Misterele Alexandrei

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 25 noiembrie 2013

Exista personalitati al caror CV nu spune nimic. Mai exact spune atat de mult incat nimeni nu mai tine minte despre ce e vorba, e un palmares de victorii, un carusel de sanse, o serie neintrerupta de cuceriri, o constructie perfecta, fara fisura, a unui destin care s-a dezvaluit, parca, inca de la inceput si isi continua, implacabil, ascensiunea catre taramul splendorii.

Ca sa putem simti, insa, acest destin, trebuie sa facem pasul inapoi si sa ne imaginam sentimentele. Sa ne imaginam vointa de a depasi obstacolele, poate teama de esec, poate emotia coplesitoare inaintea unui concert. Caci este vorba despre pian si despre o tanara care tocmai a devenit castigatoarea sectiunii Arta si Cultura in competitia „The Women of the Future” (Femeile viitorului) din Marea Britanie. Numele ei este Alexandra Dariescu si ziarul nostru a urmarit cu bucurie, in ultimii ani, drumul ei spre armonie.

De obicei, inaintea numelui ei apare cuvantul „prima”. Prima solista romanca prezenta pe scena salii de concerte Royal Albert Hall din Londra, acompaniata de celebra Royal Philharmonic Orchestra, primul concert cu Hallé Orchestra, primul concert cu Bournemouth Symphony Orchestra, primul concert cu Royal Northern Sinfonia. Alexandra Dariescu se afla la primele mari victorii, care se aseaza cuminti in palmaresul ei, ca si cum era firesc sa fie asa, trebuia sa inceapa tot ce se poate incepe in muzica, trebuia sa fie, pentru prima oara, prima. La fel de firesti sunt aparitiile ei in publicatii pentru care altii s-ar arunca din Turnul Londrei (cu conditia ca cineva sa intinda o plasa dedesubt), printre care Forbes, BBC Music Magazine, Psychologies Magazine sau Business Woman. A spune ca pianista romanca este o ambasadoare a tarii noastre n-ar fi o noutate, fiindca a spus-o deja ambasadorul nostru in UK, Ion Jinga, conferindu-i si o distinctie cu acest titlu.

La numai 27 de ani, viata ei pare definitiv orientata spre succes. La apropierea ei continua de perfectiunea muzicala, din CV nu poate lipsi decat un detaliu. Povestea. Insirand victoriile Alexandrei intelegi ca nu a ratat nimic, ca nu i-au tremurat mainile niciodata, ca nu a incurcat niciodata un Adagio cu un Allegro, ca a respectat toate regulile artei, transformandu-si viata intr-o piesa muzicala de o rara armonie. In spatele acestei armonii se afla, insa, o poveste pe care ne-o va spune, poate mai tarziu. Felul in care s-a invins pe sine ca sa devina ce si-a propus ramane, in mare parte, un mister, pe care Alexandra nu conteneste sa ni-l transmita. Dar numai tradus in muzica.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!