Meridianele spagii

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 27 februarie 2011

Spaga isi are propria ei geografie si propria ei istorie. Ea este aproape o stiinta (a vietii) si, ca atare, poate fi studiata in diversele ei stadii. Numai ca un astfel de studiu, la inceput amuzant, ar deveni, pe parcurs, din ce in ce mai sumbru. Un cotidian romanesc s-a incumetat la o mica statistica, din care a reiesit ca, de-a lungul vietii, un roman plateste cam 75.000 de lei, adica aproape 19.000 de euro sau aproximativ 15.000 de lire sterline. Fireste, aceasta este o medie destul de aproximativa. Nivelul spagii difera enorm, in functie de statutul social si de problemele intampinate de fiecare. In esenta, insa, spaga este un mod de a intretine o relatie functionala cu diverse institutii ale statului. De la primarie sau politie pana la spitale si scoli, trecand prin toate articulatiile ce tin de inscriere, cazare, tratare, vindecare, rezolvare a unor litigii etc., spaga functioneaza ca „traditie”, „omenie”, „buna crestere”, „recunostinta”. De altfel, in nordul tarii, prin Maramures, spaga se cheama exact „traditie”. „Va rog sa primiti o mica traditie” este expresia consacrata pentru a strecura un plic cu banuti, pentru cine stie ce serviciu. Sub aceasta forma, spaga nu mai inclina spre „mita”, termen dur, cu nuante infractionale, ci apleaca mai mult spre „cadou”, „obicei stramosesc”, astfel incat a nu accepta inseamna o jignire a memoriei strabunilor nostri.

Odata cu masiva circulatie a romanilor in Occident, aceasta forma de a slavi memoria stramosilor devine tot mai ridicola, ajungand, in termeni juridici sa fie lovita de nulitate. Procedura nu are niciun efect, niciun temei, e total neavenita. Iata un lucru straniu. Odata ce trecem granita Romaniei spre Vest, importanta spagii se diminueaza, fara a disparea cu totul. Odata ajunsi, insa, pe meleagurile austriece, nemtesti, mai apoi britanice, nicio relatie cu statul nu mai trece prin antecamera spagii. Nicio problema de rezolvat nu mai poate fi transformata intr-o rugaminte personala, plina de temperament si de dramatism, sustinuta de plicul miraculos. Dimpotriva. O astfel de tentativa isi acuza autorul, iar sansele de a obtine ceva scad vertiginos. Nu mai putem sa „ne descurcam”, iar smecheria nu mai provoaca admiratie. Un intreg sistem de „valori romanesti” (bazate pe ocolirea legilor ca demonstratie de inteligenta) se prabuseste zgomotos si definitiv odata cu intrarea in sistemul legislativ britanic. Aici nu e nevoie sa fii destept, e suficient sa fii corect. Nu e nevoie sa spargi barierele, ci e suficient sa respecti fiecare etapa legala a oricarei activitati. Plictisitor, dar eficient. Cat despre spaga, termenul trece in arhiva obiceiurilor romanesti din stramosi. Si iata cum se duce „traditia” pe apa Sambetei…


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!