaliu, „nu a cântărit locul în decizia mea, ci persoana cu care am dat interviul. Era o femeie, era singura femeie cu care am dat interviul, restul au fost bărbaţi, şi asta a fost. Mi-am spus că acolo trebuie să merg, pentru că aşa mă simţeam eu mai sigură. Salariul era acelaşi peste tot, deci nu pot spune că m-a influenţat altceva… Aici am început să lucrez ca bucătar într-un hotel, iar între timp, m-am înscris la un colegiu şi am terminat un curs care îmi oferea posibilitatea de a lucra ca recepţioner, ca barman şi ca housekeeper… Într-un cuvânt mi-am luat toate calificările pentru a lucra în domeniul hotelier. Am strâns bani şi după o perioadă a venit şi soţul meu. Totul a decurs firesc… pur şi simplu ne-am mutat cuibul în altă parte”, povesteşte cu amuzament Gabriela.

 

O afacere românească pe pământ galez

La scurt timp, Gabriela a rămas însărcinată, iar noul statut, de femeie gravidă nu a fost, din păcate, pe placul şefilor săi.

„Când am rămas însărcinată, şefilor nu le-a plăcut acest lucru şi mi-au redus numărul de ore foarte mult… nici mie nu mi-a convenit şi aşa mi-am căutat un alt job. Am fost manager la B&B (Bed&Breakfast), dar şi acolo au apărut la un moment dat ceva probleme, pentru că doamna care deţinea hotelul a dorit să îl vândă, aşa că mi s-a terminat contractul şi acolo… şi venise iarna. Iar aici, iarna, este paralizată industria hotelieră… chiar dacă este o zona frumoasă chiar lângă mare, este Parcul Naţional Snowdonia, unde se află unul din cei mai înalţi munţi din UK, al treilea ca înălţime. În ciuda acestor frumuseţi, iarna nu prea există şanse de a găsi muncă. Mi-am depus câteva CV-uri, dar nu am găsit nimic…

Între timp sora mea s-a împrietenit cu un englez care ne-a spus aşa: Tu ştii bucătărie, sora ta ştie bar (ea a lucrat în bar mult timp în Bucureşti), iar eu am loc de închiriat, nu vreţi să facem o afacere?… La început, eu am privit oarecum suspicios, dar am zis hai să vedem ce o să iasă…” Şi astfel Gabriela, sora sa şi prietenul acesteia au pus pe picioare o afacere. Un loc de popas dedicat tuturor celor care trec prin zonă, care urcă pe munte sau coboară de pe creste. O cafenea cu restaurant: „Cafeneaua noastră se adresează mai mult celor care merg în drumeţii, este un fel de popas. Noi ţinem cafeneaua mereu deschisă indiferent de anotimp, chiar dacă este iarnă… În principal mâncarea este în stil englezesc. Am introdus gulaş-ul, care este foarte cerut, dar în rest, micul dejun este pe stil englezesc, am păstrat şi cunoscuţii fish and chips”.

Toţi cei care au drum prin Ţara Galilor sau vor să viziteze ţinuturile din Parcul Naţional Snowdonia, pot poposi la cafeneaua Gabrielei. Mai multe informaţii găsiţi accesând site-urile http://www.moelsiabodcafe.co.uk/ şi http://www.tripadvisor.co.uk/Restaurant_Review-g551981-d3181736-Reviews-The_Moel_Siabod_Cafe_Capel_Curig_Snowdonia_National_Park_North_Wales_Wales.html.

————————————–

„Noi am deschis cafeneaua în februarie 2012. De curând am primit Certificatul de Excelenţă de la TripAdvisor pe anul 2014. Aveam 5 stele la curăţenie, iar acest certificat înseamnă mult pentru noi. Este un premiu pe care ţi-l oferă TripAdvisor în funcţie de review-urile (evaluările) clienţilor.”

Gabriela Dinţică, 37 de ani, trăieşte de 7 ani în Ţara Galilor, acolo unde deţine şi o afacere

————————————–

 

Viaţa, vremea şi varietatea din Snowdonia

Departe de aglomeraţie şi de agitaţie, viaţa din Ţara Galilor este complet diferită de cea din marile oraşe, ne spune Gabriela.

„Aici, în zona aceasta unde locuim noi, trăieşte lume mai săracă în comparaţie cu Londra, şi mă refer la plata pe care o primeşti pentru jobul pe care îl prestezi. Nu poţi avea pretenţii ca în Londra… să ceri 9 lire pe oră, pentru că nu prea găseşti. Dar în acelaşi timp, şi chiriile sunt mult mai ieftine. De exemplu, cu 450 de lire pe lună poţi închiria o casă cu două camere sau chiar cu trei camere. Traiul e diferit… nu este stresul din Londra, ai o siguranţă pe care în Londra nu o poţi avea”, spune românca de 37 de ani.

————————————–

„Eu plec la serviciu şi îmi las casa descuiată… sau într-o noapte mi-am uitat cheile de la maşină în contact… nimeni nu le-a luat. Nu zic că nu există să ţi se întâmple ceva, dar e o zonă mult mai sigură. Oamenii se cunosc între ei. Sunt şi mulţi români în împrejurimi, avem comunitatea noastră, sunt în jur de 80 de români în această zonă.”

