În mijlocul florilor…

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 19 decembrie 2016

Londra_Avram Micle_gradinar

Avram Micle, un tânăr de 31 de ani din Oradea, compară o zi de muncă cu una din perioada copilăriei sale. „Când eram mic, la fel ca toţi ceilalţi copii, îmi plăcea să mă joc. Am crescut şi pot să spun că, din acest punct de vedere, lucrurile au rămas neschimbate. Pentru mine munca pe care o fac este ca o joacă… pentru că îmi place, ador şi iubesc ceea ce fac”, ne-a povestit Avram, sau Avi, aşa cum îl ştiu prietenii şi cunoscuţii.

După ce timp de cinci ani de zile s-a ocupat de grădinile românilor, acum le îngrijeşte, le amenajează şi le decorează pe cele ale englezilor. A venit în Londra în urmă cu opt luni şi în prezent lucrează ca team-leader pentru o firmă de grădinărit.

 

Diaspora Românească: Când şi cum a fost primul tău contact cu grădinăritul?

Avram  Micle: În România am început în anul 2007 să fac această meserie, după ce am terminat Facultatea de Protecţia Mediului din Oradea. În cadrul facultăţii am făcut doi ani de arhitectură peisageră şi practic, atunci pot spune că am simţit această chemare spre tot ce înseamnă grădinărit. În anul IV şi anul V de facultate am descoperit materia aceasta şi m-am îndrăgostit… pur şi simplu, iremediabil. Am avut şi un profesor extraordinar de bun care mi-a fost şi mentor – să spun aşa – şi el a fost cel care mi-a călăuzit paşii şi m-a îndrumat.

 

D.R.: Îţi mai aminteşti cum a fost prima dată când te-ai ocupat de grădina unui român?

A.M.: În prima zi în care am deschis porţile… Împreună cu un prieten, ca să ne facem reclamă, pentru că nu aveam prea mulţi bani de investit, ne-am deschis un mic depozit. Am închiriat, de fapt, un spaţiu pe care l-am decorat cu flori şi plante. Primul client care ne-a călcat porţile a fost un prieten… domnul Dodescu, un om în vârstă şi un bărbat bine făcut… nu o să uit niciodată… care ne-a spus: „Măi băieţi, voi faceţi grădini? Că am şi eu o grădină! Haideţi la mine să o vedeţi, că vreau să o amenajaţi!” Şi a fost prima noastră grădină. 50 de metri pătraţi, cea mai mică grădină.

 

D.R.: Ce anume aţi avut de făcut?

A.M.: De la A la Z. Gazon, am făcut o stâncărie, o rocărie, o mică baltă, plante multe. Este şi cea mai frumoasă grădină, cea mai iubită grădină din Oradea… poate că a fost şi prima… poate că am pus şi mult suflet.

 

D.R.: Au urmat şi altele?

A.M.: Da, cea de-a doua a fost de 5.000 de metri pătraţi. Cea mai mare grădină pe care am avut-o în Oradea. Lucrarea s-a întins pe un an de zile.

 

D.R.: Care a fost pentru tine cea mai dificilă cerinţă a unui client?

A.M.: În momentul în care am acceptat să lucrez pentru un hotel. Cei din conducere m-au anunţat cu şapte zile înainte de deschiderea hotelului că vor ca grădina să fie amenajată ca la carte. Teoretic părea imposibil, practic a fost posibil. Era o lucrare care trebuia să dureze cel puţin trei săptămâni, nici proiectul nu era bine pus în cuie.

 

D.R.: Care a fost cea mai reuşită lucrare a ta?

A.M.: O cerere specială pentru un client, care a fost o reuşită… Pe terasă a dorit un perete de stâncă care să imite un perete de stâncă natural din pădure, cu plante curgătoare, să îmbine şi apă şi lumină, absolut totul. A durat aproximativ o lună de zile şi pot spune că a fost cea mai specială comandă pe care am făcut-o.

 

D.R.: Când ai ajuns în Londra?

A.M: Am ajuns pe 14 februarie 2012. Eu am venit cu siguranţa că îmi pot face meseria aici. Normal că am fost dispus să fac şi altceva la început, dacă era cazul, dar am ştiut că vreau să merg numai pe acest domeniu.

 

D.R.: Totuşi, a fost greu sau a fost uşor să îți găseşti aici un job în domeniu?

