Mutu și Shakespeare

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 30 ianuarie 2015

Adrian Mutu s-a retras. FC Argeș, Dinamo, Internazionale, Verona, Parma, Chelsea, Juventus, Fiorentina, Cesena, Ajaccio și Petrolul Ploiești sunt echipele care au marcat cariera sa sportivă. Au mai fost și alte lucruri marcante în viața sa din punct de vedere al picanteriilor mondene, dar trecem peste ele. Orice om are dreptul să aleagă ce viață vrea, iar Mutu a ales și, mai mult, a plătit pentru ea.

Spun cu mâna pe inimă faptul că undeva, sub o anume formă, l-am detestat pe Adrian Mutu. Ba chiar l-am urât. Am făcut asta pentru milioanele de oameni talentați care nu au căpătat o șansă, pe care poate ar fi speculat-o. A căpătat-o însă Adrian Mutu și, considerând că providența este ceva ce i se cuvine din postura de cetățean european cu drepturi, a dat cu ea de pământ. Nu o dată, ar fi fost prea simplu. Nu. Mutu s-a specializat în ridicarea ei de jos și trântirea la loc, pentru a se asigura că la fiecare administrare de șocuri aceasta se va afunda și mai mult în trotuarul cu regrete până la punctul la care pașii săi vor putea călca pe el. A reușit. Pașii lui Mutu merg azi către casă, și urmele sale sunt formate din regretele tuturor suporterilor și oficialilor care au crezut cândva în el. Care au stat cu pumnii strânși uneori, sperând că până la urmă va reuși să vadă că nici un pod nu poate fi prea lung. Mă rog, nu pentru el, măcar.

Mutu a pus ghetele în cui. Sunt curate, nici măcar nu a jucat prea mult cu ele. El a fost mereu un Falstaff. Poate se va apuca de antrenorat. Poate nu. Poate va fi manager. Sau soț și tată.

Sau poate, pur și simplu, avem de-a face cu singurul caracter din lume despre care Shakespeare ar fi fost incapabil să scrie o piesă.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!