Model de fotbal

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 14 iulie 2016

Simona Halep s-a supărat tare rău pe faptul că nu va fi ea cea care va duce steagul României la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice. Domnișoara mofturoasă, cu un joc asemenea, a uitat că peste Cătălina Ponor sau Cristina Neagu au trecut ceva mai multe experiențe și, culmea, cele două fete sunt și ceva mai aureolate de reușite decât va fi vreodată Simona noastră.

Mai mult, că lucrurile nu puteau fi atât de simple, Simona s-a supărat în condițiile în care nici ea nu știe dacă va participa la competiție, ba anunțând că nu va face deplasarea, ba apărând pe listele trimise de COR oficialilor din Brazilia, întreținând o atmosferă de incertitudine care nu folosește nici sportului, nici psihicului. În repetate rânduri Simona a spus că se teme de virusul Zika, de parcă ăla ar urma să umble prin satul olimpic de capul său și din toți sportivii de acolo ar alege să se ia chiar de viața marei noastre sportive care pierde la tenismene de mâna a treia.

Atitudinile acestea ar trebui rezolvate chiar de către COR. COR care ar fi trebuit să o scoată pe Simona automat de pe acea listă, și să o trimită acasă să mănânce o înghețată sau să mai filmeze ceva reclame inepte pentru retailerul de amenajări interioare. Orice altă atitudine este inacceptabilă din partea responsabililor sportului nostru, mai ales dacă vor să rezolve o dată problema disciplinei. Nimeni nu merită atenția aceasta în condițiile în care atitudinea Simonei jignește nu doar sportul românesc, ci și colegele sale sportive care au muncit, cu siguranță, mult mai mult decât a muncit ea vreodată la un loc într-un turneu întreg.

Nici nu este greu să faci asta. Desigur, dacă vrei să ai cu adevărat un viitor frumos. Dacă nu, atunci te poți mulțumi cu prezentul unei așa-zise campioane și apoi cu un trecut pe modelul fotbalului românesc.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

4 pareri la “Model de fotbal”

  1. Victor Rotariu Spune:

    Bai ce articol rautacios si infect. Continuati cu alea bune si pozitive ca faceti treaba buna cu alea. Nu mai dati can can din asta pur si simplu…fara rost oamenilor. E pacat de voi.

  2. Victor Rotariu Spune:

    Atitudinea Simonei jigneste sport romanesc? Pe bune? Nu mai oameni buni. Atitudinea Simonei aduce cinste sportului romanesc. Ce minti inguste…n-am vazut asa ceva… Daca vb de sportul romanesc, hai sa o judecam pe simona strict profesional, dupa performante, nu personal. plina lumea de frustrati, pe cuvant. Hraniti diaspora cu ceva fain, ca am vazut ca aveti unele articole super misto…si lasati ieftinelile astea. Hai va pup pa!

  3. Andrei Spune:

    Deci refuzul de a reprezenta tara care a ajutat-o sa fie ce este se constituie in „cinste sportului romanesc”? Asa face ea cinste? Am aflat-o si pe asta. Poate cititi dom’le Rotariu parerea lui Tecau despre asta. Tecau deziluzionat ca Simona l-a lasat balta si ca sansele unei echipe de dublu-mixt la o medalie nu mai exista. El ce vina are ea ca cinsteste sportul romanesc cu spatele, adica absenta?
    Lasati oamenii sa-si faca treaba si vorbiti doar cand stiti ce spuneti. Materialul asta sau articol, ce este el, este foarte bun si spune ce trebuie spus. Nu trebuie cocolosit nimeni, mai ales in situatia ei.

  4. Bogdan Constantinescu Spune:

    O să relatez un simplu fapt.

    1996, Atlanta, Jocurile Olimpice. Laura Badea intră pe planșă la foarte puțin timp după ce mama sa se stinsese din viață, dacă-mi aduc bine aminte la doar câteva ore. O avea în fața ei pe Valentina Vezzali, o legendă a scrimei. Și Laura învinge. Pleacă la vestiare plângând.

    Atunci am priceput ce-nseamnă multe lucruri. Le-am cules din urma Laurei Badea care se scurgea agonizant către ieșire, le-am cules din lacrimile care se prelingeau în urma ei și am promis că nu voi trăda vreodată momentul acela.

    Ceea ce aveți mai sus este exemplul direct al faptului că nici azi, la 20 de ani de atunci, nu am uitat ce-am promis.

    Vreau să vă mulțumesc că mă citiți. Și dumneavoastră, domnule Victor, asigurându-vă că am dat multe lucruri bune diasporei de care vorbiți. Și dumneavoastră, domnule Andrei, asigurându-vă că da, dublul Tecău/Halep ar fi putut însemna o medalie.

    Altfel, ceea ce vedeți mai sus este un simplu exemplu de democrație. Nu trebuie să fim nici pro cum nu trebuie să fim nici contra. Trebuie să fim NOI și să vorbim despre tot ceea ce trebuie vorbit. Am lăudat-o de câteva ori pe Simona, când a fost cazul, așa cum mi-am criticat și echipa de fotbal favorită, tot când a fost cazul.

    Așa avansează lumea, dacă vrem să avanseze. Uneori cu lucruri bune, alteori cu lucruri mai puțin bune pe care presa trebuie să nu le treacă sub nici o formă cu vederea.

    Din punctul meu de vedere vreau să avansăm. Prin urmare ne vom auzi și săptămâna viitoare și săptămânile care vin, ne vom auzi până la punctul la care dintr-un motiv sau altul nu vom mai putea spune ceea ce credem.

    Și atunci se va instala definitiv neantul și nivelarea.

    O seară și o viață bună ambelor voastre domnii.

Spune-ti si tu parerea!