Gabriela Dinţică

————————————–

Chiar dacă în cele mai multe zile din an vremea este capricioasă, nu este un impediment pentru a ieşi din casă: „Plouă mai mereu, dar ne-am obişnuit cu vremea. Eu locuiesc lângă mare şi lucrez la munte… 35 de minute de mers cu maşina este distanţa dintre casă şi muncă. Când sunt zile călduroase, lumea merge la plajă, când nu este aşa frumos, poţi face drumeţii pe munte… la 15 minute de cafeneaua noastră este cel mai lung zipwire din Europa. Acum s-a mai construit încă unul, vor să facă şi un centru de surfing cu valuri artificiale. Ei exploatează zona ca să aducă turişti pentru că turismul este singura lor sursă de venit”, ne spune Gabriela despre atracţiile din Snowdonia.

————————————–

„Ai de toate aici. Sunt foarte multe castele pe care le poţi vizita, grădini frumoase de flori… ferme, grădini zoologice. În fiecare zi poţi face altceva. Sunt şi foarte multe atracţii pentru copii… E foarte frumos, nu ai nicio şansă să te plictiseşti. Dacă îţi plac drumeţiile, sunt trasee de 7-8 ore de mers pe jos, prin natură, peisaje splendide, ajungi în vârful muntelui şi poţi vedea marea. E superb!”

Gabriela Dinţică

————————————–

Şi oamenii sunt diferiţi… între englezi şi galezi există, cu siguranţă, o mare diferenţă, ne confirmă interlocutoarea noastră. „Oamenii sunt prietenoşi. Galezii din fire sunt prietenoşi. Niciodată un galez nu m-a făcut să mă simt prost, pe când englezii au făcut-o… şi am simţit-o pe pielea mea… A venit un englez la noi la cafenea şi mi-a spus că din cauza românilor nu îşi găsesc ei joburi… şi alte lucruri din acestea…”, spune Gabriela.

Cât despre limbă…

————————————–

„Galeza este foarte grea… am învăţat să spun ce faci, mulţumesc, vrei un ceai, o prăjitură. Încerc să iau lecţii, dar este o limbă foarte grea. Este total diferită de oricare altă limbă, am învăţat germană, am învăţat franceză 14 ani, am învăţat engleză, dar galeza este foarte diferită şi foarte grea… Unele cuvinte seamănă cu latina… dar mă străduiesc să o învăţ…”

Gabriela Dinţică

————————————–

 

 

Irlanda cea verde

 

Elena a trăit un an de zile în Irlanda şi poate spune că din toate ţările pe care le-a vizitat în Europa, şi nu puţine la număr, acesta este ţara de un verde incredibil care nu moare nici măcar pe timpul iernii. Tânăra de 27 de ani a lucrat în Dublin la un hotel şi povesteşte că începutul a fost unul nu greu… ci foarte greu.

„Prima dată am ajuns în Londra în 2012 ca şi au-pair. Am lăsat Spania şi am venit în Anglia. În Londra am nimerit la o familie… unde totul era un haos şi un chin… nu am rezistat decât câteva luni. Fiind singură, neavând acte, am vrut să mă întorc în Spania, dar şi acolo situaţia era din ce în ce mai incertă. Astfel că o mătuşa din familia care locuieşte de zece ani în Dublin a luat legătura cu mama mea şi s-a oferit să mă ajute. Neavând încotro, mi-am luat bagajul şi am plecat în Dublin… Primul şoc de care am avut parte a fost limba. Eu vorbesc limba engleză bine… dar când am auzit oamenii pe stradă şi la magazine… am avut impresia că vorbesc o cu totul altă limbă. Mi-au trebuit câteva luni să mă acomodez cu accentual lor. Apoi vremea… cine se plânge că în Londra plouă şi este mereu frig, nu ştie cum este în Dublin. Mereu înnorat şi mai mereu frig şi întotdeauna ai nevoie de umbrelă. Partea pozitivă a ploii este faptul că totul acolo este verde… verde fosforescent. Nu contează că este iarnă, iarba rămâne verde. Şi florile, copacii… natura are o altă nuanţă de verde decât faţă de alte locuri din Europa. Oamenii sunt poate mai receptivi la străini, sunt patrioţi şi le place mult să vorbească despre ţara lor… iar salariile sunt la fel ca în Londra. Viaţa este la fel.. poate chiar mai scumpă, iar joburile nu prea se găsesc”, ne povesteşte Elena despre experienţa sa în Dublin.

Din Irlanda, într-un orăşel din sudul Angliei

Din motive personale, tânără din Galaţi a ales să renunţe la fosforescentul Dublin. Nicio secundă nu a luat în calcul să se întoarcă în Londra.

„Nu ştiu care a fost motivul, dar nu mi-a plăcut viaţa agitată din Londra. Am aplicat la câteva agenţii de nanny şi babysitting şi am specificat că nu vreau să lucrez în capitală… aşa am primit un loc de muncă la o familie care locuieşte în Surrey, o zonă foarte frumoasă din sud-estul Angliei, unde locuiesc numai englezi, cu case mari, cu grădini imense care se termină direct în păduri, cu iepuri, căprioare şi păuni peste tot. E o minunăţie! Nu aş da acest loc pentru nebunia londoneză”, spune Elena.

————————————–

„Şi aici în Surrey sunt săli de gimnastică, cinematografe, magazine, castele, evenimente de weekend, curse de cai, puburi. Ai ce face, nu eşti izolat. Plus că dacă vreau să merg în Londra, există trenuri din oră în oră…”

Elena, 27 de ani, a locuit în Dublin iar acum trăieşte într-un sat din sudul Angliei

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!