Medicii pleacă, pacienții se întorc

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 octombrie 2013

S-a scris mult, în ultimii ani, despre plecarea medicilor români în țările Europei apusene. UK, Germania, Franța par a fi primele destinații ale acestui tip de imigrație, care nu este neapărat economică, ci mai degrabă profesională, chiar înalt profesionalizată. Dar puțină atenție a fost acordată fenomenului opus, adică al revenirii pacienților. Medicii pleacă, pacienții se întorc. Motivele sunt inversate. Medicii români au nevoie de salarii mai decente, pacienții români au nevoie de cheltuieli mai mici. Din acest punct de vedere, prețul actului medical este un motor care pune în mișcare mase întregi de oameni, pe trasee spre și dinspre România.

Pacienții – care constituie subiectul de astăzi al reportajului „Diaspora Românească” –  sunt imigranți români stabiliți de multișor în UK, dar nu într-atât de bogați încât să-și rezolve problemele medicale în sistemul britanic. Drumul spre casă este, așadar, cu destinația spital, policlinică, clinică privată din România. Fie că e vorba doar de o consultație, fie că sunt necesare intervenții mai ample, lucrări mai sofisticate, opțiunea românului imigrant rămâne tot România, cu costul drumului inclus. Nu este vorba aici doar de diferența de prețuri. Deocamdată, țara noastră rămâne la un nivel mai scăzut al costului actului medical decât UK. Dar, în același timp, România nu mai este deloc ieftină. O mare parte din medicamente și din tehnica medicală sunt aduse din Occident. Scăzând ce e de scăzut, observăm că doar „mâna de lucru” rămâne mai ieftină decât în străinătate, căci tratamentele sunt egale. Opțiunea pentru România nu este, deci, exclusiv financiară. Ea ține de o anume încredere, de o anume eficacitate a medicinii practicată la noi. Până la urmă, de mentalitatea medicului din România, orientat spre vindecarea rapidă a bolnavului.

În Occident, ritmul vindecării este foarte lent, iar precauțiile medicilor par, adesea, halucinante. Până ajungi la un antibiotic, aștepți luni de zile, până ajungi la o operație, trebuie să demonstrezi nu doar că ești  grav bolnav, ci și că starea ta se agravează în mod iremediabil. Nerăbdarea pacientului român de a primi un tratament eficace, într-un ritm cât mai alert, este domolită de prudența medicului englez, convins că boala se va risipi, până la urmă, de la sine. Metoda așteptării pare a face parte dintr-un umor englezesc destul de puțin gustat de imigranți, iar lentoarea cu care se încearcă ameliorarea tratamentului depășește până și încetineala reacției la ardeleni. Plecarea la tratament în România este, așadar, o formă a exasperării de a plăti mult fără a ajunge suficient de repede nicăieri.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!