A.M: Cam în două luni de zile mi-am găsit un job în domeniu. Timpul acesta mi l-a ocupat procedura cu actele. Apoi am fost la trei interviuri. Toate cele trei firme au vrut să lucrez pentru ele, iar eu a trebuit să aleg. Am ales una la întâmplare, pentru că toţi îmi ofereau acelaşi salariu pentru început. Şi nu îmi pare rău pentru alegerea făcută. Nu este o firmă mare, nu este nici una mică, dar alegerea este una benefică. Mai ales că de puţin timp mi s-a propus să devin manager.

 

D.R.: Care sunt diferenţele între Anglia şi România?

A.M: Dacă aş fi lucrat în România cum se lucrează aici în Londra, aş fi dat de mult faliment. Englezii nu sunt deloc, dar absolut deloc pretenţioşi. Mult mai pretenţioşi sunt românii. Englezul este mult mai cunoscător, dar nu este pretenţios, pe când românul este necunoscător, dar pretenţios.

 

D.R.: Practic, ce îşi doresc englezii să aibă în grădină?

Londra_Avram Micle_gradinar1

A.M.: Îşi doresc lucruri simple, plantele lor din grădini sunt cele pe care le găseşti de obicei în mediul rural, la ţară. Vor să imite cât se poate de mult sălbăticia. Preferă gazonul cu plante, cu floricele. Pe când în România, aveam clienţi care îmi spuneau că în momentul în care îşi scot verigheta şi o aruncă, trebuie să se rostogolească pe gazon… aşa de perfect trebuia să fie.

 

D.R.: Ai întâlnit şi englezi pretenţioşi?

A.M.: Da… sunt oameni şi oameni. Sunt clienţi care îşi cunosc plantele ca şi cum ar fi nişte persoane, efectiv au şi nume pentru acestea. Sau sunt clienţi care au plante pe care le-au crescut de mici şi ţin foarte mult la ele. Şi atunci îşi doresc o îngrijire mai atentă. Ştiu exact ce vor de la grădina lor. Însă, ceea ce am observat eu, ceea au în comun majoritatea dintre englezi este faptul că sunt foarte conservatori.

 

D.R.: Cum arată cea mai specială grădină pe care o îngrijeşti aici în Londra?

A.M.: Sunt două grădini… efectiv rupte din Rai. Una care imită un peisaj montan… nu este o grădină tânără, ci una care are mai mult de 15 ani şi pe care firma la care lucrez o întreţine de câţiva ani de zile. Este incredibilă, nu o pot descrie în cuvinte. Are foarte mulţi rododendroni, aceştia când vor înflori la primăvară, pur şi simplu, vor fi o explozie de culoare. Şi rododendronul chiar este o specie de munte. A doua este la fel de spectaculoasă, imită un peisaj de pădure. Cu foarte multă umbră, specii de plante de umbră, nu este încărcată, cu puţină piatră, cu vase de piatră, cu foarte multe oglinzi vechi.

 

D.R.: La ce lucrezi în prezent?

A.M.: Acum fac plantări, fac scheme de plantare, este sezonul de toamnă, se plantează bulbii. Chiar sunt foarte curios, pentru că mi s-a lăsat mână liberă la câteva grădini şi sunt foarte curios la primăvară să vedem cum o să fie…

 

D.R.: Există ceva ce nu ai făcut până în acest moment în acest domeniu?

A.M.: Ceea ce mă fascinează, dar încă nu am lucrat până acum, sunt pereţii verzi. Încă nu am reuşit să amenajez niciunul. Ştiu în principiu despre ce este vorba şi cam ce trebuie făcut, dar încă nu am reuşit să lucrez cu ei.

 

D.R.: Cum ai vrea să arate grădina ta?

A.M.: Este cea mai grea întrebare… M-am întrebat şi eu deseori cum aş vrea să arate grădina mea. Au fost momente în care îmi doream să am o grădină împărţită pe un decor de munte, un decor de pădure, un decor de mare. Însă, cu siguranţă, florile pe care le-aş planta sunt cameliile. Sunt foarte frumoase, sunt deosebite.

 

D.R.: Ce îţi doreşti pentru viitor?

A.M.: Îmi doresc să devin un arhitect peisagist cunoscut.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!