Masacrul de la „Charlie Hebdo”

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 9 ianuarie 2015

Masacrul de la redacția săptămânalului de umor Charlie Hebdo (Paris) dă peste cap și ultimele speranțe că anul 2015 va fi unul al normalității și, de ce nu, al inteligenței. Nu mai putem spune că

Parisul e departe de Londra sau că Londra e departe de București. Distanțele geografice nu mai există, există doar o lume nebună și prea strâmtă pentru atâtea fanatisme, nebunii, prostie sau orgolii. Zece jurnaliști și doi polițiști au fost împușcați, în plină zi, în redacția unde lucrau. Președintele Franței, François Hollande, declară deja că este vorba de un atac al fundamentaliștilor islamici. Posibil. Umorul are mulți dușmani, mai ales în rândul celor care nu înțeleg nimic din libertatea de a zâmbi. Este, în această tragedie, ciocnirea între civilizații. Sau, mai degrabă, între civilizație și altceva, care vrea să se numească tradiție sau religie, dar nu e decât o înghețare în absurd. Nu putem avea o imagine clară a ceea ce se petrece în teritoriile și în mințile fundamentaliștilor islamici. Ne scapă ideea în numele căreia jurnaliștii trebuie uciși fiindcă îndrăznesc să gândească, să pună întrebări, să satirizeze, să râdă. Pur și simplu nu putem trece de zidul invizibil care ne separă de oamenii cu degetul pe trăgaci, nu fiindcă n-am putea folosi o pușcă, ci fiindcă ne socotim a fi într-o lume cu alte valori decât cele ale morții. Mai exact, ne socotim a fi suficient de curajoși ca să nu purtăm cagulă și să nu umblăm înarmați, să nu răzbunăm o caricatură cu o bombă și un titlu cu o rafală de kalașnikov. Dar, ce-i drept, lașitatea face parte din definiția terorismului, căci vremurile în care cavalerul alb și cavalerul negru se înfruntau în săbii au trecut de mult timp. Acum, breasla jurnaliștilor e lovită, în atacul de la Charlie Hebdo, pur și simplu fiindcă există. Fiindcă scrie, desenează, comentează, întreabă, arată lumii ce se întâmplă cu adevărat. Ziua de 7 ianuarie a devenit un reper al infamiei și un doliu pentru presa din întreaga lume. Odată cu această treaptă a absurdului însângerat, nu mai putem avea iluzii. Ne obișnuisem, aproape, cu victimele „colaterale” din rândul ziariștilor, dar era vorba, totuși, de corespondenți de război. Se presupunea că, deși neînarmați, își asumă riscurile, pentru ca noi, cei aflați departe, să vedem ce se întâmplă ACOLO. Dar asaltul asupra unei redacții de ziar e cu totul altceva, e echivalentul unei invazii asupra dreptului nostru de a gândi liber și de a încerca să înțelegem în ce univers trăim.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

O parere la “Masacrul de la „Charlie Hebdo””

  1. carp mirela Spune:

    Exceptional scris, asa cum o faci mereu! Alte comentarii sunt de prisos.Felicitari, Radu Ciobotea!

Spune-ti si tu parerea!